Vladimir Putin, părăsit de generali. Se ridică voci discordante în armata rusă

Vladimir Putin, părăsit de generali. Se ridică voci discordante în armata rusă Sursa foto: Kremlin

Vladimir Putin a început să aibă probleme din ce în ce mai mare cu subordonații săi. Un fost colonel şi mai mulţi comentatori militari îşi fac auzit din ce în ce mai deschis dezacordul cu felul în care Moscova duce războiul în Ucraina.

Primul care l-a atacat pe Vladimir Putin este un analist militar.

"Trebuie să fii idiot ca să nu înţelegi că în a treia lună de război nu faci aşa?", s-a enervat la jumătatea lunii mai Iuri Kotenok, un analist militar rus foarte urmărit pe Telegram.

Un alt comentator şi fost soldat în Donbas, Vladlen Tatarski, vrea să fie "judecat 'geniul militar' răspunzător de această înfrângere".

Ne puteți urmări și pe Google News

Înfrângerea respectivă privește tentativa ratată a armatei ruse de a traversa, la începutul lui mai, râul Doneţ. O manevră considerată unul din cele mai importante eşecuri pentru Rusia de la începutul războiului în Ucraina, de vreme ce peste 50 de vehicule blindate au fost distruse cu această ocazie.

Ea a fost costisitoare pentru forţele de pe front, dar probabil şi pentru propaganda oficială a Moscovei, care vrea ca "operaţiunea militară specială" să decurgă fără probleme. "Sunt cel puţin trei comentatori militari importanţi cu o audienţă totală de peste un milion de persoane pe Telegram care critică desfăşurarea războiului", a constatat CNN miercuri, 18 mai.

"Analişti militari, veterani şi jurnalişti [ruşi] devin din ce în ce mai critici faţă de situaţia din Ucraina", a confirmat o zi mai târziu "Washington Post". De fapt, "găseşti, pe Telegram, membri ai Gărzii naţionale care deplâng faptul că sunt folosiţi drept carne de tun şi soldaţi care se întreabă dechis ce fac generalii lor", detaliază Mark Galeotti, director al Mayak Intelligence, un cabinet de consiliere pe chestiuni de securitate în Rusia.

Şi apoi, este Mihail Hodarenok, un colonel rus în retragere, un obişnuit al platourilor de televiziune ruseşti. Invitat pe 16 mai la populara emisiune "60 de minute", el şi-a permis un atac în regulă la conflict, avertizând că situaţia în Ucrauna riscă "să meargă din ce în ce mai rău" pentru Rusia, care este izolată în faţa "unei coaliţii de ţări care susţin Ucraina şi îi furnizează material".

O ieşire care a lăsat mut panelul venit să discute despre "operaţiunea specială". Chiar moderatoarea, Olga Skabeieva, a ascultat în tăcere, deşi ea este cunoscută a fi o gardiană feroce a templului propagandei Kremlinului.

Fără cenzură imediată

Dar un singur fost colonel care se dezlănţuie la televiziune nu spune mare lucru despre sentimentul general al ruşilor privind războiul. Idem pentru o mână de soldaţi sau foşti militari deveniţi comentatori pe Telegram. Oricât de influenţi ar fi ei pe această reţea socială, Telegram nu poate fi considerat media de masă, capabilă să formeze opinia.

Totuşi simultaneitatea celor două fenomene atrage atenţia. "Un militar în retragere şi câţiva blogeri nu reprezintă încă, desigur, o tendinţă şi propaganda oficială domină încă pe larg dezbaterea. Dar este un indiciu că există potenţial un fenomen care apare şi trebuie urmărit îndeaproape", rezumă Joanna Szostek, specialistă în comunicarea politică în Rusia la universitatea din Glasgow, scriu cei de la France24.com.

Noutatea constă şi în faptul că "aceste spuse nu au fost imediat cenzurate, deşi este vorba în parte de critici în toată regula la adresa armatei, ceea ce este pasibil de o pedeapsă cu închisoarea. Şi durata pedepsei a fost chiar mărită la începutul războiului, demonstrand în ce măsură subiectul este sensibil pentru Moscova", subliniază Stephen Hall, specialist în politica rusă la universitatea din Bath.

O clemenţă care se poate explica în parte prin profilul acestor distrugători de decizii militare. "Nu este vorba de 'liberali' care se opun războiului în principiu, ci adesea de conservatori sau ultranaţionalişti care ar dori să vadă Rusia lovind şi mai tare Ucraina pentru a o îngenunchia", subliniază Peter Rutland, expert în naţionalism şi economie rusă la universitatea Wesleyenne din Middletown în Connecticut. "Libertatea lor de exprimare este mai protejată", continuă specialistul.

