Adevărata poveste a descoperirii Coifului de la Coțofenești. Cum a vândut un țăran comoara de aur unui negustor de vinuri

Istoria marilor tezaure ale României este adesea presărată cu întâmplări demne de un scenariu de film. Iar coiful găsit la Coțofenești în 1927, devenit vedetă după jaful din Olanda, are o poveste aparte. În care ignoranța, norocul chior și vigilența câtorva oameni culți schimbă destinul unor artefacte inestimabile. 2.000 de oameni s-au dus ieri să-l vadă. Merită să știți povestea lui, din epocă, așa cum am găsit-o în presa vremii.

Acest episod istoric a ținut prima pagină a presei interbelice. În iulie 1929, ziarul „Viitorul” publica o corespondență senzațională de la Ploiești, elucidând misterul găsirii celebrei „căști de aur” de la Coțofenești, județul Prahova.

Articolul vremii, redactat cu verva specifică jurnalismului de acum aproape un secol, scoate la lumină un șir de evenimente uluitoare. De la un copil jucându-se în țărână, la o tranzacție pe bani puțini și o intervenție în forță a intelectualilor satului.

O „cască de metal” scoasă la iveală de ploi pe Valea Vărbilăului

Conform corespondenței publicate în Viitorul din iulie 1929, povestea capodoperei traco-getice nu a început în prezența savanților cu pensule și lupe, ci absolut întâmplător, cu doi ani mai devreme.

Frig, ploi și vânt puternic. Zonele cele mai afectate. Prognoza ANM pentru următoarele 24 de ore

Senatorul AUR cu acțiuni de 1 milion de lei la bursă, Petrisor Peiu răspunde acuzațiilor vicepremierului Oana Gheorghiu

În anul 1927, un copil din localitatea prahoveană Coțofenești, situată pe pitoreasca Valea Vărbilăului, a zărit un obiect straniu ieșind pe jumătate din pământ. Crezând că este o simplă „cască de metal” veche, copilul a dus-o acasă.

Fără să bănuiască o clipă că țin în mâini o capodoperă a antichității de peste 700 de grame de aur masiv, familia a tratat obiectul ca pe o simplă curiozitate găsită pe câmp.

Amza Pellea, în filmul Dacii. sursa: Arhiva EVZ

Negustorul de vinuri, Coiful de la Coțofenești și afacerea de 40.000 de lei

Tatăl copilului, un țăran simplu, a luat „casca” și a plecat cu ea la oraș, la Ploiești, sperând să scoată câțiva bani pe ea. Acolo l-a întâlnit pe domnul Moreanu, un angrosist de vinuri cu spirit ascuțit de afacerist. Acesta din urmă, bănuind imediat că metalul galben și greu ar putea fi aur pur, a cumpărat coiful pe loc.

Prețul inițial a fost unul derizoriu: 4.000 de lei. Ulterior, după ce s-a convins de valoarea reală a piesei și de vechimea ei, angrosistul, fie din remușcări, fie de teama unor complicații legale, i-a completat săteanului prețul de vânzare, ajungând la suma de 40.000 de lei.

Deși o sumă frumoasă pentru un țăran în 1927, ea reprezenta o fracțiune din valoarea inestimabilă a tezaurului.

Preotul și învățătorul salvează tezaurul

Lucrurile ar fi putut rămâne îngropate în uitare, iar coiful ar fi putut ajunge topit sau vândut peste graniță, dacă nu ar fi intervenit elita satului. Abia în luna martie a anului 1929, zvonul despre descoperirea făcută de copil a ajuns la urechile preotului Marinescu și ale învățătorului Vasilache.

Dându-și seama că povestea „căștii de aur” ascunde o relicvă istorică, cei doi intelectuali s-au deplasat la fața locului și au început să cerceteze zona. Vigilența lor a dat roade imediat: au găsit în pământ o nouă „înfloritură” din aur, desprinsă din coif. Realizând proporțiile descoperirii, preotul și învățătorul au alertat imediat Parchetul de Prahova, pentru a împiedica înstrăinarea tezaurului.

