Editura Evenimentul si Capital

UN ATAC MIZER LA ADRESA PREȘEDINTELUI ACADEMIEI ROMÂNE, Ioan Aurel Pop. Cum se mistifică documentele Securității

Nota buclucașă
Autor: | | 6 Comentarii | 25072 Vizualizari

A făcut mare vâlvă publicarea unei liste cu peste 200 de persoane despre care Revista 22 a afirmat că au fost colaboratori ai Securității, printr-un articol publicat de unul din angajații Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securități, însoțit de câteva documente. Nume celebre apar pe această listă, dar atacul revistei a fost centrat pe noul președinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop. Titlul: „Ioan Aurel Pop, Cornel Nistorescu și Dorel Abraham, pe lista colaboratorilor Direcției Securității Statului”, este primul semn al manipulării documentelor fostei Securități. Noțiunea de colaborare cu Securitatea este extrem de bine reglementată, are parametri clari, iar un asemenea calificativ venit din partea unui angajat al CNSAS este foarte gravă. Mai ales dacă ea nu este documentată, așa cum se întâmplă în acest articol.

O să încerc să explic de ce acest atac este o manipulare josnică, cu atât mai mult cu cât vine din partea unor oameni care cunosc legea și regulile stricte ale CNSAS. Am citit în ultimele luni o mulțime din dosarele CNSAS, fiind preocupat de relația dintre Securitate și societatea românească. Nu eram la prima experiență de acest tip, fiind primul ziarist, alături de Mirel Curea, care a ținut în mână un registru cu informatori ai Securității, era vorba despre Direcția de Contrainformații Economice. Atunci l-am avut în mână, l-am copiat și l-am publicat.

Regulile conspirativității

Iată cum arăta o pagină din Registru:

Iată cum arată o pagină din cel publicat de revista mai sus amintită:

Vă atrage ceva atenția?

Registrul pe care l-am publicat în EvZ era scris de mână, în totalitate, lista publicată de 22 este bătută la mașină! Iar acest amănunt este extrem de important, pentru că regulile de conspirativitate erau extrem de stricte. Într-un document nu se treceau indicii cu valoare informativă mare decât de mână, scrise de cel care redacta nota, nu de o secretară care bătea la mașină.

De altfel, aveți un exemplu în acest sens, publicat chiar în cuprinsul articolului. Urmăriți spațiile lăsate libere și completate de mână, fiind vorba de o adresă-tip:

UM 0225, dedicată consulatelor

Centrul de Informații Externe era o structură de spionaj, nu era echivalentă cu Securitatea care se ocupa de urmărirea românilor. Unitatea menționată în articol, UM 0225, era dedicată consulatelor României în străinătate, locul în care erau folosiți ofițeri de informații cu acoperire diplomatică. Adică, mr. CIE Popescu Ion, era conspirat în străinătate pe post de consul, cu numele Alexandru Olteanu. Puteau avea și alte acoperiri, de ziariști Agerpres, de angajați ai reprezentanțelor economice. Nu se prezentau niciodată cu gradul și numele real persoanelor cu care intrau în contact. Indiferent unde se aflau, în România sau în străinătate, mr. CIE Popescu Ion era Alexandru Olteanu, în orice împrejurare!

O nuanță extrem de importantă atunci când arunci niște nume pe piață și le acuzi de colaborare cu Securitatea, mai ales dacă spui că ești cercetător la CNSAS, deci se presupune că poți face toate nuanțele necesare.

Securitatea și Partidul

În adresa de însoțire a tabelului se pomenește despre faptul că numele prezentate în lista-tabel au fost introduse în cartotecă, adică în arhivă, fără a avea un număr de date minim necesare. Majoritatea celor prezenți pe tabel erau membri PCR, un alt amănunt important întrucât din anii '70 membrii de partid nu mai puteau deveni colaboratori sau informatori ai Securității decât cu aprobarea primului-secretar de partid pe județ sau, de la caz la caz, cu aprobarea CC-ului. Care se dădea foarte greu, Ceaușescu fiind adeptul controlării Securității de către Partid, nu invers.

Într-o discuție cu unul din foștii ofițeri din UM 0225 acesta mi-a spus că exista o practică de a bloca în cartotecă, prin întocmirea unei fișe sumare, numele unor persoane care prezentau interes pentru serviciul de informații externe. Era vorba de persoane care participau la simpozioane în străinătate, călătoreau în interes de serviciu, sau turistic.

Contactul cu aceștia se făcea cu identitatea falsă a ofițerului CIE, respectiv acoperirea diplomatică sau economică. Deci nu suntem în situația în care cei prezenți pe listă știau că au intrat în contact cu un ofițer, ci erau convinși că au discutat cu alte persoane.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate