1977. Nicolae Ceaușescu, marele cutremur, ideea sistematizării, greva minerilor și dizidența lui Paul Goma

1977. Nicolae Ceaușescu, marele cutremur, ideea sistematizării, greva minerilor și dizidența lui Paul GomaCeausescu. Sursa foto: Fototeca online a comunismului românesc

Anul 1977 a fost dedicat vizitelor în Africa, Europa Centrală, Bulgaria și URSS. Se împlineau șase decenii de la Revoluția din Octombrie care a dus la crearea URSS.  Pentru România regimului lui Nicolae Ceaușescu, a fost însă un an dominat de efectele cutremurului devastator din 4 martie 1977. Centenarul Proclamării Independenței de Stat, Greva minerilor din august 1977. cele trei decenii de la Proclamarea RPR, dizidența lui Paul Goma, moartea mamei lui Ceaușescu completează tabloul unuia dintre cei mai dificili ani ai României lui Nicolae Ceaușescu.

Turneul african al lui Ceaușescu

În 1977, Nicolae Ceaușescu a plănuit să viziteze statele africane. Avea nevoie de valută forte, iar pe aceasta nu o putea obține decât prin exporturi. Statele africane erau economii sărace, dar cu tendința de a deveni emergente. În plus, era o concurență. Ce făcea totuși competitivă opțiunea lor pentru produsele românești, era prețul mic. Calitatea, uneori îndoielnică, era și ea acceptabilă. În general, produsele românești se reparau ușor.

Nicolae Ceaușescu, Mobutu

Nicolae Ceaușescu, Mobutu. Sursa foto: arhiva EVZ

În perioada 22 februarie-5 martie 1977, Ceaușescu a vizitat  Mauritania (22 -23 februarie),  Senegal (23-25 februarie), Ghana (25-27 februarie), Coasta de Fildeș (27 februarie-2 martie), Nigeria (2-5 martie). Vizita din Nigeria s-a întrerupt rapid pentru că în seara de 4 martie 1977, a avut loc marele cutremur.

Nicolae Ceaușescu și cutremurul din 4 martie 1977

Cutremurul a durat 56 secunde, începând de la ora 21.22, seara. S-a întors de urgență de acolo iar mecanismul de partid și de stat s-a pus în mișcare imediat cum el a revenit pe Aeroportul Otopeni. Cutremurul a lovit seara, când majoritatea oamenilor erau în case. O altă problemă a fost că, în acea seară, românii care recepționau televiziunea bulgară națională urmăreau un serial, „Dulce și amar”. Nu se puteau măsura rating-uri atunci, dar documentele vorbesc despre prezența masivă în fața televizoarelor a românilor.

Vizita de lucru în Capitală a preşedintelui Nicolae Ceauşescu (1979)

Vizita de lucru în Capitală a preşedintelui Nicolae Ceauşescu (1979). sursa: Fototeca online a comunismului românesc cota 72/1979

Nicolae Ceaușescu a mers să inspecteze dărâmăturile. A mers de asemenea în spitale pentru a vedea cum sunt îngrijiți răniții și, evident, pentru a arăta că avea empatie pentru victime. Ca o constantă, la toate tragediile care au lovit România, Ceaușescu a fost prezent la fața locului.

Ceaușescu și „minunea” de la Cutremurul din 1977

Nicolae Ceausescu vizitand persoanele spitalizate, in urma cutremurului din 4 Martie 1977.

În total, numărul victimelor la nivel național, a fost de 1570-1578, Problema a fost că numai în București, s-au înregistrat între 1391 și 1424 victime, ceea ce arăta că infrastructura Capitalei fusese cea mai afectată. La capitolul răniți, sursele oficiale vorbesc de 11 300 răniți, la nivel național, evident, mai mult de jumătate în Capitală. 35 000 locuințe au fost afectate la nivel național. Numai în Capitală, s-au prăbușit 33 imobile, marea lor majoritate, blocuri și imobile destinate locuirii. Alte 130 imobile ale Capitalei au suferit avarii majore.

Cutremurul resimțit și în Bulgaria. Cum a fost eliminat inginerul Ursu

La Șviștov, în Bulgaria, peste Dunăre de Zimnicea, s-au prăbușit 3 blocuri de locuințe și au murit 100 de cetățeni bulgari. Cutremurul cu epicentrul în zona seismică Vrancea s-a resimțit și în URSS, până la Leningrad (Sankt Petersburg) și în Balcani. Pe Valea Prahovei, au avut loc alunecări de teren.

