În loc să cunoască celebritatea în urma vreunui rol - evident, este actriță - USR-ista Ana Munteanu s-a făcut cunoscută ca autoare a unui gest absolut dezgustător. Am fost mult mai puțin surprins decât mulți alții de gestul său abject, pentru că tânăra consilieră de la Primăria Timișoara face parte dintr-o grupare politică alcătuită preponderent din călători în timp. Cum așa? Sumedenie de membri și simpatizanți par coborâți dintr-o mașină a timpului, veniți cu idei și apucături decupate din cele mai negre tablouri cu care marxismul și fascismul au terorizat țări și popoare.

Așa cum foarte bine a relatat cazul Ada Meseșan, colega mea, Ana Munteanu, o actriță anonimă, consilieră USR la Primăria lui Fritz, adică a Timișoarei, și-a adăugat încă un nume pe cartea de vizită:

„Ana Munteanu-Pauker, după numele odioasei bolșevice venită în România pe tancurile sovietice, montată de prefectul USR al județului, Zoltan Nemeth, din interes cu caracter penal  și animată de o credință fanatică în activismul civic de tip marxist, a organizat un flagrant cu clienți falși împotriva unui patron din zona HORECA. Flagrant filmat și transmis live pe FB la care a chemat și un jandarm să o susțină. Exaltată, a năvălit în restaurant pentru a-l înfiera proletar pe patron pentru că ar încălca preceptele sfinte ale covidului prin faptul că primește clienți. Eșec. Acesta era plecat în concediu. În străinătate!  Curat chiabur.

Ghinion total pentru Ana Pauker de Timișoara! Clienții localului erau cazați la hotel și aveau dreptul legal să mănânce în restaurant. „Actorii” flagrantului au plecat fără să plătească ce consumaseră, jandarmul nu avea ce căuta acolo și nici nu l-a amendat pe patron din lipsă de probe. Actrița USR-istă s-a ales însă cu oprobiul dur al marii majorități a timișorenilor, dar și al românilor din țară. „Turnătoare securistă” și „marxistă” sunt expresiile cele mai pașnice pe care le-a încasat consiliera USR.”

Descindere, flagrant, probe obținute într-o acțiune fulger. De ce vă amintește? Da, știu, de Eliot Ness, celebrul șef al „Incoruptibililor”, care l-a priponit pe Al Capone. Dar de altceva, nu? O altă mizerie recentă, din aceeași zonă a apucăturilor securiste de ani `50, nu vă reapare în memorie? Bine nu vă mai fierb. Mie, episodul petrecut la Timișoara mi-a amintit de un altul, al cărui protagonist a fost o altă țoapă, Monica Anisie, madam „Sunt ministrul învățământului!”.

Așa cum arătam la începutul anului trecut, aflată cu jurnaliști după ea într-o inspecție de tip „Vodă deghizat”, Monica Anisie a năvălit într-o clasa în care copiii tocmai făcuseră liniște și o ascultau pe tânăra lor învățătoare. Sub ochii țâncilor, a învățătoarei uluite, a camerelor de filmat și ai unor agarici de presă care o însoțeau, dama de partid și de stat s-a prezentat zdrobitor, „Sunt ministrul învățământului!”. Ta-na-naaa!

Pătrunsă de importanță, a început să o certe până la lacrimi pe tânăra învățătoare, în fața micuților școlari. Certatul, în fapt doar o tembelă teorie a chibritului, a fost pe îndelete prelungit, pentru ca jurnaliștii prezenți să poată înregistra și filma în voie. Cu legea călcată în picioare, dar cu aerul tâmp că face ordine, a intrat într-o clasă în care un dascăl ținea o lecție elevilor, iar cei care o însoțeau au făcut înregistrări audio-video. Cu minori, fără acordul părinților. Plus alte prevederi legale încălcate, pe care nu le mai enumăr.

Două femei, același stil. Unul de plutonier-major în fustă, gardian în coloniile de muncă pentru femei din anii `50-`60. Mai mult decât atât nici nu ai ce comenta! Mai interesant mi se pare ce au găsit cele doua harpii de zis, ulterior reacțiilor de dezgust stârnite. Chiar și după ce cu o optime de gură au recunoscut că, hai, în fine, poate că au exagerat nițel, dar că gesturile lor jegoase au plecat din cele mai bune intenții, au ținut-o tot pe a lor.

Îngrijorată de reacțiile de-a dreptul furioase stârnite, Monica Anisie a spus că ar fi dorit să fie „mai calmă în acea interacțiune” și să fi „fost atentă la prezența presei și expunerea copiilor”. Despre faptul că a încălcat legea, nu doar pe cea scrisă, dar și pe cea a bunului simț, n-a suflat o vorbuliță. Mai mult, cu ocazia regretelor formale, a mai dat încă un par în baltă: „Eu sper că oricare profesor sau director responsabil din România, dacă ar trece pe culoarul unei școli și ar auzi ceea ce am auzit eu, ar încerca să intervină”. Adică, spera să mai existe și alți nesimțiți.

Cea de-a doua harpie, USR-ista de la Primăria lui Franz, tot la fel. Speriată de valul de binemeritate vorbe de duh în care a fost îngropată, a postat pe un grup de USR-iști un mesaj halucinant. În el, ba plângea pentru gafa comisă, ba se justifica mincinos și pueril, ba se jelea că din cauza ei va suferi partidul, ba explica în manieră komsomolistă ceea ce nu poate fi înțeles decât în termenii mizerabili ai provocării și delațiunii. Printre bocete, suspine și jelanii cabotin-ipocrite, i-a scăpat însă porumbelul cu tricoul roș-proletar, acolo unde tot repeta că lumea suferă, în timp de patronul vânat de ea este plecat într-o excursie în Kenia. Prostie? Da, și prostie, dar și multă răutate. Iar când prostia își dă mâna cu răutatea și se pun pe treabă, rezultatul nu poate fi decât unul de toate hidoșenia. La extrem, se lasă cu lanțuri, gratii și gropi comune.

Nu mă credeți? Imaginați-vi-le pe cele două, mamă și fiică întru cuget lipsă și simțire pauză, pe Monica Anisie, agramata profesoară de limba română, și pe Ana Munteanu, actrița ratată care și-a găsit împlinirea în rolul de gorgonă USR-istă, într-una din epocile istorice care au însemnat istoria cu teroare și sânge. Este, că sunt de acolo?