Ziua în care Armata Română a ocupat Budapesta. Episodul pe care comunismul l-a trecut în umbră

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Armata Română a ocupat la 4 august 1919, Budapesta. În epocă, gestul a avut o dublă semnificație. Culmea este că în anii comunismului, momentul a fost trecut cumva sub tăcere. Recunoașterea avea să vină, surprinzător de la cine s-ar fi așteptat mai puțin contemporanii.

Armata Română pe picior de război și în 1919

Armata Română s-a aflat după Marea Unire, în stare de alarmă permanentă în Transilvania. Deși Banatul se unise cu Ronânia prin act de voință, fusese ocupat de sârbi și apoi de francezi. Abia în 3 august 1919, românii au intrat în Timișoara.

Armata Română a reușit prin succesul din 29 ianuarie 1919, de la Ciucea, să determine forțele maghiare ale Republicii proclamate în 1918, să se retragă conform recomandărilor Antatei. Anterior, ei nu doriseră să respecte linia de demarcație Franchet d'Espèrey.  La 21 martie 1919, un avocat maghiar bolșevic, născut în actualul județ Sălaj din Transilvania a dat o lovitură de stat bolșevică. S-a proclamat Republica Sovietică a Sfaturilor.

Neliniștite, Anglia și Framța nu doreau extinderea contrarevoluției bolșevice din Rusia. În 1919, în Germania, fusese înăbușită revoluția spartakistă a Rosei Luxembrug și a lui Carl Liebknecht. Cei doi uciși de trupele Freikorps la 15 ianuarie 1919.

Sursa foto: Wikipedia

Armata Română începe campania în aprilie 1919

Guvernul României, condus de Ionel Brătianu în perioada 29 noiembrie 1918-27 septembrie a înțeles că Antanta îi dădea dreptul să intervină militar. Evident, motivul real era oprirea revoluției bolșevice în desfășurare. Motivul național, cel care s-a prezentat în epocă era cel al securizării Transilvaniei și Banatului.

Era în plină desfășurare Conferința de Pace de la Paris iar Rusia bolșevică ieșise din război în martie 1918.  La 4 august 1919, Budapesta era ocupată. Generalul Marcel Olteanu a fost guvernatorul Budapestei. Armata Română era comandată de generalul Gheorghe Mărdărescu. Simbolic, românii au pus pe Parlamentul din Budapesta o opincă. Asta, pentru că Regele Ferdinand nu dorea punerea drapelului românesc pentru a nu ofensa sentimentele fostului împărat austro-ungar Carol de Habsburg.

În plus, generalul american Harry Hill Bandolhtz (18 decembrie 1864-7 mai 1925), reprezentantul american în Comisia Militară Interaliată a propus retragerea trupelor românești din Ungaria. Armata Română s-a retras din 16 noiembrie 1919 până în  martie 1920, dincoace de Tisa, spre Transilvania.

În Ungaria, se va instala ulterior regimul Regentului Miklos Horthy care se va alia cu Germania nazistă și Italia fascistă, care îi vor oferi lui Horthy prin Dictatul de la Viena, Transilvania de Nord-Vest, la 30 august 1940. România lui Ion Antonescu, instalat la putere pe 6 septembrie 1940 va fi aliată cu Ungaria pe Frontul de Est din 21/22 iunie 1941 până la 23 august 1945.

Stalin dă Transilvania de Nord-Vest României

Armata Română a amânat comunismul în Ungaria cu 26 ani. Între timp, Ungaria și România au cunoscut ascensiunea extremismului. Ungaria s-a răzbunat prin Dictatul de la Viena. Românii au întors armele la 23 august 1944 apoi până în 1945, au luptat în Ungaria și Cehoslovacia.

Din 1921, foarte mulți maghiari au intrat în Partidul Comunist din România, scos în ilegalitate din 1924. După Cristescu Plăpumaru, următorul secretar general a fost Elek Koblos. În 1937, avea să fie executat la Moscova. Un alt lider comunist a fost Istvan Foris, care a condus în 1940-1944, fiind debarcat printr-o lovitură internă de către Gheorghiu Dej și Lucrețiu Pătrășcanu. Va fi asasinat de către comuniștii români în 1946. Activiștii maghiari erau adepții ruperii Transilvaniei de România, fiind cominterniști de nădejde. Cominternul fondat de Lenin în 1919, a fost desființat de Stalin la 15 mai 1943.

Stalin a acceptat ca Ardealul de Nord Vest să revină României după 6 martie 1945, deși fusese eliberat de români în 25 octombrie 1944. Comuniștii maghiari au protestat, invocând intervenția Armatei Romîne în 1919. Cum Bela Kun fusese executat ca troțkist de Stalin în 1938, n-a fost cea mai bună strategie pentru unguri, Stalin le-a amintit de actul de la 23 august 1944, maghiarilor. Indirect, Stalin a admis că acel act i-a adus trupele rapid în Centrul și Sud-Estul Europei.

Hrusciov nu vrea trupe românești la Budapesta în 1956

În 4 noiembrie 1956, trupele sovietice intervin în Ungaria unde Imre Nagy voia o reformă a conducerii comuniste, considerată de URSS dizidență. Gheorghiu Dej ar fi dorit să intervină cu trupe românești, din dorința de a alimenta naționalismul intern românesc.

Asta, deși îl înlăturase pe Pătrășcanu în 1948, tocmai pentru că acesta în 1946 susținuse că Transilvania era românească într-un discurs ținut în fața studenților clujeni. Atunci, Dej considera că era abatare burgheză.

Hrusciov nu a intrat în jocul lui Dej, dar a permis ca Imre Nagy, care fugise la ambasada Iugoslaviei din Budapesta să fie adus în România. Aici a fost ținut in perioada 1956-1957. A fost executat la Budapesta, la 16 iunie 1958.