Dezastrul în Capitală a fost explicat datorită viciilor de construcție a numeroase imobile interbelice care nu respectau măsurile de securitate seismică, Asta, a determinat după 1977, să se intervină sistematic. Totuși, Ceaușescu a luat o decizie ciudată. A cerut inginerilor să repare superficial clădirile crăpate. Unul dintre cei care a refuzat și chiar a semnalat la „Europa Liberă” aceste probleme, a fost inginerul Gheorghe Ursu, care ulterior va fi urmărit, arestat și va fi muri din cauza relelor tratamente, în închisoare în 17 noiembrie 1985.

CUTREMUR-1977

Nicolae Ceausescu vizitand Bulevardul Magheru din Bucuresti, dupa cutremurul devastator din 4 martie 1977.

Zimnicea, mutilată cu buldozerul pentru a se construi blocuri

4 martie 1977 a însemnat nu doar pagube materiale, pierderi de vieți omenești, a însemnat și acțiuni regretabile, în care, sub pretextul distrugerilor, s-au raportat pagube „în fals”. Cel mai cunoscut caz este cel de la Zimnicea, județul Teleorman. Data de 4 martie 1977 a fost pentru locuitorii din Zimnicea, ziua plenarei care urma să le aleagă prim-secretarul PCR, adică primarul localității. Orașul evolua atunci în limitele unui oraș provincial, un târg urban, cu case vechi, clasice, multe supraviețuind momentului cutremurului din 10 noiembrie 1940 sau fiind construite după aceea.

Vizita de lucru a lui Nicolae Ceausescu la Institutul Judetean de Cercetari si Proiectari din Iasi.

În acea seară, la Casa de Cultură, lucrările se desfășurau când vuietul celor 7,4 grade pe Scara Richter a paralizat totul pentru 56 de secunde. Câțiva veterani comuniști care cunoscuseră momentul desfășurat în 1940, au strigat că era cutremur. Primul secretar ales atunci, Dumitru Sandu ar fi raportat la București că orașul ar fi fost distrus în proporție de 80 %. S-a luat decizia demolării mai multor clădiri, unele foarte puțin avariate. Nicolae Ceaușescu a venit în oraș,  pe 6 martie 1977, a văzut amploarea distrugerilor și a decis să aprobe sistematizarea orașului, adică demolarea orașului vechi. Planurile lui Ceaușescu nu s-au concretizat în totalitate, Clădiri începute în 1977 nu fuseseră finalizate nici măcar în 1989.

Nicolae Ceaușescu salvează Palatul Mihail afectat de cutremur

Multe voci din Oltenia doreau demolarea Palatului Jean Mihail, edificat în 1908, de către tatăl lui Jen Mihail, Dini Mihail, fiindcă pagubele erau serioase. Nicolae Ceaușescu, venit la Craiova, a refuzat total. El locuise acolo imediat după 1944, când fusese prim-secretar comunist pe Oltenia, iar acolo funcționase și primul rectorat al Universității din Craiova înființate în 1947.

Palatul a supraviețuit, a fost refăcut conform planurilor inițiale. Armata muncise pe brânci să degajeze molozul astfel că atunci când venise Ceaușescu, locul era curat. Evident, activiștii de partid, temându-se că nu va aprecia Nicolae Ceaușescu proporțiile dezastrului, au dat ordin să fie aduse la loc mașinile cu moloz și descărcate în curte.  Craiova a cunoscut o perioadă de transformări mai ales în zona centrală ca urmare a momentului 1977. Distrugerile au fost destul de serioase. Pe Calea Severinului, s-a demolat Biserica Sfântul Ioan Sebastian, serios avariată la cutremur.

Cutremurul i-a demonstrat lui Ceaușescu faptul că nimeni nu îndrăznea să ia decizii în lipsa lui. În plus, efectele cutremurului, datorate în bună măsură vechimii unor clădiri, i-au alimentat planurile de a accentua adoptarea stilului comunist al clădirilor oficiale și de locuit. Indundațiile din anul anterior i-au accentuat ideea sistematizării, îndeosebi în mediul rural.

