Ursula von der Leyen vrea să joace  banii cetățenilor europeni la bursă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

O declarație recentă a Ursulei von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a pus continentul pe jar. Nu, nu doar pe conspiraționiștii la pândă după orice spusă interpretabilă, ci chiar și pe analiștii serioși.

În esență, Ursula von der Leyen, a declarat că aproximativ 10.000 de miliarde de euro din economiile cetățenilor europeni sunt păstrate pasiv în conturi bancare și trebuie puse la lucru pentru companiile din Europa. Aceasta a adăugat că blocul comunitar a pus pe masă propuneri privind fondurile de investiții, băncile, asigurările și integrarea piețelor pentru a debloca sute de miliarde de euro în investiții suplimentare.

Banii nu vor fi luați chiar cu japca

Practic, inițiativa urmărește transformarea Europei dintr-o cultură a depozitelor bancare cu randamente mici într-o cultură a investițiilor active pe piața de capital, similară modelului din Statele Unite. Planul îi va împinge pe cetățeni către investiții în țările UE și va stimula concurența dintre bănci. Dar! Dar mută riscul de piață direct asupra populației, care pierde garanția bancară clasică pentru aceste fonduri. Liniștitul titular al unui depozit bancar va fi îmbrâncit către condiția riscantă a unui jucător pe bursă.

Cum adică, vor fi luați cu japca banii deținuți în bănci de către cetățenii europeni? Nu, nu chiar cu japca. Nimeni nu ar lua banii direct din contul dumneavoastră bancar actual pentru a-i muta pe bursă. Totuși, presa de specialitate și analiștii avertizează că direcționarea se va face prin metode indirecte de stimulare, descurajare și modificări legislative, proces numit în economie „represiune financiară”.

Cum vor fi mutați banii

În primul rând, prin descurajarea depozitelor clasice. Prin reglementări europene sau politici monetare, băncile vor putea fi împinse să ofere dobânzi extrem de mici sau chiar negative la depozitele obișnuite. În paralel, inflația va continua să erodeze puterea de cumpărare a banilor ținuți „la saltea” sau în conturi curente, obligând practic cetățenii să caute alte soluții pentru a nu pierde bani.

În al doilea rând, prin așa-numitele mecanisme de tip „Opt-out”, adică de „înrolare automată”. Este un model folosit deja în unele state pentru pensiile private. Angajații sau deponenții ar putea fi înrolați automat în noile scheme de investiții europene, urmând ca cel care nu dorește acest lucru să facă personal demersuri birocratice, cereri scrise, pentru a se retrage din participarea la această ruletă riscantă. Adică excepția devine regulă și invers.

„Îndulcirea” ofertei prin facilități fiscale

Guvernele ar putea introduce scutiri de taxe pe profit doar pentru cei care aleg noile produse financiare paneuropene, taxând în schimb mai dur câștigurile din depozitele bancare clasice. Mai pe scurt, taxe mari pentru dobânzile la conturile bancare normale, să le zic, scutire de taxe sau chiar unele bonusuri pentru bani lăsați la dispoziția barbutului continental.

Cum spuneam, o mare parte din economiile europenilor nu stă doar în conturi cash, ci și în fonduri de pensii private sau polițe de asigurare de viață. Schimbarea regulamentelor europene va permite administratorilor acestor fonduri să investească un procent mult mai mare din banii europenilor în acțiuni și obligațiuni corporative riscante, fără ca ei să fie consultați.

Fără nicio garanție

Pe scurt, semnătura finală va aparține cetățeanului, dar contextul economic și legislativ va fi creat în așa fel încât păstrarea banilor în depozite bancare tradiționale să devină o opțiune extrem de neatractivă și costisitoare. Foarte important, banii mutați din depozite bancare către aceste noi instrumente de investiții nu beneficiază de o garanție de capital. Aceasta este cea mai mare diferență de natură structurală față de sistemul bancar clasic, pentru că depozitul bancar clasic este garantat de stat într-o limită, per bancă, în caz de faliment.

Așa după cum am arătat, nu m-au interesat în documentarea subiectului decât opiniile consemnate de presa economică europeană serioasă. Planul de a mobiliza depozitele bancare ale populației pentru a finanța companiile din blocul comunitar - redenumit recent Uniunea Economiilor și Investițiilor - a atras un val considerabil de analize critice și sceptice în presa economică serioasă. Cu precădere, cea franceză.

Îngrijorările specialiștilor

Principalele argumente și îngrijorări formulate de jurnaliștii economici și analiștii financiari critică dur modul în care liderii de la Bruxelles își formulează discursul. Catalogarea economiilor populației drept fonduri care „stau degeaba” sau sunt „leneșe” (idle sau lazy) trimite un semnal îngrijorător. Editoriale din presa economică subliniază că banii din conturi aparțin exclusiv cetățenilor, nu sunt o resursă națională sau europeană risipită pe care birocrații să o poată planifica sau redirecționa pentru a petici problemele economice sau structurale ale Uniunii.

