Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Greva minerilor din Valea Jiului a durat între 1 și 3 august 1977. A fost o mișcare de protest și revendicări care țineau de condițiile de muncă și nu neapărat de lupta anticomunistă. Existența Chartei 77, acțiune anti-comunistă de promovare a drepturilor omului apărută în Cehoslovacia a fost cumva conexă situației din Valea Jiului.
Greva minerilor, din cauza unei legi a austerității
Greva minerilor nu a pornit din cauze ideologice. Asta deși, la 23 martie 1977, un miner, Dumitru Blaj a semnat la București, apelul dizidentului anticomunist, scriitorul Paul Goma. Paul Goma gândise un protest în spiritul Chartei 77. Faptul că scrisoarea a ajuns la Radio Europa Liberă a dus la criticarea lui Dumitru Blaj. El a fost retrogradat, s-a scris că a murit în circumstanțe neclare prin anii 80.
Picătura care a umplut paharul a fost o lege de austeritate. La 4 martie 1977, România fusese afectată de un grav cutremur de pământ. Municipiul București, alte orașe ale României au fost grav afectate. Construcții din anii 40 s-au prefăcut în moloz, alte clădiri mai vechi au suferit avarii.
Vizita de lucru în Capitală a preşedintelui Nicolae Ceauşescu (1979). sursa: Fototeca online a comunismului românesc cota 72/1979
Nicolae Ceaușescu a ordonat să se facă economii pentru ca să se investească în refacerea infrastructurii. Legea 3 din 30 iunie 1977 nu le mai dădea minerilor invalizi care aveau pensie dar lucrau și în mină în continuare, dreptul de a cumula pensia și salariul. Minerii urmau a lucra 8 ore și nu 6. S-a crescut cu 2 ani vârsta de pensionare, de la 50 la 52 de ani. La 14 iulie 1977, minerul Gheorghe Dumitrache a trimis la Ministerul Minelor și la TVR un memoriu.
Minerii nemulțumiți au luat decizia să plece într-o delegație spre București, dar Securitatea a oprit trenurile. 10 mine din Valea Jiului au încetat activitatea. Ilie Verdeț, hunedorean, secretar al CC al PCR, Gheorghe Pană, Președintele UGSR, Constantin Băbălău, Ministrul Minelor au venit în Valea Jiului. Ilie Verdeț și prim-secretarul din Petroșani, Clement Negruț au mers la Lupeni dar au fost sechestrați.
Nicolae Ceaușescu salvat politic de Vasile Patilineț
Verdeț a fost constrâns să-l sune pe Ceaușescu. Acesta a venit în Valea Jiului după ce a pregătit o ripostă a Securității, având întâlniri operative la Craiova, Târgu Jiu și Deva. La protest, participau 35 000 mineri. Constantin Dobre a citit cele 26 puncte de revendicare. Inițial, Ceaușescu a fost întâmpinat cu huiduieli și timp de 3 ore, el a încercat să discute direct și să nu ofere ce se dorea de către mineri. Se auzeau huiduieli și scandări „Lupeni 29”, „Jos Ceaușescu”. Ceaușescu părea că pierde controlul
Spre norocul lui, Nicolae Ceaușescu a fost secondat de fostul secretar CC al PCR (în perioada 1965-1972) pe probleme de apărare, securitate națională Vasile Patilineț (1923-1986), fiu de ilegaliști hunedoreni. Acesta avusese importante funcții în partid, fusese responsabilul reformei administrative din 1968, reorganizase Securitatea.
Vasile Patilineț a fost din 1972 până în 1980 (având calitate de membru în CC al PCR, CPex, deputat MAN) în demnități ministeriale esențiae pentru România socialistă.
Vasile Patilineț detensionează situația și greva se oprește
A fost din 1972 până în 1977, Ministrul Industriei Forestiere și Materialelor de Construcții organizând vizita la Suceava a Șahului Iranului în 1973, la CPL Suceava, modernizând industria lemnului, importantă la export. În 1977, el a promis și a reușit să satisfacă revendicările minerilor parțial. Cuvântul lui Vasile Patilineț a reușit să determine disiparea tensiunii acumulate. Practic, la 31 decembrie 1977, s-a decis să se poată cumula pensia de invaliditate cu salariul. S-a decis ca minerii să aibă magazine aprovizionate cu mărfuri de calitate. Ceaușescu a fost apoi ovaționat, a primit și casca de miner, a fost declarat la Mina Lupeni, „Miner de Onoare”.
