În fine, Ion Iliescu mărturisește c-a fost responsabil de Diversiunea cu teroriștii.

Am reprodus în numărul anterior Discursul lui Ion Iliescu din seara zilei de 23 decembrie 1989. Un discurs beneficiind de autoritatea de șef al statului, după Comunicatul din seara lui 22 decembrie 1989, ora 23, 30 prin care se anunța înființarea Consiliului Frontului Salvării Naționale, organism condus de Ion Iilescu și care preia întreaga putere în România.

Esența Discursului, piesă crucială în realizarea Sîngeroasei Diversiuni cu Teroriștii care vor să-l readucă la putere pe Nicolae Ceaușescu, constă în întreținerea Pshihozei Dușmanului monstruos cu care se bate Armata sub conducerea, evident, a lui Ion Iliescu, Salvatorul Revoluției. Cu o seară înainte, cea din 22 decembrie 1989, tot la TVR, Ion Iliescu pregătise terenul pentru teza cu teroriștii, invocînd un așa-zis atac asupra noii echipe de conducere a țării lansat de o unitate „special pregătită ca să-l apere pe Ceaușescu”:

„În momentul în care ne organizam, ne constituiam în sediul Comitetului Central care fusese ocupat de forţele patriotice, o grupă din unităţile Securităţii, unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceauşescu, să apere sediul lui, a ascuns undeva, prin subsoluri, nişte tuneluri pe care el şi le-a construit şi care comunicau între sediu şi Palatul Republicii, a reuşit să se refugieze şi cînd era Piaţa plină de lume, aşa cum aţi văzut, au început să tragă asupra cetăţenilor şi asupra Sediului Central, unde se aflau şi se află încă oamenii de bine, reprezentanţi ai populaţiei, care se constituiau în această structură nouă a puterii. Este o ultimă zvîrcolire...”

Fosta presă ceaușistă, devenită presa lui Ion Iliescu, e pusă sub controlul lui Silviu Brucan, care-și face un fel de Stat major la Casa Scînteii. Explicabil astfel de ce sintagma ” o ultimă zvîrcolire” o vom întîlni zile-n șir în presa oficială, care întreține psihoza Teroristă.

România liberă din 26 decembrie 1989 publică sub titlul Ucigașii de meserie ai teroristului nr. 1 unul dintre cele mai jegoase articole din Istoria presei românești: Descrierea drept terorist a unuia dintre supraviețuitorii echipei lui Trosca, victima masacrului comandat de Nicolae Militaru, și anume plutonierul major Ștefan Șoldea. Grav rănit, acesta e prezentat astfel de reportajul din ziar:

„Toată alura sa exprimă forță brutală, siguranța odioasă a lipsei de suflet, a abesnței conștiinței.”

Discursul din 23 decembrie 1989 va fi publicat a doua zi, 24 decembrie 1989 de întreaga presă oficială sub titlul Informare din partea Consiliului Frontului Salvării Naționale prezentate la televiziune de Ion Iliescu. Judecînd după programul de tipărire a unui ziar la vremea respectivă, apariția Documentului a doua zi în presă arată că el n-a fost rodul unei inspirații de moment a lui Ion Iliescu, stupefiat de teroriștii din realitatea lui 23 decembrie 1989, ci al unui calcul politic rece, înscris în Diversiunea cu Teroriștii. Pentru a putea tipări un discurs rostit în seara lui 23 decembrie, indiscutabil redacțiile au ținut ediția pe loc, așteptînd documentul, după tipicul de pe vremea cuvîntărilor lui Nicolae Ceaușescu.

În presă Discursul capătă valoarea de punct de vedere al noului organism de conducere de partid și de stat. Apar și unele deosebiri. Lipsește în presă apelativul Stimați tovarăși. Se adaugă în final cîteva rînduri despre măsurile luate de CFSN pentru aprovizionarea populației.Acestea sînt urmate de precizarea:

„Din păcate în legătură cu aceste probleme, nu am putut să trecem la o activitate normală în cadrul organizat și planului Consiliului nostru , dar sperăm să lichidă cît mai repede cuiburile de teroriști și să ne consacrăm muncii constructive.”

Fie și la o simplă lectură, Discursul din seara lui 23 decembrie 1989 ne convinge de rolul său uriaș în crearea condițiilor pentru focul fratricid.

Teroriştii fac pare din „unităţi de represiune”, a căror constituire a fost ordonată de Nicolae Ceauşescu. Pentru asta, fostul Conducător „nu a economisit mijloace enorme şi acţiuni gîndite”.

Mai mult, teroriştii nu sînt simpli executanţi ai unor ordine, ci „indivizi fanatizaţi”, care „acţionează cu o cruzime fără precedent” numai și numai de dragul lui Nicolae Ceauşescu.

Amănuntele despre felul de a acţiona al Teroriştilor sînt tot atîtea indicații criminale de a trage pentru ca românii să se împulte reciproc:

”Foarte mulţi terorişti acţionează din clădiri locuite, chiar din apartamente” (...) „sînt organizaţi ca puşcaşi, dotaţi însă bine cu armament şi instruiţi în mod deosebit”.

Deosebit de grav pentru măcelul provocat de împuşcarea reciprocă a cetăţenilor rămîne precizarea făcută la TV de noul şef de stat şi totodată Salvatorul României, privind înfățișarea exterioară a Teroriştilor: „De asemenea, trebuie să vă spunem că teroriştii nu sînt în uniforme. Ei sînt civili. De multe ori încearcă să creeze confuzie, şi-au pus şi banderole ca să fie confundaţi cu oamenii din formaţiunile de apărare organizate de cetăţeni şi creează astfel confuzie. Împuşcă din orice poziţie”.

