Aryna Sabalenka, trofee la US OPEN. sursa: US Open Facebook
Din cuprinsul articolului
Jucătoarea belarusă Aryna Sabalenka și-a păstrat titlul la US Open. Ea s-a impus în finala de la Flushing Meadows împotriva americancei Amanda Anisimova, cu scor 6-3, 7-6 (3). Anisimova a contabilizat în dreptul ei 29 de erori neforțate, în timp ce Sabalenka a reușit să fie mai preciză, doar 15.
Cronica pe scurt a meciului: Primul set a fost controlat de sportiva din Belarus, care a profitat de serviciul ezitant al adversarei și a închis cu 6-3. În setul secund, Anisimova a revenit și a condus cu 6-5. Partida s-a decis la tiebreak, unde Sabalenka a fost mai sigură și a câștigat meciul după o oră și 34 de minute.
Aryna Sabalenka a fost multe lucruri în 2025: neobosită, nemilosă și, atunci când scorul îi era potrivnic, aproape imposibil de calmă. Puternică, precisă, atitudinea ei este acum o statistică care se apropie de mit. 21 de tiebreak-uri câștigate, doar unul pierdut. Când al doilea set se transformă într-un set decisiv, ea nu clipește; ea decide că e momentul câștigului.
Această senzație a cuprins stadionul Arthur Ashe sâmbătă seara. Personajul secundar, Amanda Anisimova tocmai spărsese barajul, învingând-o pe Sabalenka în timp ce aceasta servea pentru titlu, apoi ducând finala US Open într-un tie-break care părea un pariu perpetuu. Dar cu Sabalenka, tie-break-urile nu sunt o chestiune de noroc; sunt o certitudine. Ea a preluat controlul cu retururi directe, a găsit liniile cu forehand-ul. Meci, campionat, sezon marcat cu emblema Sabalenka.
Sabalenka, final de meci US Open. sursa: captură video
Finala US Open. Cifrele arată încoronarea unei noi regine
Sabalenka încheie 2025 cu 24 de victorii în meciuri la turneele majore, adaugă un al patrulea titlu de Grand Slam (toate pe terenuri tari) și devine prima femeie care își apără titlul obținut US Open. Precedentul a fost creat de Serena Williams, care a câștigat trei titluri consecutive între 2012 și 2014.
De asemenea, ea se alătură unui grup restrâns de jucătoare, înregistrând a 100-a victorie într-un meci de Grand Slam într-o finală de Grand Slam. Ceea ce numai Iga Swiatek a reușit să facă la începutul acestei veri. În calculul turneului, ea se află acum la egalitate cu Naomi Osaka, cu patru turnee importante, la două în spatele lui Swiatek.
„Este o nebunie, știi. Sunt rămasă fără cuvinte în acest moment”, a spus Sabalenca pe teren, cu trofeul în mâini, aerul nopții purtându-i vocea până la locurile de sus, cele mai ieftine. „În primul rând, felicitări Amandei – două finale de Grand Slam. Crede-mă, momentul va veni, joci un tenis incredibil... A fost greu anul acesta. Dar haide, a meritat, nu-i așa?” Zâmbetul care a urmat nu era atât de mult o ușurare, cât o recunoaștere: toate acele seturi la limită, toate acele break-uri câștigate, au construit exact această imunitate.
Declarația de final Anisimova
Anisimova, la rândul ei, a purtat povara unei veri strălucite care s-a terminat la un pas distanță – din nou. „Două finale la rând sunt grozave, dar sunt și foarte grele”, a spus ea. „Astăzi nu am luptat suficient de mult pentru visele mele. Felicitări, Aryna – ești incredibilă.” Americana a trecut cu ușurință prin Wimbledon și apoi prin New York, cu puterea care odată o recomanda ca fiind următoarea mare vedetă. La US Open, ea a forțat-o pe Sabalenka să câștige: prelungind schimburile, lovind cu putere când putea. Dar când finala s-a apropiat de punctul culminant, ea s-a lovit de o jucătoare care a făcut din acele momente ceea ce știa cel mai bine în meseria ei.
A fost o ceremonie la finalul US Open , cu o morală aparte. Chris Evert – cu 18 titluri de Grand Slam la activ – a înmânat trofeul, o predare a coroanei de la regina care a dominat de la linia de fund către actuala suverană. A apărat trofeul din Australian Open în 2024, a ajuns în finală la Melbourne și Paris în acest an, a ajuns în semifinale la Wimbledon și acum apără trofeul de la New York-ul. Dacă finalele sunt ca niște examene, ea a învățat să ia note maxime la probele orale, scrise și practice.
Cum a ajuns Sabalenka aici
Recordul la tiebreak este mai mult decât o curiozitate; este o hartă a tenisului ei. Acesta arată că are încredere în serviciu sub presiune, că primul ei forehand după retur este o armă, că picioarele ei nu o trădează atunci când psihicul ar putea-o face. Arată că este simplă din punct de vedere tactic în cel mai bun sens – marje mari, ținte mari, nervi și mai mari.
Chiar și greșelile au alimentat legenda. A servit pentru meci și a pierdut? Un moment dramatic în viața majorității oamenilor; pentru Sabalenka a fost o repetiție pentru spectacol. Un retur câștigător pentru a deschide tie-break-ul, un serviciu la corp pentru a recupera mini-break-ul, un rever puternic pentru a închide meciul – ea a strâns punctele care decid carierele cu același ritm pe care îl aduce în meciurile din primele runde.
Când confetiile s-au așezat, ea era numărul 1 mondial, cu trofee pe măsură, o jucătoare al cărei CV și ritmuri se aliniau în sfârșit. Ea și-a îmbrățișat echipa – transpirată, amețită, ușurată – și apoi s-a uitat în jur ca cineva care a găsit ceea ce urmărea din ianuarie: nu doar un trofeu, ci sentimentul de ibucurie care vine odată cu acesta.
Lecția unei tenismene greu de învins
„Îmi place aici”, a spus ea publicului. „Simt că de-a lungul anilor am construit o relație și că voi îmi oferiți atât de mult sprijin.” Această legătură a fost câștigată cu greu: întâlnind sportul acolo unde este cel mai greu, un break, o respirație, o lovitură pe rând.
În final, povestea sezonului Sabalenka este simplă. Când setul ajunge la limita maximă, ea se simte ca acasă. Cele douăzeci și unu de tiebreak-uri câștigate spun totul. Al patrulea turneu major confirmă acest lucru.
Iar pentru oricine încearcă să-i descifreze codul în 2026, lecția de la New York este extrem de clară! Dacă vrei să o învingi, nu o lăsa să se apropie de victorie.
