Despre Victor Ponta am scris, pe 1 august, că minte galactic. Între timp, pe 15 septembrie, într-un puseu sicofantic care întrece chiar riturile bizantine şi delirul stalinist proprii “Epocii de Aur”, un turiferar în tranşă l-a numit pe megaplagiator “o galaxie română în devenire”.
Pe 20 septembrie, hiper-galacticul personaj, amestec de arendaş şi de baron Munchausen, de Kim Jong-un şi de bully de cartier mărginaş, s-a desfătat într-o baie de mulţimi organizată cu tot fastul imaginabil de aparatul propagandistic al baronilor vechi şi noi.
A fost uns (a câtă oară?), candidat prezidenţial al mafiei pesediste. Baronul Dragnea a vestit iminentă eliberare a ţării de sub jugul băsist. Zeci de mii de oameni au participat , “mândri că sunt români,” la grotescul circ pontocratic. Înţeleg că au lipsit faimoasele cartonaşe. Nu va faceţi griji, vin şi ele, se lucrează asiduu în magazia de fantasme populiste a PSD-ului.
Victor Ponta adoră maoismul şi devine anti-comunist doar ocazional, când mai vrea să marcheze câte un punct electoral. Dispreţul sau pentru cultură, pentru valori este comparabil cu acela al înfocaţilor militanţi din timpul Revoluţiei Culturale. Formula politică a lui Ponta este autoritară şi clientelară. Cinismul sau este egalat doar de incredibila-i, cosmica, hipertrofiata sa lipsa de jenă.
Ne puteți urmări și pe Google News
Este limpede cum ar arată România sub călcâiul de beton al acestui despot în devenire. Sărac în idei, dar insaţiabil ca poftă de mărire, Ponta este îndrăgostit de sine, se crede de-acum "mântuitorul naţiei", noul voievod unificator, Victor Viteazul. Iată acel jalnic exerciţiu de versificaţie păşunistă care va intră, negreşit, în analele marii ruşini naţionale:
“Victor, o galaxie română în devenire, Răsare în universul zidit pe răstigniri, Pe temelie veche, de piatră şi jertfire, El reînălţă o ţară a vechilor români! Victor Ponta preşedinte!”
Recomandările noastre
