Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Michael J. Smith, Dick Scobee, Ronald McNair, Ellison Onizuka, Christa McAuliffe, Gregory Jarvis, Judith Resnik sunt 7 nume care de patru decenii figurează într-un memorial. Viața lor s-a curmat într-o zi de 28 ianuarie, când nava care urma sî îi ducă în spațiu s-a prăbușit la lansare.
NASA. Sursa foto: Andreas H/ Pixabay
Challenger - 10 misiuni spațiale
„Challenger” și-a început ultima misiune în data de 28 ianuarie 1986, la ora 11.38 (16.38 UTC), ora locală, de la Centrul Spațial Kennedy. Condițiile meteo minime însemnau că temperatura la sol nu trebuia să fie mai mică de -1 grad C. Era exact temperatura din acea zi. Temperatura era minimul considerat pentru ca inelele în formă de „O” care închideau ermetic articulațiile propulsoarelor să nu cedeze.
„Challenger” a fost a doua navetă spațială americană după „Columbia”. A fost construită la începutul anilor 80, ai secolului XX: Primul ei zbor orbital a fost planificat pentru data de 4 aprilie 1983. Zborul a fost un succes. Misiunea sa din 1986 avea codul OV-099. Până la finalul anului 1985, mai avusese alte 8 zboruri încununate cu succes.
73 secunde - limita dintre viață și moarte
Aprinderea motoarelor s-a făcut cu 6.6 secunde înainte de lansare. Evident, urmau să se aprindă și propulsoarele și să se elibereze ansamblul de decolare, de structura de serviciu. La 73 de secunde de la decolare, un inel O de la propulsorul din dreapta a cedat. A urmat o reacție în lanț: defectarea propulsorului și explozia rezervorului suplimentar din dreapta. Restul, adică deriva navetei și prăbușirea au fost „treaba aerodinamicii” și a forțelor care au acționat în acel moment.
Moartea a survenit la impactul capsulei cu apa!
„Challenger” a fost complet distrusă, cei 7 membri ai echipajului murind. La finalul anchetei s-a spus că moartea lor a fost ulterioară exploziei și că nu s-a datorat exploziei. Practic, compartimentul uman dacă ar fi fost mai bine proiectat pentru dezastre ar fi putut permite prăbușirea controlată în apele Oceanului. S-a considerat că moartea lor a survenit la impactul capsulei echipajului cu suprafața apei.
Românii au aflat atât din presa oficială cât și de la „Europa Liberă”. Culmea este că informațiile oficiale din România nu erau cenzurate!
32 de luni a durat până când NASA a reluat programul de lansări. Presa din România comunistă a dat spații largi la Radio despre dezastrul din 28 ianuarie 1986. Ca o surpriză, paradoxal, informațiile de la Radio România coincideau cu acelea de la Europa Liberă.