Deși publicarea în presă ca document oficial semnalează că Ion Iliescu nu numai că știa, dar și coordona Diversiunea cu teroriștii, timp de 30 de ani, i-am acordat fostului președinte prezumția de neștiință. Așa cum arătam într-un eseu mai vechi de-al meu l-am întrebat pe generalul Dan Voinea, cel care a anchetat primul Diversiunea cu teroritșii, dacă l-a întrebat pe Ion Iliescu de unde știa amănunte despre Teroriști, amănunte menite a crea climatul focului fratricid. Generalul mi-a răspuns că l-a întrebat, dar că Ion Iliescu a refuzat să declare ceva. Nu întîmplător am pus lui Dan Voinea această chestiune. Am crezut că, la rîndu-i, Ion Iliescu a fost indus în eroarea de cineva din noua echipă, de Victor Stănculescu, de exemplu. Și ar fi fost simplu dacă ar fi spus la un moment dat cine l-a indus în eroare.

Ion Iliescu – arată Rechizitoriul – a refuzat să răspundă acuzațiilor cînd a fost chemat la Parchet. M-aș fi așteptat, ca în apărarea sa, Ion Iliescu să spună c-a fost și el dezinformat. Că acum, după 30 de ani de documente publicate despre Teroriști își dă și el seama c-a fost vorba de o Diversiune criminală.

Dacă nu spune la ancheta penală, Ion Iliescu o mărturisește în interviul de la Mediafax.

Pasajele despre Teroriști stupefiază.

Azi, după 30 de ani de cercetare a Diversiunii, cercetare care a demonstrat că Teroriștii au fost o Diversiune criminală a conducerii de atunci a Armatei, după apariția Rechizitoriului, Ion Iliescu reia aproape cuvînt cu cuvînt discursurile criminale de după 22 decembrie 1989, discursuri care au contribuit major la crearea Phihozei teroriste în urma căreia au murit aproape 1000 de oameni nevinovați: „Reporter: Din ce vă amintiți din acele zile, ce credeți că a provocat focurile fratricide, confuziile care au fost?

Ion Iliescu: Era un grup legat nemijlocit de Ceaușescu și care erau responsabili pînă la moarte de viața lui Ceaușescu și ăștia s-au menținut pe pozițiile lor și asta a și creat aceste elemente de ciocniri, în primă fază.

Dar pînă la urmă a predominat poziția de ansamblu a armatei și a ofițerimii, a corpului de comandă a armatei, care i-a izolat chiar și pe cei care rămăseseră în jurul lui Ceaușescu. Și a fost factorul decisiv. Și s-a văzut că odată cu judecarea și execuția lui Ceaușescu au încetat confruntările militare. (...)

Reporter: A existat un plan de luptă împotriva teroriștilor?

Ion Iliescu: Asta a apărut ca o necesitate, s-a văzut că apare acest fenomen și a devenit obiectivul numărul unu pentru armată, ea era factorul care putea să acționeze în această direcție. A fost un factor nou care a apărut, care a perturbat mersul normal și a devenit un demers inițial pentru a putea normaliza situația în țară: eliminarea aces tor factori care perturbau procesul firesc pe care îl dorea toată lumea.

Reporter: Am văzut imagini filmate cu teroriști prinși, cu teroriști în spitale. Unii păreau de origine străină. Cum au dispărut după acea? Știți de ce în final nu a existat nici un terorist prins?

Ion Iliescu: Asta reflectă situația în care ne aflam, lipsa totală de organizare pentru procesul la care asistam. Pentru procesul în care intrase viața în general, viața pu-blică din societatea noastră, am putut constata faptul ca atare, dar în ultimă instanță faptul că, pînă la urmă, indiferent de unde erau, ce erau, că erau suspiciuni că erau străini, că veniseră niște arabi care fuseseră implicați... nu s-a putut nici asta dovedi, că aceia au acționat.

Deci au fost oamenii legați de interesele clanului Ceaușescu, care s-au simțit datori să își îndeplinească misiunea lor pentru care fuseseră plătiți. În momentul în care au văzut că totul se prăbușește, au și dispărut. Și e păcat că nu au fost judecați ca atare.”

Ion Iliescu a refuzat să răspundă la întrebarea anchetatorilor dacă a știut sau nu de Diversiunea cu teroriștii. Nu-i nimic. Răspunde prin interviul de la Mediafax.

Deși după 30 de ani nimeni nu mai crede că Teroriștii erau oameni loiali lui Nicolae Ceaușescu, deși teza Diversiunii criminale puse la cale de conducerea de atunci a Armatei e demult o axiomă, Ion Iliescu nu recunoaște c-a fost vorba de o Diversiune căreia i-a căzut el însuși victimă. Continuă să susțină, ca și în 22 și în 23 decembrie 1989, că Teroriștii au fost elemente loiale lui Nicolae Ceaușescu pornite la luptă pentru a-l da jos pe el, pe Ion Iliescu și că, în consecință, moartea a aproape 1000 de persoane e justificată.

Nu știu dacă din declarația lui Ion Iliescu are valoare juridică. Știu sigur că din punct de vedere istoric ea are o valoare indiscutabilă.

Ion Iliescu mărturisește c-a fost responsabil de Diversiunea cu teroriștii.