Analiștii notează că pe fondul crizei industriale profunde și al pierderii resurselor energetice ieftine, structurile de putere de la Bruxelles încearcă să transfere povara finanțării costurilor strategice ale UE (cum ar fi tranziția ecologică sau apărarea) direct în portofelele contribuabililor de rând. Spre deosebire de depozitele bancare clasice, care sunt garantate de stat în limita a 100.000 de euro, plasarea banilor în acțiuni, obligațiuni corporative sau fonduri de securitizare mută întregul risc de piață, adică riscul de a pierde banii asupra populației.

Investiții „sigure”, dar cu risc ridicat!

O parte din presa critică destinația acestor fonduri. Ea argumentează că oficialii europeni promit investiții „sigure” în proiecte de tip Green Deal (Tranziția Verde), un program economic considerat deja de mulți analiști drept un eșec răsunător care a afectat masiv competitivitatea industrială a Europei (în special în sectorul auto și energetic) în raport cu SUA și China. Să ceri populației să finanțeze piețe supra-reglementate politic este privit ca o strategie cu risc ridicat.

Ziarele financiare europene amintesc că Uniunea Piețelor de Capital se află în discuție încă din 2015 și a bătut pasul pe loc din cauza intereselor naționale divergente. Chiar și în formulele de negociere actuale dintre marile puteri economice, precum Germania și Franța, există temeri exprimate de mediul de afaceri (ex. sondajele Eurochambres) că centralizarea supravegherii financiare riscă să creeze „structuri duplicate inutile” și un nou val de blocaje administrative, în loc să ajute real piața.

Europenii nu-s americani

Presa economică subliniază o neînțelegere structurală la nivelul Comisiei: europenii nu țin banii în bănci dintr-o eroare, ci dintr-un conservatorism cultural profund generat de incertitudinile globale. Cum ar fi războaiele și tensiunile comerciale. Încercarea de a copia modelul american de investiții pe bursă ignoră faptul că Europa nu are un cadru fiscal unificat, legile diferă de la o țară la alta, iar cetățenii europeni preferă predictibilitatea și siguranța în detrimentul randamentelor volatile pe bursă.

Banca Centrală Europeană, condusă de Christine Lagarde, se poziționează ca un susținător și motor central al acestui plan. În viziunea instituției de la Frankfurt, unificarea piețelor de capital și mobilizarea economiilor populației nu sunt doar opțiuni politice, ci instrumente vitale pentru stabilitatea monetară și economică a zonei euro.

Christine Lagarde, cu geana pe economiile europenilor

Christine Lagarde a subliniat în mod repetat că europenii economisesc aproximativ 13% din veniturile lor, acumulând o masă monetară uriașă în cash și depozite. BCE susține integral concluziile fostului său președinte, Mario Draghi, conform cărora Europa are nevoie de mobilizarea fără precedent a economiilor private pentru a genera sute de miliarde de euro anual. Fără acești bani, BCE avertizează că economia europeană își va pierde competitivitatea globală. Despre riscuri și lipsa oricăror garanții nu spune nimic.

Despre cum vor reacționa românii nu este greu de ghicit. În timp ce UE își definitivează cadrul pentru Uniunea Economiilor și Investițiilor, în România există deja instrumente financiare unde riscul de piață este zero. Spre deosebire de depozitele bancare garantate doar până la 100.000 de euro, titlurile de stat sunt garantate integral, capital și dobândă, direct de către statul român, iar câștigurile nu sunt impozitate.

Întrebarea de bază și răspunsul la ea

Absența unor mecanisme de garantare a capitalului - similare cu cele pentru 100.000 de euro de la bănci - nu este o scăpare legislativă, ci o decizie structurală asumată. Scopul ascuns al Uniunii Economiilor și Investițiilor este tocmai să descarce riscul din bilanțurile băncilor. În prezent, dacă o bancă oferă un credit unei fabrici care dă faliment, banca suportă pierderea și riscă să intre ea însăși în colaps. Prin noul sistem, populația cumpără direct acțiuni sau obligațiuni la acea fabrică. Dacă fabrica dă faliment, pierderea este absorbită direct de deponenți, iar sistemul bancar rămâne intact și protejat.

Vor găsi statele europene resurse de a se opune mecanismelor-capcană clocite de UE, în care vor fi mânați și momiți cetățenii lor? Multe dintre aceste state s-au pronunțat deja în favoarea propriilor cetățeni. Ca de obicei, România este de acord cu orice expunere a propriei populații, dacă ideea vine de la instituțiile europene. Astfel, poziția Guvernului  este una de susținere și aliniere la obiectivele Uniunii Piețelor de Capital. BNR arată însă că implementarea prezintă riscuri majore pentru populație și se lovește de dezechilibre structurale interne masive.

Ce vom face? Depinde ce fel de politici vor adopta viitoarele guverne, unele în folosul propriei populații, sau de subordonare față de interese externe.