Uneori, în cele mai însorite, mai calde și mai relaxante locuri, căutăm pericolul întunecat și rece. Acest lucru explică într-un fel popularitatea defileului Saklikent, denumit și „Valea ascunsă”.

Saklikent se află în apropierea "Coastei turcoaz" din sud-vestul Turciei, o frumoasă porțiune din Marea Mediterană. Aici, majoritatea călătorilor sunt ajung cu avioanele și mai mult sau mai puțin stau pe țărm pentru o săptămână sau două.

„Valea ascunsă” din Turcia

Unii se aventurează în interior unde, după mai puțin de o oră de condus, dau peste una dintre marile minuni naturale ale Turciei. Aceasta este o deschidere înaltă și îngustă într-o stâncă abruptă din care se revarsă apele unui râu înghețat care coboară din Munții Taurus.

Lung de aproximativ 18 kilometri și cu pereți de până la 300 de metri, Saklikent este cel mai mare canion din Turcia.

În timpul verii, Saklikent este un magnet pentru turiștii și excursioniștii care se adună la cursul inferior pentru o baie în cascadele sale reci. De asemenea, ei se delectează cu un un kebab pe malul apei. Apoi, fac o plimbare pe râu într-un tub de cauciuc.

O mulțime de excursii de o zi sunt pentru turiști pe diferite trasee. Plecări sunt din orașele de coastă Ankara, Fethiye sau Kaș, dar și din stațiunile mai mici dintre acestea. Turiștii nu stau foarte mult timp aici. Însă, cei care au mai multe zile libere și vor aventură, aleg să meargă în interiorul canionului. Acestea nu sunt locuri pentru cei anxioși sau neîndemânatici, dar oferă adrenalină.

Risc ridicat

Saklikent nu pretinde a fi lipsit de pericole. Atât înainte, cât și după ce intri, există semne mari care te avertizează că te așteaptă capcane.

„Primii 500 de metri ai traseului de mers pe jos al canionului sunt potriviți pentru copii. Condiția este ca aceștia să fie însoțiți de un adult. Mergând mai departe există riscuri de siguranță. Chiar și pentru adulți, avertismentele sunt grave. Cei care parcurg mai mult de un kilometru în amonte fără un ghid și echipament adecvat "se confruntă cu un risc ridicat pentru siguranța vieții”, se recomandă.

În timp ce astfel de semne îi împiedică pe mulți să exploreze, alții le văd fără îndoială ca pe o provocare.

La intrarea în canion, atmosfera este festivă. După ce și-au cumpărat biletele ce costă mai puțin de 2 dolari, vizitatorii trec printr-o crăpătură îngustă de stâncă de-a lungul unei poteci de lemn suspendate deasupra apelor. Deasupra, un steag turcesc gigantic flutură în vânt.

După ce mai merg puțin, ei văd un bazin natural mare. Aici, se revarsă izvoare de apă înghețată din munți. Există standuri cu mâncare și băutură și mese de picnic unde oamenii stau cu picioarele goale în râul rece și cu mâinile în jurul unui pahar de ceai turcesc fierbinte.

Când este bine să mergi pe „Valea ascunsă”?

Se aud hohote și țipete încântate din partea celor care călăresc în torentele benigne. Ei se bucură de un duș rece înainte de a se așeza în soare pentru a se usca. Mulțimea crește pe măsură ce timpul trece. Este un loc distractiv, dar numai când este vreme bună.

"Iarna, când plouă, toate acestea sunt kaput", spune Salih Demirel. El este unul dintre ghizii care îi ajută pe vizitatori să exploreze secțiunile superioare ale Saklikent. El spune că  torenții care străbat zona de picnic după ploile abundente sunt extrem de puternici.

Din acest motiv, Saklikent este cel mai bine evitat din primăvară până la începutul toamnei. Chiar și în lunile de vară, este recomandabil să verificați prognoza meteo. Ploile torențiale pot crea probleme. Doi oameni au murit aici în iulie 2014 după o inundație puternică vară.

De asemenea, vizitatorii sunt îndemnați să poarte căști de protecție. Acestea se pot închiria, dar chiar și așa puțin aleg să le poarte.  Pantofii adecvați sunt o necesitate și sunt, de asemenea, oferiți spre închiriere. Orice încălțăminte potrivită pentru a urca pe stânci și a trece prin apă și noroi va fi suficientă.

Torenți furioși

După ce se trece de zona de picnic, există un loc pe fundul canionului perfect pentru o plimbare. Ici și colo, bălțile de apă sunt folosite de unii ca băi de nămol. Alții împrăștie noroiul gri pe pereții stâncoși, lăsând urme de mâini și lucrări de artă rudimentare.

Apoi traseul începe să devină complicat, dar spectaculos.

În unele locuri, apa noroioasă opacă se întinde de-a lungul canionulu. Astfel, singura cale de acces este să intri în apă fără să știi cât de adâncă este. Inevitabil, picioarele sunt scufundate direct în găuri. Oamenii sunt nevoiți să se târască pe sub bolovanii gigantici care au căzut de sus și au rămas prinși în spațiul dintre ei. De asemenea, se poate întuneca rapid. Lumina soarelui se străduiește să pătrundă în crăpătura tot mai îngustă.

După câțiva kilometri de mers pe jos, traseul intră în ceea ce pare a fi o cameră. Aici, singura cale de a înainta este să te cațeri pe niște cornișe stâncoase dificile

Aici se întorc majoritatea oamenilor. Cei care decid să meargă mai departe sunt sfătuiți să apeleze la unul dintre ghizii care pot fi adesea găsiți aici așteptând să ia clienți. Nu este necesar să aveți unul, dar poate fi util pe acest teren potențial înșelător.

„Știm unde este apa prea adâncă și unde sunt toate locurile periculoase. Vedem multe accidente. A trebuit să scoatem oameni cu picioarele rupte".", spune Kadir Suyabatmaz, unul dintre ghizii canionului.

Nimic nu mai contează când ajungi la destinație

Mergând mai departe cu ghidul Demirel în frunte, este ușor să înțelegi de ce. Pereții de stâncă sunt extrem de apropiația. Apa curge de peste tot. Aceste lucruri fac ca drumul să fie destul de stresant chiar și înainte de a trebui să te târăști printr-o cascadă.

Demirel ne arată frânghiile ascunse și oferă indicații pe secțiunile mai abrupte. De asemenea, ne indică rute sigure prin bazin. În cele din urmă, traseul continuă cu ceea ce pare a fi o peșteră mare.. Se vede lumina zilei în față și, după o ultimă cățărare pe stânci și o bălăceală într-o ultimă piscină, drumul se termină.

O cascadă mică îi răsplătește pe cei care reușesc să ajungă aici. De asemenea, mai este o intrare într-o peșteră, care sugerează că mai sunt multe în față. Totuși, este imposibil să mergi mai departe, conform cnn.com.

Este nevoie de aproximativ o oră pentru a ajunge în acest punct . Este o călătorie care uneori este înfricoșătoare.„ Drumul de 30 de minute înapoi este la fel de palpitant, cu multe dintre aceleași provocări în sens invers. Întoarcerea treptată la căldură și soare se simte ca un tur al victoriei.