Social
93 de milioane de europeni s-au aflat în pragul sărăciei în anul 2025. Unde se situează România
saracie Sursa: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Biroul de statistică al Uniunii Europene, Eurostat, a publicat joi, 30 aprilie 2026, raportul anual privind starea socială a populației comunitare, documentul relevând cifre îngrijorătoare pentru stabilitatea economică a blocului european.
Conform statisticilor oficiale, în cursul anului 2025, aproximativ 92,7 milioane de persoane din Uniunea Europeană au fost expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE).
Această cifră reprezintă 20,9% din populația totală a Uniunii, indicând faptul că mai mult de unul din cinci europeni se confruntă cu dificultăți financiare majore sau locuiește în gospodării cu o intensitate a muncii extrem de scăzută.
Analiza distribuției geografice a acestui indicator arată discrepanțe majore între statele membre.
Bulgaria (29,0%), Grecia (27,5%) și România (27,4%) conduc topul negativ al țărilor cu cele mai mari ponderi de persoane vulnerabile.
La polul opus, state precum Olanda, Slovenia, Polonia și Cehia au reușit să mențină acest risc sub pragul de 16,0%, demonstrând eficiența unor mecanisme de protecție socială mai robuste.
Identificarea categoriilor vulnerabile și impactul educației asupra stabilității economice
Datele centralizate în 2025 subliniază profilul demografic al persoanelor cele mai expuse excluziunii sociale.
Femeile continuă să fie mai vulnerabile decât bărbații, înregistrând o rată a riscului de 21,9%, față de 19,8% în rândul populației masculine.
De asemenea, tinerii adulți cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani reprezintă grupa de vârstă cea mai afectată, cu un procent de 26,3%, în timp ce persoanele vârstnice, de peste 65 de ani, par a fi mai bine protejate, înregistrând cel mai mic risc (18,8%).
Un factor determinant în prevenirea sărăciei rămâne nivelul de instruire școlară.
Potrivit Eurostat, peste o treime (34,2%) dintre persoanele cu un nivel scăzut de educație se află în situație de risc, în contrast puternic cu cetățenii care au finalizat studii terțiare, unde rata este de doar 10,3%.
Această corelație directă între accesul la educație de calitate și siguranța financiară subliniază nevoia de investiții în capitalul uman pentru reducerea fracturilor sociale la nivel european.
Populație. Sursa foto: pixabay.com
Corelația dintre statutul de activitate pe piața muncii și riscul de deprivare materială
Analiza statutului ocupațional scoate la iveală vulnerabilitatea extremă a persoanelor fără un loc de muncă.
În anul 2025, 66,3% dintre șomerii europeni cu vârsta de peste 18 ani erau expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială.
De asemenea, persoanele inactive economic, excluzându-i pe pensionari, s-au confruntat cu un risc ridicat, de 44,3%.
Aceste cifre demonstrează că simpla absență a veniturilor salariale propulsează automat majoritatea persoanelor vizate spre marginea societății.
În mod surprinzător, nici statutul de angajat nu oferă o garanție absolută împotriva dificultăților, 10,9% din populația activă ocupată aflându-se în categoria celor expuși riscului.
În ceea ce privește pensionarii, 17,6% dintre aceștia s-au confruntat cu riscul de sărăcie, un procent sub media generală a UE, dar care reflectă totuși presiunile inflaționiste asupra veniturilor fixe în economiile europene contemporane.
Dinamica gospodăriilor cu copii și variațiile regionale ale excluziunii sociale
Structura familiei joacă un rol esențial în expunerea la riscurile economice.
La nivelul întregii Uniuni, gospodăriile cu copii dependenți prezintă un risc de 22,1%, ușor mai mare decât cele fără copii (19,8%).
Totuși, în anumite state, povara financiară a creșterii copiilor în condiții economice precare este mult mai vizibilă.
Spania (29,9%), România (29,4%) și Bulgaria (29,1%) raportează cele mai mari rate de risc pentru familiile cu copii, în timp ce în Slovenia acest indicator scade până la 10,4%.
Pentru gospodăriile fără copii, situația cea mai dificilă este raportată în statele baltice, cu Letonia (33,4%) și Lituania (32,3%) atingând vârfuri de risc.
În schimb, Cehia înregistrează cea mai mică rată pentru acest segment (9,6%).
Aceste date evidențiază necesitatea unor politici sociale țintite, care să răspundă nevoilor specifice ale fiecărei regiuni, în vederea atingerii obiectivelor de coeziune socială asumate de Uniunea Europeană pentru finalul acestui deceniu.
