I EFIMERIDA. Au mai rămas circa 20 de luni până la următoarele alegeri prezidențiale și parlamentare din Turcia, o ţară mai izolată și mai imprevizibilă ca oricând, iar Occidentul pune în balanţă cele două opţiuni pe care le are: să aștepte pur și simplu evoluțiile politice din țară sau să riște o deteriorare suplimentară a relațiilor.

Inițiativele diplomatice și militare ale Turciei din anii 2019-2020 nu au adus rezultatele scontate de Ankara, în afară de victoria Azerbaidjanului asupra Armeniei datorită sprijinului militar oferit de Turcia, comentează Carnegie Europe. Potrivit lui Marc Pierini, un colaborator al institutului, toate acțiunile Turciei din estul Mediteranei și din Libia până în Siria și încercările de a împinge refugiații de pe teritoriul Turciei spre graniţa cu Grecia de pe râul Evros au dus la cea mai mare izolare internațională de la momentul preluării puterii de către Recep Tayyip Erdogan, cu 19 ani în urmă.

Anul trecut a fost mai liniștit, dar economia și moneda turcească, lira, au luat-o la vale, justiția este politizată, iar Ankara se distanțează de SUA și UE în problemele legate de statul de drept, în timp ce sistemele ruseşti S-400 au devenit un punct de fricţiune cu NATO și Washington. Mulți observatori turci au încercat să ofere o explicație simplă acestui haos multidimensional, şi anume că asistăm la sfârșitul unei epoci și la tranziția Turciei spre una nouă, spre o realitate post-Erdogan odată cu următoarele alegeri.

Însă, în opinia analistului Carnegie Europe, „direcția pe careTurcia o va urma în viitor va depinde de partidele politice și de atitudinea alegătorilor. Să visăm cu ochii deschişi nu ajută prea mult, dar democraţia s-ar putea dovedi suficient de solidă, dacă forțele opoziției se vor comporta rațional, iar alegătorii se vor prezenta masiv la vot”. Următorul guvern turc - oricum ar rezulta el de la urne - va trebui să realizeze reforme în patru domenii cheie: arhitectura politică - adică sistemul de guvernare al țării -, statul de drept, economie și apărare.

Sistemul prezidenţial din Turcia

Poporul turc ia alegerile în serios și mulți pun acum la îndoială beneficiile unui sistem cu puteri consolidate ale președintelui ţării, ceea ce permite partidelor de opoziție să se organizeze mai bine şi să se concentreze pe revenirea la sistemul parlamentar și pe modul în care vor putea constitui un front comun pentru a atinge acest obiectiv.

Sondajele de până acum reprezintă o palmă pentru coaliția de guvernământ formată din partidul lui Erdogan și din partidul naționalist de extremă dreapta al lui Devlet Bahçeli, prezicând o înfrângere pentru președintele turc. Alianța de guvernământ AKP-MHP "ar putea uza de toate mijloacele disponibile pentru a contracara eforturile opoziției, inclusiv modificarea legislației electorale și, eventual, scoaterea în afara legii a Partidului Popular Democrat (HDP), pro-kurd.

Dar, în măsura în care putem avea încredere în sondaje, scăderea semnificativă a coaliției de guvernământ în raport cu opoziția nu poate fi acoperită prin tactici marginale de tipul celor pe care le-am văzut la scrutinurile anterioare, cum ar fi închiderea secțiilor de votare din motive de securitate, întreruperi de curent în timpul numărării voturilor și respingerea fără drept de apel de către Consiliul Electoral Suprem a plângerilor legate de fraude electorale. De data aceasta provocarea pentru conducerea turcă este reală".

Statul de drept

Conform analizei Carnegie Europe, cetățenii turci sunt bombardați în permanență cu minciuni stridente - cum ar fi despre francezii și germanii care așteaptă la coadă pentru alimente. De asemenea asistă la demonizarea guleniștilor - foști aliați ai AKP - și a unor membri ai societății civile, precum Osman Kavala.

„Pentru observatorii occidentali, un astfel de comportament este un semn de slăbiciune politică, dar într-un regim autoritar care se confruntă cu un viitor incert, intimidarea rămâne un instrument politic foarte puternic. Conducerea Turciei a ignorat până acum declarațiile de condamnare din partea SUA, a UE și a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Relatările presei independente și participarea ridicată la vot vor juca un rol mai însemnat ca niciodată".

Economia care se clatină

Economia turcească este dependentă de exporturile care aduc venituri în valută forte, de un turism puternic și de investiții străine directe masive, dar toate acestea necesită încredere în politica fiscală și monetară a țării și în statul de drept. „Din păcate, Turcia se remarcă, printre celelalte piețe emergente, din cauza politicii iraționale a ratei dobânzii, care se bazează pe opinia că băncile nu ar trebui să perceapă dobânzi și că ratele scăzute ale dobânzii conduc la inflație scăzută. Această politică monetară, impusă de Erdogan, precum și numirile și destituirile repetate ale guvernatorilor Băncii Centrale a Turciei, subminează exact piețele de care depind supraviețuirea și prosperitatea economică a țării.

La această situație inimaginabilă trebuie adăugate şi efectele corupției, politica „proiectelor nebunești” și invocarea constantă a teoriilor conspirației, care au un efect negativ asupra investitorilor și piețelor financiare și intensifică nemulțumirea clasei muncitoare pe fondul inflației, şomajului masiv și al promisiunilor mincinoase. Iar sarcina de a scoate Turcia din această situație complicată cade pe umerii conducerii".

Dotările militare ale Turciei

Un alt domeniu crucial de care va trebui să se ocupe următorul guvern turc îl reprezintă dotările militare ale Turciei. "Rusia a folosit Turcia ca pârghie împotriva NATO, însă Moscova a ieşit câştigată, iar Ankara a intrat într-un blocaj, în special în legătură cu problema achiziţionării sistemelor S-400, care amenință viitorul Forțelor Aeriene Turce", se mai arată în analiza think tank-ului. Declarațiile conducerii turce arată o inconsecvență între continuarea acordurilor de apărare cu Rusia și achizițiile suplimentare de aeronave și echipamente americane.

„Conducerea turcă”, conchide Marc Pierini, „trebuie ca după alegeri să se ocupe de ceea ce este evident: că politica actuală „cu fundul în două luntri” nu produce un mediu sigur pentru țară și fie va continua această politică cu un risc ridicat, fie va fi nevoită să o clarifice cu prețul unor alegeri dureroase. Continuarea politicii actuale a Turciei prezintă riscuri și pentru NATO, SUA și UE, deoarece conduce inevitabil la câştiguri pentru Rusia. Și chiar dacă o UE slăbită sau un NATO slăbit pot părea atrăgătoare pentru actuala conducere turcă în scopuri electorale și personale, acest lucru presupune căi periculoase pentru viitorul Turciei".