Astfel, unul din cei mai violenţi detractori ai strategiei militare ruse este Igor Strelkov, fost comsandant şef de facto al tuturor forţelor pro-ruse din Donbas, cunoscut pentru poziţiile sale ultranaţionaliste.

Telegram, termometrul moralului trupelor

Nici nu trebuie să-i punem la un loc pe Mihail Hodarenok şi pe foştii militari de pe Telegram, afirmă Mark Galeotti. În cazul ieşirii televizate a ex-colonelului, "este imposibil ca organizatorii emisiunii să nu fi ştiut ce va spune. Şi într-un anume sens, putem înţelege că l-au lăsat să vorbească deoarece criticile lui folosesc, până la urmă, propagandei lui Vladimir Putin", afirmă acest observator de multă vreme al arcanelor politicii ruse.

Afirmaţia lui Mihail Hodarenok a fost, de fapt, a spune că Ucraina este departe de a-şi fi epuizat resursele în oameni gata să lupte, în vreme ce Rusia a eşuat în a câştiga repede războiul din cauza sprijinului masiv al Occidentului în Ucraina. "Asta înseamnă să sugerezi că războiul riscă să dureze, ceea ce corespunde mesajului pe care comandamentul militar înceară să-l dea în ultimul timp", remarcă Mark Galeotti.

O altă lectură a prestaţiei televizate a fostului colonel este de a ne aminti că "emisiunile sale nu se adresează, în realitate, decât unui singur spectator: Vladimir Putin", notează Stephen Hall. Mihail Hodarenok ar fi, atunci, un fel de peşte pilot pentru o parte a aparatului militar "pentru a vedea cum reacţionează preşedintele rus la un discurs mai pesimist care ar putea pregăti negocierile de încheiere a conflictului în termeni din care Rusia nu ar obţine tot ce vrea", notează acest universitar.

În opinia lui, tot de aceea sunt mai mult sau mai puţin tolerate criticile pe Telegram. Dar în opinia lui Mark Galeotti, mişcarea de pe reţeaua de socializare este mai "autentică". "Asta ne permite să avem un eşantion al frustrării tot mai mari a soldaţilor de la bază care trebuie că este împărtăşită de mai marii din armată", afirmă el.

Telegram reprezintă şi un fel de termometru al moralului trupelor. Cenzorii ruşi ar putea lăsa aceste voci să se exprime pentru a se asigura că temperatura nu urcă prea mult. Riscul li se pare limitat, de vreme ce spusele lor nu ajung la majoritatea ruşilor, care nu folosesc această mesagerie.

Este Putin în pericol?

Totuşi, nu este lipsit de pericol să laşi să prolifereze pe reţeaua de socializare această viziune pesimistă privind înaintarea trupelor în Ucraina. Mai întâi, "este o platformă foarte mult folosită de tineri, care pot fi chemaţi la război. Văzând această descriere mai curând

întunecată a situaţiei de pe teren, ei riscă să fie foarte reticenţi să se anagajeze", notează Joanna Szostek. Sau cel puţin, dacă sunt forţaţi, să nu meargă încrezători.

O altă potenţială problemă pentru Vladimir Putin este că acest zgomot de fond pe Internet "zădărniceşte strategia de divizare tradiţional utilizată de Kremlin pentru a contracara orice opoziţie", explică Mark Galeotti. Într-adevăr, înmulţirea mesajelor pe Telegram "permite să dai un sentiment de apartenenţă unor indivizi care ar putea avea impresia că sunt singuri în critica lor", precizează acest specialist.

Este cu atât mai periculos "cu cât este vorba de soldaţi şi Vladimir Putin nu-şi poate permite să piardă sprijinul armatei", confirmă Peter Rutland. De exemplu, "poţi citi mesaje ale unor membri ai Gărzii naţionale care îşi exprimă frustrarea de a fi folosiţi în divizii mecanizate în Ucraina, deşi nu au fost niciodată pregătiţi pentru asta", notează Mark Galeotti. Aceşti soldaţi sunt şi cei care ar trebui să protejeze Kremlinul împotriva unor eventuale revolte populare. "Şi ce se va întâmpla dacă izbucneşte în capitală o mare mişcare socială şi armata, care şi-a pierdut încrederea în comandanţi, refuză să intervină?", se întreabă Peter Rutland.

O întrebare la care istoria recentă a Rusiei a dat deja o dată un răspuns: în 1991, tentativa de lovitură de stat a celor mai înverşunaţi partizani ai Uniunii Sovietice a eşuat când armata a refuzat să reprime manifestanţii care se opuneau puciului. Lipsa sprijinului armatei a accelerat atunci sfârşitul regimului. (RADOR)