29 Ianuarie 1990. „Câmpeanu la azil, Coposu la cimitir!” Minerii fac "ordine” în sediul PNȚCD din București.

Ziarul Libertatea din 29 ianuarie 1990. sursa: Arhiva evz

București, 29 ianuarie 1990. Aerul Capitalei, încă încărcat de euforia și fumul Revoluției din decembrie, a devenit brusc irespirabil. Dacă ziua de 28 ianuarie aparținuse partidelor istorice (PNL și PNȚ-CD), care organizaseră o amplă manifestație împotriva acaparării puterii de către FSN, dimineața de luni, 29 ianuarie, a adus replica brutală a „României muncitorești”. După modelul care l-ar fi făcut invidios pe Nicolae Ceaușescu.

Încă de la primele ore, Gara de Nord și intrările în oraș au fost martorele unei invazii organizate. Peste 5.000 de mineri din Valea Jiului au coborât în stradă, nu cu instrumente de lucru, ci pregătiți de război: înarmați cu bâte, lanțuri și topoare. Lor li s-a alăturat o maree umană adusă cu zeci de camioane și autobuze din toate colțurile țării: muncitori din Iași, Fălticeni, Constanța, Medgidia, Năvodari, Călărași, Pitești, Ploiești, Giurgiu, Alba, Făgăraș, Brașov, Maramureș și Bacău.

„Frontul este poporul!”. Haosul din Piața Victoriei

La ora prânzului, Piața Victoriei devenise neîncăpătoare. Estimările reporterilor de la fața locului vorbeau despre câteva sute de mii de oameni. Atmosfera era electrică, dominată de un fanatism politic ce împărțea țara în două tabere ireconciliabile: „Noi”, cei care au muncit și au stat aici, și „Ei”, cei care „au vândut țara” sau au trăit în exil.

Zgomotul mulțimii era asurzitor, un cor imens care scanda lozinci ce aveau să definească anii de tranziție. Susținere necondiționată: „Iliescu nu ceda, țara te va apăra!”, „Iliescu nu ceda, noi suntem de partea ta!”, „Frontul este poporul!”, „În ziua de 22, Iliescu-a fost cu noi!”

Ură de clasă și xenofobie politică: „Ei au emigrat, noi am rezistat!”, „Nu partide cu dolari, sunt doar niște bișnițari!”, „Afară cu vânzătorii de țară!”

Dispreț față de intelectuali și liderii istorici: „Liberali și țărăniști, puneți mâna și munciți!”, „Nu vrem partide de fosile!”, „Câmpeanu la azil, Coposu la cimitir!”, „Țărăniști în blugi și geacă, care n-au văzut o vacă!”

Asediul democrației: Sediul PNȚ-CD, sub teroare

Mitingul nu s-a limitat la scandări. Furibundă, o parte a mulțimii, condusă de grupurile de mineri veniți pentru prima oară în Capitală cu misiunea de a „face ordine”, s-a îndreptat spre sediile partidelor istorice. Ținta principală: sediul central al PNȚ-CD din Piața Rosetti.

Ceea ce a urmat a fost descris de martori ca un asediu medieval. Minerii și muncitorii, convinși că trebuie să reducă la tăcere opoziția, au atacat clădirea. Geamurile au fost sparte, ușile forțate, iar în interior s-au desfășurat scene de o violență extremă. Liderii țărăniști, printre care seniorul Corneliu Coposu, au fost blocați în clădire, înconjurați de o mulțime care cerea linșajul.

Ura viscerală a fost ilustrată de un gest macabru: în Piața Victoriei, un grup de tineri susținători ai FSN pregătiseră un sicriu pe care scria, cu litere strâmbe, „Pentru domnul Coposu”. O mașină a plimbat această încărcătură sinistră prin mulțime, în uralele celor care se autointitulau „democrați”, dar care cereau moartea opozanților politici.

Evacuarea cu blindatul

Situația de la sediul PNȚ-CD a devenit atât de critică încât forțele de ordine obișnuite au fost depășite, sau erau depășite prin pasivitate. Pentru a evita o crimă politică în direct, a fost nevoie de intervenția armatei la cel mai înalt nivel. Petre Roman, prim-ministrul de atunci, avea să rememoreze momentul dramatic al extragerii liderului țărănist din mijlocul furiei proletare: „M-am văzut obligat să mă folosesc de un vehicul blindat pentru a-l scoate pe Corneliu Coposu din încleștarea mulțimii.”

Cum descria agenția guvernamentală de presă, Rompres, acest moment? În stilul propagandei epocii comuniste:

Rompres: «Apoi s-a petrecut un eveniment emoționant: domnii Petre Roman și Cazimir Ionescu au pătruns prin mulțime, făcând apel la calmarea spiritelor, la rațiune și înțelegere și au intrat în sediul P.N.Ț. După o convorbire scurtă cu dl. Corneliu Coposu, primul ministru a ieșit în balconul clădirii P.N.Ț. și s-a adresat mulțimii arătând că „noi nu suntem pentru violență”. „Am reușit revoluția — a spus domnia sa — acum trebuie să reușim și democrația. În legătură cu cele întâmplate ieri, vom purta un dialog cu reprezentanții P.N.Ț.”.

O zi în care violența a învins

La rândul său, dl. Cazimir Ionescu a spus că nu se poate „impune unui partid să nu participe la viața politică”. „Noi am luptat contra dictaturii și nu vrem să impunem o altă dictatură. Noi reprezentăm o forță care trebuie să dialogheze deschis cu celelalte formațiuni politice. Oricine are dreptul la acest dialog”, a mai spus dl. Cazimir Ionescu.», se menționează în reportajul Rompres.

Imaginea TAB-ului care îl scotea pe Corneliu Coposu din propriul sediu de partid, protejându-l de furia „oamenilor muncii”, a rămas una dintre cele mai puternice și triste reprezentări ale democrației fragile și însângerate a României anului 1990.

Ziua de 29 ianuarie s-a încheiat cu sedii devastate și o societate mai divizată ca niciodată, prefigurând violențele și mai mari ce aveau să urmeze în lunile iunie.