18 februarie 1990. Manifestație în fața Guverului. Celebrul slogan ”FSN, FSN, du-te în URSS!” e un soi de leitmotiv. La lăsarea serii, un grup pătrunde în clădirea Guvernului sub privirile indiferente ale forţelor de ordine. Intervenţia în forţă a armatei, spre miezul nopţii, readuce situația sub control. Prea târziu, minerii se urniseră din nou spre Capitală.

Contextul politic

La începutul lui februarie 1990, Frontul Salvării Naționale se pregătea să împartă puterea cu partidele nou înregistrate. În urma negocierilor cu liderii partidelor istorice, FSN păstrase guvernul în întregime, dar fusese de acord să cedeze jumătate din Legislativ, nou înființatul CPUN, celorlalte partide.

În primele zile ale lui 1990, prioritatea politică era votarea legii electorale. Prioritate economică - îmbunătățirea urgentă a vieții oamenilor. Se mai spera  și la judecarea şi condamnarea celor vinovați de represiunea din decembrie.

18 februarie

Manifestația din 18 februarie 1990 a părut iniţial una obișnuită. Mai multe mii de bucureșteni s-au adunat în fața sediului Guvernului ca să strige vreme de câteva ore „FSN, FSN, du-te în URSS”. Dar cei mai bine informaţi oameni ai vremii ştiau cu cel puţin 24 de ore înainte că situaţia era pe cale sau chiar era programată să degenereze.

„Fuseseră preveniţi cei de la Guvern cum că urmează să fie o lovitură. Am dat telefon eu însumi ştiind că va urma o astfel de lovitură încă din după-masa de 17. Nu au luat măsuri şi a fost posibilă pătrunderea şi vandalizarea Palatului Victoria şi inclusiv molestarea unor persoane”, a declarat fostul șef al SRI, Virgil Măgureanu, într-un interviu pentru Digi24.

UM 215 nu e nicăieri

La lăsarea serii, mai mulţi indivizi s-au desprins din rândul manifestanţilor, au forţat porţile Palatului Victoria şi au reuşit să intre în sediul Executivului. Singurul înalt demnitar aflat în clădire, în acea duminică seara, era vicepremierul Gelu Voican Voiculescu. „M-au târâit până la mine în birou, după aia m-au târâit în balconul Palatului Victoria încercând să mă arunce jos, în stradă, de la 6 metri. Am reuşit să mă opun. Apariţia unui ziarist elveţian, care era de fapt român şi care mă cunoştea, a captat atenţia şi vanitatea oamenilor de a se vedea filmaţi, m-au dus din nou la mine în birou, după care armata a restabilit ordinea”, a povestit Gelu Voican Voiculescu.

Culmea, chiar vicepremierul Voican Voiculescu înfiinţase primul serviciu de informaţii interne de după Revoluţie, celebra doi ș-unsfert, unitatea militară 0215. Scopul era protecţia membrilor Guvernului. Dar nimeni n-a fost protejat.  O ipoteză a fost aceea că minerii au fost provocaţi să vină în Bucureşti.

Versiunea Iliescu

„Era într-o duminică, era zi de odihnă şi grupuri rebele de oameni iresponsabili au atacat clădirea Guvernului, au devastat clădirea Guvernului, singurul care era în clădire era Voican Voiculescu. Au intrat peste el în birou şi l-au ameninţat că îl aruncă pe fereastră afară. A fost o răbufnire de primitivism şi de agresivitate de neînţeles. Au fost elemente rebele care s-au folosit de acele momente ca să creeze acele chestiuni. Minerii ca structură organizată sindicală şi oamenii care lucrează sub pământ şi care au percepţia lor asupra echităţii sociale se simţeau în pericol faţă de apariţia unei asemenea structuri care pun în pericol noua ordine şi noua structură politică care s-a născut după Revoluţie. Şi au mers în spirit de solidaritate pentru apărarea acestei puteri împotriva agresiunii acestor forţe retrograde din societate”, a explicat fostul președinte Ion Iliescu într-un interviu pentru Digi24.

Apărătorii FSN

Cert este un lucru. Ortacii au devenit apărătorii consacraţi şi de temut ai noii puteri. Virgil Măgureanu spunea asta clar: „Sigur că la Palatul Victoria s-ar fi putut face ceva. De vreme ce fuseseră anunţaţi şi nu oricine, ci însuşi şeful Marelui Stat Major al armatei, vezi că se poate întâmpla. Un pluton s-ar fi putut disloca să nu permită o asemenea...

Când colo s-a intrat ca în brânză! Şi s-au putut întâmpla lucruri care sunt regretabile. Şi asta i-a dat apă la moară lu' tovarăşu, domnului Miron Cosma, care l-a interpelat, eram de faţă, de aia vă pot spune de la faţa locului, pe ministrul Apărării: Domnu' ministru aveţi mijloace ca să îl apăraţi pe preşedinte şi pe ceilalţi, dacă nu venim noi şi facem şi dregem! Ăla era momentul în care lui Miron Cosma, la figurat vorbind, i s-ar fi putut da peste degete. Şi să i se amintească că el nu are atribuţii în ceea ce priveşte ordinea publică!”