Mai-iunie 1977. Continuă vizitele în Africa și în Europa Centrală

După celebrarea Zilei PCR și a Zilei Proclamării Independenței, Nicolae Ceaușescu a mers în Egipt, la 12-13 mai 1977. Alege apoi să viziteze  trei state comuniste din Europa Centrală. Ajunge în Polonia, în perioada 17-19 mai. În perioada 8-10 iunie, a mers în RDG, Republica Democrată Germană. În 15-16 iunie, a mers la Debrecen, în Republica Populară Ungară, pentru a discuta cu Janos Kadar, liderul ungar.

Evident, au fost vizite care au avut un caracter politic și economic. CAER era o formă de asociere economică, sub oblăduirea URSS. De regulă, fiecare stat avea câte o cotă de export și de import care să ajute economiile statelor asociate.

Greva minerilor din Valea Jiului

Greva minerilor nu a pornit din cauze ideologice. Asta deși, la 23 martie 1977, un miner, Dumitru Blaj a semnat la București, apelul dizidentului anticomunist, scriitorul Paul Goma. Paul Goma gândise un protest în spiritul „Cartei 77” fusese lansată de sriitorul cehoslovac Vaclav Havel și de un grup de intelectuali, cerându-se respecarea drepturilor omului. Paul Goma a lansat un apel în februarie 1977, precum și o scrisoare deschisă lui Nicolae Ceaușescu.  Faptul că numele lui Blaj a ajuns la Radio Europa Liberă a dus la criticarea lui Dumitru Blaj. El a fost retrogradat, s-a scris că a murit în circumstanțe neclare prin anii 80.

Picătura care a umplut paharul a fost o lege de austeritate. Legea 3 din 30 iunie 1977 nu le mai dădea minerilor invalizi care aveau pensie dar lucrau și în mină în continuare, dreptul de a cumula pensia și salariul. Minerii urmau a lucra 8 ore și nu 6. S-a crescut cu 2 ani vârsta de pensionare, de la 50 la 52 de ani. La 14 iulie 1977, minerul Gheorghe Dumitrache a trimis la Ministerul Minelor și la TVR un memoriu.

Minerii nemulțumiți au luat decizia să plece într-o delegație spre București, dar Securitatea a oprit trenurile. 10 mine din Valea Jiului au încetat activitatea. Ilie Verdeț, hunedorean, secretar al CC al PCR, Gheorghe Pană, Președintele UGSR, Constantin Băbălău, Ministrul Minelor au venit în Valea Jiului. Ilie Verdeț și prim-secretarul din Petroșani, Clement Negruț au mers la Lupeni dar au fost sechestrați.

O probă de foc pentru Nicolae Ceaușescu. L-a salvat, politic, Vasile Patilineț

Verdeț a fost constrâns să-l sune pe Ceaușescu. Acesta a venit în Valea Jiului după ce a pregătit o ripostă a Securității, având întâlniri operative la Craiova, Târgu Jiu și Deva. La protest, participau 35 000 mineri. Constantin Dobre a citit cele 26 puncte de revendicare. Inițial, Ceaușescu a fost întâmpinat cu huiduieli și timp de 3 ore, el a încercat să discute direct și să nu ofere ce se dorea de către mineri. Se auzeau huiduieli și scandări „Lupeni 29”, „Jos Ceaușescu”. Ceaușescu părea că pierde controlul.

Spre norocul lui, Nicolae Ceaușescu a fost secondat de fostul secretar CC al PCR (în perioada 1965-1972) pe probleme de apărare, securitate națională Vasile Patilineț (1923-1986), fiu de ilegaliști hunedoreni. Acesta avusese importante funcții în partid, fusese responsabilul reformei administrative din 1968, reorganizase Securitatea. Vasile Patilineț a fost din 1972 până în 1980 (având calitate de membru în CC al PCR, CPex, deputat MAN) în demnități ministeriale esențiae pentru România socialistă.

Practic, la 31 decembrie 1977, s-a decis să se poată cumula pensia de invaliditate cu salariul. S-a decis ca minerii să aibă magazine aprovizionate cu mărfuri de calitate. Ceaușescu a fost apoi ovaționat, a primit și casca de miner, a fost declarat la Mina Lupeni, „Miner de Onoare”. Nu s-a reușit reducerea vârstei de pensionare și nici revenirea la progamul de 6 ore de muncă.