Nu s-a reușit reducerea vârstei de pensionare și nici revenirea la progamul de 6 ore de muncă., dar Vasile Patiineț promisese că ăn viitor când se va depăși impasul cutremurului din 1977, situația se putea modifica. Era cuvântul „unuia de al lor”, tatăl lui Vasile Patilineț era miner ilegalist din Lupeni, născut la 15 iunie 1896. Mama lui Vasile Patilineț, Ana fusese medaliată pentru rolul ei în mișcarea ilegalistă. Vasile Patilineț mai avea un frate mai mare, Ioan, un frate mai mic Ilie, două surori, Maria și Eliza. Ioan și Vasile, de copii, participaseră la acțiuni ilegaliste. Distribuiseră manifeste, adăpostiseră ilegaliști urmăriți în case conspirative.
Din 1977, după greva minerilor din Valea Jiului, Vasile Patilineț a devenit Ministru al Minelor, Petrolului și Geologiei, domeniu vital pentru economia românească. Faptul că Patilineț a preluat Ministerul Minelor, era pentru mineri garanția că Nicolae Ceaușescu își ținea cuvântul dat. Vasile Patilineț accepta ca pentru mineri să își pună în joc cariera politică și chiar viața.
Din 1980, va deveni ambasador al României la Ankara, unde va deceda la 9 octombrie 1986, într-un accident suspect de automobil în timp ce se deplasa cu Mercedesul de serviciu de la Ankara, la Istanbul.
Represiunea în Valea Jiului
În data de 8 august 1977, după ce pe 6 ausgust se celebrase Ziua Minerului, Securitatea a intervenit și i-a izolat pe șefii care erau bănuiți că îi organizaseră pe mineri. Au fost 15 condamnări penale ale celor bănuiți că au avur un rol determinant la organizarea și desfășurarea grevei. Printre ei, cei mai cunoscuți au fost: muncitorii mineri Constantin Dobre, Gheorghe Maniliuc și inginerul Jurcă
Au fost mii de persoane anchetate, au fost sute de arestări, peste 240 de relocări ale celor considerați ca „element periculos”, Au fost din partea Securității peste 280 acțiuni disciplinare, 73 de avertizări și peste 390 de atenționări la dosarul de cadre. Miliția a aplicat 600 amenzi și peste 453 avertismente.
Un reporter și fotograf expert al Rompres (Agerpres), prezent la fața locului a făcut poze pe care le-a salvat grație aparatului său performant cu film dublu. În poze, apare chiar generalul de Securitate Pleșiță, îmbrăcat miner, alături de subordonații săi. Pleșiță i-a cofiscat, din fericire, numai unul dintre filme, reporterul publicînd imaginile după Revoluția din 1989, din filmul de rezervă.
Motru. Sursa foto: wikipedia
Greva de la Motru din octombrie 1981
În 19 -20 octombrie 1981, minerii de la Motru au protestat violent contra decretului semnat de Ceaușescu, nr. 313 din 17 octombrie 1981 Decretul limita rația de pâine la 400 g pentru un miner pe zi și se condiționa prezentarea buletinului. 1000 mineri au atacat sediul PCR și al Securității, scandând „Vrem Pâine!”, „Jos Ceaușescu”!
Peste 1000 mineri s-au revoltat. Majoritatea erau navetiști. Ei erau cei care aduceau pâine familiilor lor de acasă. Decretul lui Ceaușescu i-a înfuriat pentru că familiile lor care nu erau din Motru ar fi murit de foame.
Securitatea a reușit să țină lucrurile sub control, inclusiv cu focuri de armă. au fost arestări. 12 lideri au suferit căndamnări grele. Din păcate, minerii nu au putut să obțină anularea restricțiilor impuse.
Vasile Patilineț nu mai era Ministrul Minelor, fiind diplomat la Ankara până la moartea lui din 1986.
Recomandările noastre
