Este vânzoleală mare în Justiţia din România în aceste zile. S-a ivit la orizont un nou post, foarte bine plătit. Acela de judecător la Tribunalul Uniunii Europene.

”La 6 octombrie 2021 urmează să expire mandatele a paisprezece judecători şi a şase avocaţi generali din cadrul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), printre care şi mandatul judecătorului român. În acest context, statele membre sunt invitate să transmită propunerile lor pentru posturile vacante de judecători şi avocaţi generali până la data de 30 noiembrie 2020”, a transmis Ministerul Justiţiei.

Desigur că pentru un asemenea post extrem de important, nu poate candida oricine. Nu este suficient să fii un jurist, fie şi eminent. Mai trebuie să ai şi alte calităţi. Care, de altfel, sunt menţionate pe pagina oficială a Ministerului Justiţiei: „Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) revede că: ”judecătorii şi avocaţii generali ai Curţii de Justiţie sunt aleşi dintre personalităţile care oferă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea, în ţările lor, a celor mai înalte funcţii jurisdicţionale, sau care sunt jurisconsulţi ale căror competenţe sunt recunoscute”.

Cu aceste criterii în faţă, responsabilii cu Justiţia din România au selectat candidaturile. Cei nominalizaţi urmează să fie intervievaţi şi după aceea se va decide cine va ocupa această înaltă funcţie în agrenajul justiţiei europene.

 Au fost paisprezece

După selecţia riguroasă, acelaşi minister, pe site-ul oficial, publică şi lista cu cei care s-au calificat în, hai să-i spunem, finală. Cităm tot de pe site-ul oficial al MJ:

„În urma Anunțului referitor la selecția candidatului României pentru funcția de judecător la Tribunalul Uniunii Europene, publicat la data de 19 aprilie 2021, în temeiul Memorandumului cu tema „Aprobarea procedurii pentru desemnarea candidatului României pentru funcţia de judecător la Tribunalul Uniunii Europene”, comunicăm faptul că întrunesc condițiile de participare la interviu următorii candidați.

Există pe această listă, după cum se poate observa, nume cunoscute, care au mai apărut în faţa opiniei publice. Dar şi câteva nume de care nu s-a mai auzit până acum în spaţiul public.

  „Toate garanţiile de independenţă”

Să vedem acum câteva dintre personalităţile din listă, care „oferă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea, în ţările lor, a celor mai înalte funcţii jurisdicţionale, sau care sunt jurisconsulţi ale căror competenţe sunt recunoscute”.

În capul listei (asta nu înseamnă că are şanse mai mari, ci pur şi simplu lista este întocmită în ordine alfabetică) se află Diana Magdalena Bulancea, judecător la Curtea de Apel Bucureşti. Asta însă este în cartea de muncă. Pentru că doamna judecător s-a suspendat din funcţie. Pentru că îşi găsise ceva mai bun de muncă, la UE. Şi anume: în 2019 o găsim angajată pe un post de referent juridic la cabinetul judecătorului român de la Tribunalul Uniunii Europene, Octavia Spineanu-Matei. De curând, adică pe 1 februarie 2021, fosta judecătoare de la Curtea de Apel Bucureşti a ajuns la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, unde îndeplineşte funcţia de şef al Unităţii române de traduceri. Conform declaraţiei de avere depusă pentru anul 2019, Diana Bulancea a obţinut drept venituri circa 11.000 euro lunar.

Diana Bulancea nu a plecat singură să lucreze la Justiţia europeană. Este însoţită şi de soţul ei, Marius Bulancea. Acesta a fost procuror şef al Secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) şi om de casă al Codruţei Kovesi, pe care aceasta s-a sprijinit atunci când a fost doborât fostul procuror general Tiberiu Niţu. Începând de la 1 februarie 2020, Marius Bulancea ocupă funcția de „law officer” la Parchetul European (EPPO). Adică, tot pe lângă Codruţa Kovesi. Un „law officer” începător la Parchetul European câştigă între 6 şi 7 mii euro.

La poziţia a 11-a îl întâlnim pe Răzvan Horaţiu Radu. În prezent, secretar general al Ministerului Justiţiei şi considerat un apropiat al ministrului Stelian Cristian Ion. De altfel, ministrul l-a şi adus în această funcţie. Până să ajungă în conducerea Ministerului Justiţiei, Răzvan Horaţiu Radu a fost procuror adjunct al procurorului general. A şi candidat în acest an în cursa pentru șefia Parchetului General. A fost însă învins de Gabriela Scutea. 

La sfârşitul lunii februarie, s-a aflat în mijlocul unui scandal de presă. Mass-media a difuzat acum trei luni, imagini cu Horațiu Radu, pe atunci procurorul șef adjunct al procurorului general, cum se întâlnea cu judecătorul Răzvan Păştilă şi jurnaliştii Alex Costache şi Cosmin Savu la un restaurant din Centrul Vechi al Capitalei. Această întâlnire a fost considerată una de taină, în care se punea la cale un atac împotriva celei pe care avea să o numească preşedintele Iohannis în fruntea Parchetului General.

Acum, pentru ocuparea funcţiei în organismul european, concursul este organizat de Ministerul Justiţiei. Iar Horaţiu Radu este, aşa cum am spus, secretarul său general. Adică omul prin mâna căruia trec toate hârtiile ministerului, deşi pe pagina oficială scrie că se ocupă mai mult cu comunicarea. Deci, un angajat de la vârful unei instituţii, candidează la un concurs organizat de instituţia în al cărui colectiv de conducere se află. Cum am zice în termeni fotbalistici: „el centrează, el dă cu capul”. Să vedem dacă va şi înscrie. Un gol care ar valora 20.000 de euro brut lunar. Cu atât este remunerată funcţia la care aspiră acum Horaţiu Radu.

La poziţia 3 îl găsim pe Călin Dragoş Alin, care în afară de funcţia de Judecător la Curtea de Apel Bucureşti, mai este şi presedinte al „Asociației Forumul Judecătorilor din România”. L-am întâlnit în mai multe rânduri protestând pe treptele Palatului de Justiţie şi este considerat un apropiat al #rezist. În legătură cu scandalul întâlnirii lui Horaţiu Radu în Centrul Vechi, Asociația ”Forumul Judecătorilor din Romania”, condusă de Dragoş Călin și Asociația ”Inițiativa pentru Justiție” au avut o poziţie comună, exprimată într-un comunicat: ”În absența unor clarificări rapide, dacă acest atac grav la adresa unor magistrați și jurnaliști va fi tratat cu tăcere și indiferență, în percepția colectivă se va sedimenta ideea că anumite instituții ale statului român pot fi privite ca principali beneficiari și complici ai unor operațiuni înfăptuite în scop de intimidare”.

Adică, e bine că s-au întâlnit. Nu e bine că s-a aflat.