Nicolae Ceaușescu îl trimite pe generalul Pleșiță să reprime protestul

În data de 8 august 1977, după ce pe 6 ausgust se celebrase Ziua Minerului, Securitatea a intervenit și i-a izolat pe șefii care erau bănuiți că îi organizaseră pe mineri. Au fost 15 condamnări penale ale celor bănuiți că au avur un rol determinant la organizarea și desfășurarea grevei. Printre ei, cei mai cunoscuți au fost: muncitorii mineri Constantin Dobre, Gheorghe Maniliuc și inginerul Jurcă

Au fost mii de persoane anchetate, au fost sute de arestări, peste 240 de relocări ale celor considerați ca „element periculos”, Au fost din partea Securității peste 280 acțiuni disciplinare, 73 de avertizări și peste 390 de atenționări la dosarul de cadre. Miliția a aplicat 600 amenzi și peste 453 avertismente.

Un reporter și fotograf expert al Rompres (Agerpres), prezent la fața locului a făcut poze pe care le-a salvat grație aparatului său performant cu film dublu. În poze, apare chiar generalul de Securitate Nicolae Pleșiță, îmbrăcat miner, alături de subordonații săi. Pleșiță i-a cofiscat, din fericire, numai unul dintre filme, reporterul publicînd imaginile după Revoluția din 1989, din filmul de rezervă.

Ultimele vizite externe din 1977

În perioada 5 august-3 noiembrie 1977, Nicolae Ceaușescu încheie periplul său extern. Fusese  un an politic dificil: un cutremur devastator, o grevă de mare anvergură a minerilor, la care se adaugă și dizidența lui Paul Goma. Ceaușescu începuse să fie deranjat tot mai mult și de Radio Europa Liberă, în special de nume ca Monica Lovinescu.

Așadar, la 5 august, Ceaușesu se vede cu Leonid Brejnev în Peninsula Crimeea. Discuțiile sunt în linia generală a relațiilor româno-sovietice. La 7 iulie 1970, se încheiase Tratatul de Prietenie dintre România și URSS, intrat în vigoare la 8 octombrie 1970. Peste o lună, în perioada 5-8 septembrie 1977, Ceaușescu merge în Bulgaria.

Ceaușescu și Jivkov.

Ceaușescu și Jivkov. Sursa foto Facebook

În perioada 1-3 noiembrie, Nicolae Ceaușescu merge din nou în URSS. Se organizau manifestările omagiale de împlinire a 60 de ani de la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. Toate statele comuniste, delegații ale partidelor comuniste aflate în clandestinitate și ai mișcărilor de eliberare vizitau cu această ocazie URSS.

Ceaușescu și expulzarea lui Paul Goma

Ceaușescu nu a disprețuit niciodată atentatul politic.  Apelul lui Paul Goma în sprijinul „Cartei 77” fusese citit la „Radio Europa Liberă” pe 9 februarie 1977.  Securitatea l-a arestat la 1 aprilie 1977. Asta, după ce apelul său a fost semnat de muncitori, intelectuali.  Opinia publică internațională a cerut eliberarea sa. Ceaușescu nu a dorit să strice relația cu SUA și a decis în mai 1977 să îl elibereze.

Apoi, a fost sfătuit să-i acorde lui și familiei sale dreptul de a emigra.  La 20 noiembrie 1977, el și soția sa și-au pierdut cetățenia română și au fost expulzați în Franța. Ulterior, Ceaușescu a dorit eliminarea sa și a scriitorului Virgil Tănase.

Lichidarea lui Cornel Chiriac și intimidarea Monicăi Lovinescu

Nu era prima dată când Ceaușescu a vrut să elimine pe cineva.  Cu doi ani în urmă, la 5 martie 1974, la Munchen murea în condiții misterioase realizatorul radio Cornel Chiriac. O legendă a radioului muzical românesc, el realizase la Radio România, emisiunea „Metronom”. Muncise enorm, avea o pasiune pentru Jazz. Transcria manual în caiete descrierile albumelor de Jazz, consuma ore întregi să traducă articole din presa străină despre artiștii lumii.  În plus, era pasionat de Beatles.

