„În șahul nesfârșit din Orientul Mijlociu, cea mai complexă regiune a lumii din punct de vedere geopolitic, uneori piesele se mișcă.

Acest lucru s-a întâmplat, împreună cu fanfaronada electorală cuvenită a patronului Donald Trump, în acordul dintre Israel și Emiratele Arabe Unite, anunțat săptămâna trecută.

Conform acordului, monarhia din Golful Persic va deveni a treia țară arabă care va stabili relații cu statul evreu, după Egipt (1979) și Iordania (1994).

Diferența este că acele națiuni luptaseră împotriva Israelului. Acum, Emiratele doresc, de fapt, cooperarea pentru a lupta, eventual, alături de Tel Aviv. Paradoxul unei păci pentru război își găsește explicația traversând apele Golfului Persic, în Iran.

Țara ayatollahilor execută de decenii o expansiune regională, prin intermediul unor grupări șiite în locuri precum Libanul sau Yemenul.

De cealaltă parte se află centrul lumii sunnite, ramura majoritară a islamului, în Orientul Mijlociu – Arabia Saudită. Potentaţii din Peninsula Arabă se aliniază, în general, cu suveranul de la Riad, cu excepția notabilă a Qatarului. De ani de zile există contacte discrete între israelieni și acești sunniţi.

Acum, vălul secretului este rupt, în numele unei alianțe care, dacă va funcţiona, va atrage şi alți arabi moderaţi. Reţinerea Iranului poate fi căutată pe cale economică, dar istoria nu ne permite să excludem calea conflictului armat.

Ca și în cazul planului de pace inofensiv prezentat de Trump la începutul acestui an, subiectul ascuns al procesului este problema palestiniană.

Greşelilor liderilor lor și opresiunii israeliene, acum politică oficială americană, li se adaugă în sfârșit pragmatismul unui stat arab faţă de  palestinieni.

Emiratele au încercat să disimuleze, primind o promisiune searbădă de suspendare a planului lui Binyamin Netanyahu privind anexarea a 30% din zonele din Cisiordania cu sprijinul SUA.

În acelaşi mod, au existat proteste în rândul arabilor, pe lângă previzibila plângere a Iranului. Cel mai probabil, însă, palestinienii vor fi lăsați în urmă în privinţa cauzei lor naționale, deschizând calea către noi mutări periculoase ale pieselor pe tabla de şah” scrie, Folha Online.