Sub ordinul Parchetului, cei doi intelectuali, secondați de șeful de post din comună, au demarat săpături sistematice. Rezultatul a fost spectaculos: au mai scos la lumină încă șase bucăți de aur masiv, fragmente rupte din piesa originală.

Coiful de la Coțofenești și brățările dacice. Sursă foto: Facebook

De la angrosist, la Ministerul Artelor

Încolțit de autorități și de amploarea cazului, angrosistul de vinuri Moreanu a fost nevoit să predea coiful, prezentându-l oficial Ministerului Artelor.

Reporterul ziarului Viitorul descria piesa cu o admirație nedisimulată, subliniind măiestria artistică și lansând o comparație îndrăzneață pentru acele vremuri. „Este o frumusețe și de o valoare istorică care ar putea înlocui Cloșca cu pui de aur”, scria el . O referire la faimosul tezaur de la Pietroasele, cel mai important reper arheologic românesc din acea epocă.

Cât valora Coiful de la Coțofenești

Pentru a înțelege tentația țăranului, trebuie să ne raportăm la veniturile din 1927. Un muncitor necalificat sau un țăran zilier câștiga între 1.500 și 2.000 de lei pe lună. Un funcționar public mediu, un învățător sau un plutonier de jandarmi câștiga între 3.000 și 4.500 de lei pe lună. Un ministru sau un director de bancă avea peste 20.000 de lei. Prin urmare, cei 4.000 de lei oferiți inițial reprezentau salariul pe o lună al unui învățător sau venitul pe două luni al unui muncitor.

În economia de astăzi, cei 4.000 de lei din 1927, ar fi echivalentul a aproximativ 5.000 - 8.000 RON.

Suma finală de 40.000 de lei (1927) a reprezentat o mică avere pentru un țăran. Echivalentul a aproape unui an de muncă pentru un funcționar de stat. Cu 40.000 de lei în 1927, țăranul din Coțofenești își putea cumpăra pământ agricol bun, mai multe perechi de boi și își putea ridica o casă nouă.

Țeapa supremă a negustorului

Deși pentru țăran suma părea uriașă, negustorul de vinuri a dat o adevărată lovitură. Coiful de la Coțofenești cântărește 770 de grame de aur masiv.

Doar ca metal brut, la prețul aurului din 1927, coiful valora dublu față de cât a plătit negustorul pe el. În 1927 ar fi valorat minim 85.000 de lei). La prețul aurului de astăzi, cele 770 de grame brute valorează peste 275.000 RON . Adică aproximativ 55.000 euro, numai valoarea metalului prețios.

Evident, adăugând valoarea istorică și artistică, artefactul este inestimabil, valorând probabil zeci de milioane de euro la o eventuală licitație internațională.

Negustorul știa exact ce face! A cumpărat o comoară antică sub prețul aurului brut de la topitorie.

Eroarea care duce la o nouă descoperire

Articolul din 1929 se încheie cu un apel către oamenii de știință pentru a începe săpături în zonă, făcând însă o eroare istorică specifică nivelului de cunoștințe de atunci. Reporterul nota că zidurile groase descoperite într-o vie din apropiere indică prezența unui „castru roman”. Astăzi, datorită cercetărilor aprofundate care au urmat acestui apel din presă, știm cu certitudine că fabulosul coif de la Coțofenești nu are nicio legătură cu romanii. El este o capodoperă a artei traco-getice, datând din secolul al IV-lea î.e.n.. Cu mult înainte de sosirea legiunilor romane la nord de Dunăre.

Cazul de la Coțofenești rămâne însă un exemplu clasic despre cum istoria mare se scrie. Pornind de la un copil care se joacă pe câmp, un negustor speculant și o mână de intelectuali de la țară care au știut să își apere patrimoniul național.