A pierdut multe nopți să asculte, să facă selecții muzicale. A scris despre vedete pop și rock. A reușit să treacă în Austria, după ce a primit viza pentru Cehoslovacia, pe baza unei invitații falsificate. Fusese concediat de la Radio în 1969. A realizat „Metronom” la „Europa Liberă”. Pentru că tinerii îi trimiteau scrisori din țară, Ceaușescu a dorit să-l elimine. A fost înjunghiat în parcarea de lângă locuința sa din Munchen.

Monica Lovinescu a fost atacată de doi teroriști (s-a scris că erau fie magrebieni, fie din Oriemtul Mijlociu) pe 18 noiembrie 1977. Despre Ceaușescu s-a scris că ar fi cerut expres „închideți-i gura”, cu referire la Monica Lovinescu. O voce a „Europei Libere”, Monica Lovinescu realiza emisiuni precum „Teze și antiteze la Paris”, „Actualitatea românească”. Spitalizată, ea a supraviețuit încercării de eliminare.

Monica Lovinescu

Monica Lovinescu / sursa foto: wikipedia

Vizite interne. Centenarul Independenței de stat

Vizitele interne ale lui Nicolae Ceaușescu au fost determinate de Cutremurul din 4 martie 1977 și de Greva Minerilor din 1-3 august 1977. Pe 5 și pe 6 martie, Ceaușescu vizitează Capitala și Zimnicea. Face vizite chiar și în spitale.  Mai revine la București pentru inspecția pagubelor după vizita din URSS, mai exact pe 17 august 1977.

La  9 mai 1977, Nicolae Ceaușescu a participat la spectacolul omagial de pe Stadionul 23 August din Capitală (pe locul Arenei Naționale de azi). Cinematografic, Sergiu Nicolaescu a regizat filmul „Pentru Patrie” care va avea premiera pe 8 mai 1978.

ceausescu pionieri

ceausescu pionieri

La 28 mai 1977, la Șantierul Naval Constanța, Elena Ceaușescu a botezat nava „Independența”. Nava  a avut capacitatea de 150.000 tdw,  lungimea de 304 metri și  lățimea de 46 de metri. Sticla de șampanie folosită la botezul navelor nu s-a spart. S-a considerat a fi un semn rău. Nava s-a scufundat la 15 noiembrie 1979, lovită de un vas grecesc, în timpul traversării Strâmtorii Bosfor.

În plan personal, este anul morții mamei lui Ceaușescu, Alexandra (Licsandra). Potrivit mărturiilor de epocă, ea ar fi murit în iulie 1977. Andruță murise în anul 1969.

La 19 octombrie 1977, Nicolae Ceaușescu a vizitat șantierul Metroului bucureștean. O lună mai târziu, Ceaușescu a mers în Valea Jiului pentru a vedea în ce măsură mai mocnește nemulțumirea minerilor după greva din august 1977.

Trei decenii de la fondarea Republicii Populare Române

La 30 decembrie 1977, se aniversau 30 ani de la Proclamarea Republicii Populare Române. Nicolae Ceaușescu a ținut discursuri aniversare, iar presa românească. radioul și televiziunea s-au pregătit pentru acest moment aniversar.

Transfagarasanul, drumul construit de frica rușilor

Nicolae Ceausescu sursa foto. EVZ

Cităm din Ziarul „Sportul”, apărut la 30 decembrie 1977,  un fragment semnificativ dintr-un discurs al lui Ceaușescu:

„Proclamarea Republicii a deschis calea puternicelor transformări revoluționare socialiste din patria noastră. Aceasta corespunde, de fapt, cu asumarea de către clasa muncitoare a misiunii de înaltă răspundere istorică de a conduce națiunea noastră pe calea făuririi noii orînduiri sociale, a socialismului și comunismului în România”.

Greva minerilor din Valea Jiului a zdruncinat prima dată în mod serios temeliile regimului ceaușist. Sistemul a rezistat prin promisiuni, unele nerealizate, prin izolare și persecuții, pedepse cu închisoarea. În acest an, apare dizidența lui Paul Goma pe fondul „Cartei 77” a dizidentului cehoslovac Vaclav Havel. Să nu uităm nici faptul că în acel an a fost Centenarul Proclamării Independenței de Stat a României. Tot în acel an, se împlineau trei decenii de la proclamarea Republicii Populare Române.