Violate, mutilate, ucise. Atrocitățile teroriștilor palestinieni de pe 7 octombrie și din zilele care au urmat au fost relatate de victime.

Ierusalim - Cine poate găsi cuvintele să o spună? Într-o căsuță albă din Haifa, cu vedere la mare, la Centrul pentru victimele violenței sexuale, a sunat telefonul zilele trecute. „Shalom. Aș dori să știu ce fel de ajutor poți oferi...”.

Violate, mutilate, ucise. Atrocitățile teroriștilor palestinieni

Așteptau acea voce. A unei fete. Care nu și-a dat numele, dar a spus că va suna înapoi: „A fost nevoie de aproape trei luni - povestește Mali Orgad, care conduce departamentul pentru tratarea traumelor -, dar primim primele solicitări. Majoritatea sunt fete. Pe 7 octombrie, erau la rave în deșert”.

„Pentru a ieși să povesterască, au nevoie de timp”, explică Naama Tamari-Lapid, din echipa de psihoterapeuți: „Șocul a fost enorm. Știu deja că le vom consilia ani de zile și nu este neapărat suficient. Mă ocup din totdeauna de violența sexuală: ceea ce s-a întâmplat în acea zi, este fără precedent”.

ONU și feministele minimizează atrocitățile teroriștilor palestinieni

Ce s-a întâmplat, exact. Hamas neagă totul. Mult feminism militant solidarizează puțin. ONU însăși a minimizat inițial ororile comise asupra femeilor israeliene.

„Nu există dovezi”, scuza oficială. Parțial adevărată: în haosul acelor ore, în anxietatea de a respinge atacul din Gaza și de a identifica cele 1.200 de cadavre adesea mutilate sau arse și, în final, de a le îngropa imediat - pentru că așa se face pentru înmormântările evreiești -, nimeni în acele momente nu s-a gândit să strângă și dovezile violurilor.

Nu s-au făcut autopsii, în fața ororilor evidente. Nu există dovezi stocate în laborator. Nimic de dovedit, s-au gândit în acea lună octombrie neagră.

Dar nu. Victimele supraviețuitoare, polițiștii, medicii, operatorii de pompe funebre ai organizației Zaka, martorii oculari: acum Guvernul Netanyahu a lansat un apel către toți, cine știe, să vorbească.

Cum se strâng dovezile

Există o anchetă a unității de elită Lahav 433. Există un număr de contactat, 118, pentru a primi asistență. Până și "New York Times" s-a pus pe treabă: două luni de investigații aprofundate conduse de un câștigător al premiului Pulitzer, Jeffrey Gettleman, 150 de interviuri, povești care te lasă fără suflare.

Ceea ce iese la iveală este o galerie de orori, haine rupte, organe genitale mutilate. Și nu cazuri sporadice, ci un sistem organizat de violență împotriva celor care erau evrei și, în special, femei. Analizând videoclipuri, fotografii, date GPS, apeluri telefonice, ziarul american a descoperit cel puțin 30 de cazuri.

Atrocitățile teroriștilor palestinieni la petrecerea rave din deșert

În șapte locuri diferite între kibuț Be'eri și Kfar Aza, de-a lungul drumului 232, în baza militară Shura, la petrecerea rave. Sapir, 24 de ani, care era rănită și s-a ascuns într-un tufiș, văzând tot ce le făceau celorlalte: o sută de bărbați Hamas în uniformă, împărțind prada feminină, în special o fată cu părul aramiu care a fost înjunghiată, când tresărea din cauza violenţelor.

„Am văzut cinci în civil, toți cu cuțite și unul cu ciocanul, în timp ce târau o femeie pe pământ”, spune Raz Cohen, vorbind de parcă totul ar fi fost încă acolo în fața ochilor lui: „Îmi amintesc și acum vocea ei: țipă fără cuvinte. Apoi, unul ridică un cuțit și pur și simplu o măcelărește”.

Ce a rămas din victime

Miei la sacrificare. Povestea simbolică este cea a lui Gal Abdush, o mamă a doi copii de 10 și 7 ani, care a mers la rave împreună cu soțul ei. Ultima fotografie de la video camera de acasă, la ora 14:30, o arată zâmbind într-un tricou negru și o pereche de blugi. Ultimul audio, la ora 7:44, se aude urlând disperată: „Gândiți-vă la copiii mei”.

De ea a rămas un videoclip, în care apare aruncată în mijlocul drumului 232, pe jumătate goală, cu fața arsă. Aici, spune Poliția, dovezile există: a fost violată. Dar au fost nevoie de săptămâni de investigații și de povestiri încrucișate pentru a stabili acest lucru. Pentru multe altele, nu există imagini care să demonstreze, nici texte care să confirme.

Atrocitățile teroriștilor palestinieni depășesc imaginația artistică

Nici măcar groparii din Zaka nu au făcut fotografii, când au intervenit, pentru că aceasta este regula. Prea multe victime mute.

„Trei femei și un bărbat au supraviețuit violurilor – explică pentru New York Times un purtător de cuvânt al Ministerului pentru Asistență Socială –, dar încă nu au chef să vorbească”.

Într-o tragedie de Shakespeare, „Titus Andronicus”, este Philomela care suferă o violență dublă: după ce au violat-o, i-au tăiat limba pentru a o face să tacă. Adevărul va ieși la iveală, oricum. Oricine suferă atât de mult, mai devreme sau mai târziu vorbește.

(Corriere della Sera / Traducerea: Oana Avram, RADOR RADIO ROMÂNIA)