Din cuprinsul articolului
În Roma Antică, tradiția fondării de la 21 aprilie 753 î.Hr. a venit cu introducerea unui calendar. Primul calendar avea 10 luni, pe formatul primăvară-iarnă, reformat ulterior. Dar oare de ce era un astfel de calendar? Vom găsi explicația în specificul originii civilizației romane sau „lațiale”.
Roma antica / F11photo | Dreamstime.com
„Cultura lațială” - Latium - Roma
Poporul roman a fost un popor agricol și pastoral, care și-a creat cetatea Roma, în Latium (Lazio), pe cele 7 coline. Popor agricol, pastoral dar și războinic, poporul roman a asociat agricultura cu spiritul militar. Cetățenii Romei, agricultori trebuiau să apere cetatea și să își procure armamentul individual, atât de infanterie cât și de cavalerie. De aceea, Zeul Marte era venerar și ca zeu protector al ogoarelor și pășunilor dar și al războiului.
Principiul latin introdus de reforma de stat și totodată, reforma militară a regelui Servius Tullius, unul din cei 7 regi ai Romei, era „bun agricultor, bun militar” - „bonus miles bonusque colonus”.
Calendarul Roman - trecerea de la 10 la 12 luni
Prima lună a fost Martie, luna lui Marte. A zecea lună era decembrie. Se pare că încă din vremea regelui Numa Pompilius dacă nu sub Serviius Tullius s-a trecut la 12 luni, prin adăugarea lunilor ianuarie și februarie. Așa se face că „Plugușorul” de Anul Nou vorbește de brazdă, semănături, iar copiii mergeu cu crengi înflorite de copaci, primăvara. Calendarul s-a schimbat, obiceiul a rămas.
Reforma standard a calendarului s-a făcut în 46 î.Hr. de către savantul alexandrind Sosigene, sub coordonarea lui Caius Iulius Caesar, numit calendarul iulian.
Legături cu spațiul geto-dacic
Dacă despre geți se știe că formau baza agricolă extra-montană, dacii locuiau „nedezlipiți de munți” și formau confrerii războinice în cetățile cu terminația „-dava/-daoua”. Poeții și autorii latini vorbesc de cultul lui Marte la geți.
Publius Vergilius Maro scrie: „Gradivus tatăl cel ce veghează geticele țarini”!
Că Gradivus este tot una cu Marte, o aflăm de la Isidor din Sevilla, autor din secolul VI-VII d.Hr. (560-636 d.Hr.). El scrie în „Etymologiae” VIII 11-52: „Mars autem apud Thracos Gradivus dicitur, eo quod in bello gradum inferant qui pugnant, aut quod impigre gradiantur. ,,Pe de altă parte Mars este numit de traci Gradivus, de aceea fiindcă cei care luptă pornesc la război pe poziție, sau fiindcă păşesc neobosit".
Poetul relegat la Tomis, Publius Ovidius Naso scrie: „Nec patria est habitata tibi, sed adusque nivosum Strymona venisti Marticolamque Getem - Tu n-ai rămas în patrie, ci ai venit până la Stirmonul plin de zăpadă şi la getul care se închină lui Marte" („Tristia” V 3 21-22 ).
Tot Ovidius va scrie în „Tristia V 7-17: „Vox fera, trux vultus, verissima Martis imago - (Sarmaţii şi geții) au glas aspru, chip sălbatic şi sunt cea mai adevărată întruchipare a lui Marte”.
