După rezultatul cu totul neaşteptat din primul tur al alegerilor prezidenţiale, după momentele de uluială şi consternare, după crize de isterie şi nervi stăpâniţi cu mare greutate, cu acuze gen celebrul: „Ba pe-a mă-tii” din „Telegrame”, toată lumea care şi-a luat glorios un vot direct în bot şi echipele lor de specialişti s-a pus pe analizat. Sociologii şi-au rupt părul din cap, explicând că sondajele lor au fost cu totul pe lângă drum pentru că sociologia trebuie reformată din temelii.

Să nu mai dea sondaje care să-i indice drept câştigători pe ăia care le comandă, deci le şi plătesc. Adică să se iasă din faza de lăutărie, când cel ce plăteşte, comandă şi muzica şi să se treacă la noua realitate, în care votul bate sondajul. Au năvălit şi analiştii politici, de mână cu politicienii, ăştia din urmă mai uluiţi decât dacă aflau că i-au părăsit amantele şi au dispărut cu tot cu cardul de cumpărături la Milano, încercând să găsească explicaţii rezultatului pe care nimeni nu-l anticipa.

Şi aşa au apărut explicaţiile cu fermele de troli, adăposturile de boţi, plantaţiile de biţi, sacii cu gigabaiţi, ruşii, chinezii, cumanii, pecenegii, avarii, Putin, Xi, Şeherezada, Sinband Marinarul, Til Buhoglindă, Păcală, Tândală, Kim Jong Un, Mata Hari, Ta-su Hari, reţele de socializare, reţele de schimbat casete video cu filme cu cauboi şi cu bătăi.

Explicaţii care de care mai teribile, unele mai subţirele şi mai hazlii, altele, mai docte şi argumentate solemn, după capacitatea şi puterea celui, sau celor care le emiteau.

Din toată această armată de analişti, nu am auzit însă pe nimeni analizând şi o cauză mult mai simplă. Sau poate că prin simplitatea ei, nici nu merită să fie luată în seamă.

Nu v-aţi gândit şi la varianta că ne-am săturat de voi, domnilor politicieni? Că ne-am săturat să plătim luxul unui puturos ca Iohannis? Că ne-am săturat de sforăriile lui Hrebenciuc, că ne-am săturat de eternul Blaga, de Petrov, de Ponta, de Câţu, de Orban, de Petre Roman, de Gabriel Oprea cu sufrageria lui cu tot?

Îmi amintesc de o întâmplare cu foarte mult tâlc. Înainte de Revoluţie era unul care dădea şi el cu mătura pe la noi prin redacţie. Fusese angajat pentru că avea o pilă pe la partid, dar nu-l putuseră face redactor pentru că fractura pixul când scria. Aşa că singura lui activitate redacţională era că îl mai îngăduiam pe lângă noi când mergeam la cârciumă. La câteva zile după Revoluţie, m-am întâlnit cu el prin Piaţa Universităţii. Hălăduia pe acolo. Eram împreună cu un mare gazetar şi scriitor, profesor universitar, mentor şi prieten bun al meu, din păcate dispărut prea repede dintre noi. Fostul măturător de culoare redacţionale avea acum barbă şi, cu un aer doct şi superior, a început să ne explice cum e cu libertatea, cu democraţia, cu noua societate şi principiile pe care trebuie ea construită. Prietenul meu l-a ascultat în linişte, iar când a terminat l-a întrebat simplu: „Viorele, când ai devenit tu aşa deştept, că acum câteva zile te ştiam că eşti prost!”

Aşa că vă întreb, stimaţi analizatori, nu v-aţi gândit şi la posibilitatea ca să ne fi săturat de tot felul de trepăduşi de uşi capitonate şi lingători de clanţe ministeriale, analfabeţi şi gângavi, intraţi în politică încălţaţi în tenişi şi cu o pungă de 1 leu în mână cu ceva schimburi şi o bucăţică de brânză în ea, şi care după doi ani de mandat au devenit milionari, oameni de afaceri străluciţi şi prosperi, care câştigă pe bandă rulantă contracte cu statul?

Că ne-am săturat să avem regi ai asfaltului, fără să avem asfalt şi şosele, regi ai energiei şi să avem cea mai scumpă energie din Europa? Că ne-am săturat şi ne-am revoltat să vedem nunţi de şapte stele la Dubai, de pe urma copiilor vânduţi ai României?

Nu v-aţi gândit şi la posibilitatea ca rezultatul de duminica trecută să se datoreze (sau, pentru ei, din cauză) că suntem în continuare revoltaţi de ceea ce ni s-a făcut în pandemie, de cum am fost minţiţi şi jefuiţi, că nu există român care să nu aibă o rudă sau un prieten care să nu fi murit cu zile? Că ni s-au închis bisericile şi ni s-a interzis să mergem să luăm Lumina Sfântă, că bunicii nu aveau voie să-şi vadă nepoţii, părinţii copiii, în timp ce în Guvern se petrecea cu băuturi fine şi se fumau trabucuri scumpe, fără distanţare socială, certificat verde, declaraţie pe propria răspundere şi mască pe meclă, iar la televizor se raporta în fiecare seară depăşirea numărului de amenzi la hectar împotriva necăjiţilor care îndrăzneau să iasă din casă?

Nu v-aţi gândit că poate ne-am săturat de nea Mitică Buzatu, un fel de domnul Valenod, bogatul director al Aşezământului pentru săraci din „Roşu şi negru” al lui Stendhal, Buzatu care lua şpagă cu portbagajul sume incredibile, împărăţind cel mai sărac judeţ al ţării?

N-ar mai fi şi varianta că ne-am săturat de neveste, verişoare, cumnate, cumetre, amante care au rupt canapelele prin ministere şi sedii de partide şi care ocupă funcţii la care un şef de promoţie de la o facultate grea nici nu visează?

N-ar mai fi şi explicaţia că aş avea nevoie de mai mult de 30 de ani să vă tot înşir astfel de exemple?

De care ne-am săturat! Ia luaţi în calcul şi varianta asta. Poate că veţi înţelege ceva despre votul care v-a lovit, mai rău ca trenul care, lucru foarte rar, soseşte la timp în gară.