Climatologii acumulează mai mulți kilometri pe calea aerului decât alți oameni de știință, dar nu sunt apăsați de vreun sentiment de culpabilitate.

Studiul, care poartă titlul „Utilizarea aviației de către cercetătorii asupra schimbării climatice: influențe structurale, atitudini personale și furnizare de informații”, realizat de Universitatea din Cardiff, a descoperit:

„…niveluri de zbor semnificativ mai mari printre cercetătorii care se ocupă de schimbarea climatică decât cercetătorii din alte discipline.

„Acest lucru nu se explică decât parțial prin marea cantitate a muncii de teren întreprinse de acest grup; cantitatea de zboruri este de asemenea prezisă de nivelul de expertiză în materie de schimbare climatică, vechimea pe post, amplasarea și numărul de zboruri de plăcere.

„În ciuda celui mai mare număr de zboruri efectuate de experți, aceștia exprimă niveluri mai mari de conștientizare și îngrijorare despre impactul aviației asupra schimbării climatice.”

Studiul, bazat pe răspunsurile a 1408 participanți din universități din întreaga lume, a selectat profesori din diverse discipline: științele pământului, biologie, inginerie, chimie, economie, sociologie, știința mediului, istorie, muzică și „altele”.

Studiul a comparat apoi răspunsurile din partea „celor pentru care schimbarea climatică sau sustenabilitatea este o parte importantă a muncii lor” – „experți” – cu cei care nu se ocupă de aces domeniu – „non-experți”.

În medie, studiul a descoperit că „experții au efectuat circa cinci zboruri pe an (unul intern, două continentale, două intercontinentale).”

În cazul „non-experților”, „cifra echivalentă a fost de patru zboruri pe an (nici unul intern, două continentale, două intercontinentale”.

Numărul și lungimea zborurilor cresc odată cu vârsta savanților, cei cu rangul de profesori universitari fiind cei răi poluatori, iar profesorii din domeniul cliamtului, cei mai răi dintre cei mai răi.

Potrivit The Telegraph:

„Rezultatele subliniază că climatologii, ca numeroși alți profesioniști, pot avea dificultăți în a concilia angajamentele lor de mediu cu cererile profesionale și personale concurente.”

Climatologii propovăduiesc neîncetat că trebuie să ne reducem deplasările cu avionul, dacă dorim să salvăm lumea de o schimbare climatică catastrofală.

Însă acest studiu demonstrează că regulile pe care alții ar trebui să le urmeze, în cazul lor nu se aplică.

Parcă pentru a sublinia amestecul de ipocrizie și aroganță care caracterizează industria climatului, unul dintre principalii purtători de cuvânt – Bob Ward de la Grantham Research Institute – a avertizat că studiul ar putea avea consecințe periculoase.

El a declarat pentru The Telegraph că „a forța sau a rușina cercetătorii climatici să zboare mai puțin” ar putea fi „mult mai nociv decât dacă s-ar reduce calitatea și cantitatea de dovezi și sfaturi pe care aceștia le produc politicienilor despre tăierea emisiilor de gaze de seră”.

Altfel zis, climatologii se proclamă o castă intangibilă.