Sursa foto: Arhiva EVZLa jumătatea săptămânii trecute, ministrul Fondurilor Europene, domnul Marcel Boloş, ne-a dat o veste minunată. Şi anume: „De la aderare, România a primit peste 100 de miliarde de euro din fonduri europene, valoare brută”. Adică, aproximativ cât era PIB-ul ţării noastre în anul aderării, la 1 ianuarie 2007.
Comparativ cu cotizaţia pe care am plătit-o în toţi aceşti ani, valoarea acestor fonduri, o groază de bani, peste 100 de miliarde de euro, este de trei ori mai mare. Dacă ar fi fost de opt ori mai mare, mai că ziceam că am câştigat la „Caritas”. Dar e foarte bine şi de trei ori.
Aceşti bani au fost băgaţi în „autostrăzi, mii de companii, școli și spitale”, spune acelaşi oficial.
Acum, lăsând gluma la o parte. Dumneavoastră vi se pare că România este brăzdată de autostrăzi? Că avem spitale dotate la standarde internaţionale? Că şcolile sunt bec iar copiii nu se mai duc în fundul curţii la toaletă? Mie mi se pare că nu.
Dar, să nu mergem pe păreri. Ci pe fapte şi cifre concrete.
Autostrăzi. Domnul Boloş spune că din aceşti bani s-au construit 900 de kilometri de autostradă. Să facem o împărţeală simplă. În cei 18 ani, înseamnă că s-au construit 50 de kilometri de autostradă în fiecare an. Adică aproape 137 de metri pe zi. Dacă mai scădem şi cei aproximativ 120 de kilometri de pe A1 daţi în folosinţă în 1972, mai rămân 800 de kilometri. Dar care kilometri nu sunt întinşi de la un capăt la altul al României. Gata nu sunt decât A2, care leagă Bucureştiul de Constanţa, adică ceva mai mult de 200 de kilometri şi A10, care leagă Sebeş de Turda, adică 70 de kilometri. În rest, muncim din greu, ca să nu mai fie tradiţionala coadă de kilometri pe DN 1 la fiecare sfârşit de săptămână, sau să mergem de la Sibiu până la Arad, fără să ne mai gâtuim la Margina-Coveşdia. Restul autostrăzilor, alea care brăzdează România, sunt cam aşa: A3 are cinci segmente care sunt deja în uz. Ea ar trebui să lege Bucureştiul de Ploiești, şi mai departe de Brașov, Făgăraș, Sighișoara, Târgu Mureș, Turda, Cluj-Napoca, Zalău și Oradea. Din ea este gata doar segmentul până la Ploieşti, care precede coşmarul de pe DN1, şi o bucată în Ardeal. Lungimea totală planificată a autostrăzii este de 606 km, adică aproape cât am construit din 2007 până acum. Cum spuneam, majoritatea celorlalte segmente sunt în diferite etape de construcție sau licitație. A4, A6, A7 și A11 au în prezent doar segmente mici în utilizare. DEx12 a fost primul drum expres deschis în 2022. Contractele de construcție pentru întreaga A0 și o parte din A7, A8 și A13 sunt în diverse etape de execuție sau licitație.
Cu alte cuvinte, câteva petice pe ici pe colo, care în niciun caz nu pot face din România o ţară prin care să circuli cu maşina ca prin ţările europene civilizate. Dimpotrivă. Nici măcar Bucureştiul nu are o centură adevărată, ca orice capitală europeană. Acum se lucrează la A0, care este gata abia pe jumătate şi ni se tot promite că va fi dată în folosinţă în curând. Asta în timp ce pe vechea centură, care este folosită acum, se stă cu orele să înaintezi, mai ales la sensurile giratorii, câţiva kilometri.
Al doilea domeniu în care s-au băgat bani este cel al şcolilor. Conform declaraţiei ministrului Învăţământului, doamna Ligia Deca, dată la 4 septembrie 2024, adică puţin înaintea deschiderii anului şcolar: „ Şcolile cu grupuri sanitare neconforme, ultima actualizare arată că am scăzut la 70 de unităţi de învăţământ cu grup sanitar neconform, care nu sunt cuprinse în momentul de faţă la finanţare pentru a rezolva această problemă”. Adică, sunt mult mai multe, dar astea 70 rămân cu veceul în curte şi în continuare. În urmă cu cinci ani, numărul lor era de 300. În timp ce acum şapte ani, numărul lor era de 2.300.
Ăsta, da ritm, nu ca la autostrăzi. Să muţi 2000 de closete din curte în incinta şcolii în doar doi ani, adică o mie pe an, asta, da realizare. A mai scăzut puţin ritmul în utimii ani. Asta poate şi pentru că scumpirea alimentelor îi face pe elevi să nu mai aibă nevoie atât de des să meargă la veceu. Dar în restul, până la 18 ani, de când suntem în UE, ce-aţi făcut?
Dar performanţa cea mai mare am avut-o la spitale. În ultimii 32 de ani, nu numai de când am intrat în UE, s-au constuit nu mai puţin de 4 spitale: Spitalul Municipal din Fălticeni, Spitalul Orășenesc din Mioveni, Spitalul de Copii Gomoiu din București și Institutul Regional de Oncologie din Iaşi. Restul spitalelor regionale, cu care am tot fost ameninţaţi, nu sunt nici măcar în diferite stadii de execuţie sau licitaţie, precum bucăţile de autostrăzi. Cât despre modernizat, am simţit fiecare pe pielea şi sănătatea noastră, cât sunt de modernizate.
Aşadar, dumneavoastră vi se pare că se cunoaşte că în România s-au băgat peste 100 de miliarde de euro în ultimii 18 ani? În autostrăzi, şcoli şi spitale?
