Prima poezie cunoscută în versuri metrice din literatura română a fost scrisă Mihail Halici.
Poezia, scrisă la 1 iunie 1674, este de fapt o odă (foto) dedicată prietenului său Franciscus Pariz Papay, cu ocazia obţinerii de către acesta a titlului de doctor în medicină. Deşi ortografia odei are influenţe maghiaro-săseşti, toate cuvintele ei sunt de origine latină.
Mihai Halici, născut pe 9 octombrie 1643 la Caransebeș, a fost un cărturar umanist, poet, autor al unui vocabular românesc-latinesc, Dictionarium valachico-latinum, cu 5.000 de cuvinte.
Scris cu litere latine şi cu ortografia ungaro-săsească obişnuită în cercurile românilor calvini, dicţionarul este foarte valoros întrucât redă limba ţărănească din Banat.
Însemnătatea acestei lucrări nu stă numai în bogăţia materialului lexical ci, mai ales, în faptul că pentru întâia oară se pune alături, într-o lucrare lexicografică, limba română cu cea latină din care s-a născut.
Mihail Halici a făcut studiile primare la Caransebeș, iar pe cele secundare le-a urmat la gimnaziul reformat din Sibiu, apoi la gimnaziul academic reformat din Aiud. După ce a finalizat studiile secundare, a plecat în străinătate, cerând în 1665 înscrierea la universitatea din Nürnberg.
După finalizarea studiilor superioare, s-a reîntors acasă şi a preluat conducerea şcolii reformate din Orăştie. Avea o bibliotecă de peste 500 de volume, ca dovadă a preocupărilor sale culturale.
Se autointitula „Valachus Poeta”.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
