Gică Petrescu. Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Marginea Bucureștilor, crâșmele Oborului, grătarele cârciumioarelor de margine cu lăutarii asudând la acordeon, vioară, cântând și încântând mușterii au fost nemurite de un mare nume: Gică Petrescu. A venit pe lume, în București, pe 2 aprilie 1915, acum 111 ani. A părăsit această lume, acum aproape două decenii, pe 18 iunie 2006, tot în București. Aproape nimeni nu-și mai amintea de el, deși muzica sa răsuna la petrecerile „ old times”.
Gică Petrescu a fost destinat unei cariere juridice, dar a ales muzica, preferând să fie maestru
Gică Petrescu a văzut lumina zilei nu departe de Gara de Nord și Calea Griviței, în cartierul Buzești (Buzești-Berzei). A urmat liceul tot în orașul natal la actualul Colegiu Gheorghe Șincai, de lângă Parcul Tineretului. El provenea din ceea ce numeam „middle-class”-ul bucureștean al începutului de secol XX. Tatăl lui urmase studiile juridice și chiar doctoratul la Sorbona, Paris, dar alesese o carieră funcționărească, fiind un șef destul de important la Serviciul Poștei. Poșta avea atunci unul din cele mai frumoase palate ale Capitalei în stil francez, Palatul Poștelor, unde astăzi este Muzeul Național de Istorie.
Istorisea cum mergea cu servieta de licean alături de colegii săi pe scara tramvaiului. Ei fumau pentru a impresiona fetele de la liceele de fete de pe traseu, dar el nu prins acest viciu. După cum nici de băut nu a băut niciodată, în ciuda cântecelor sale despre vin. A povestit că tatăl lui i-a făcut inițierea la faimoasa Crucea de Piatră mergând la bordelurile de acolo, la fetele cele mai „sigure”. Farmecul personal l-a făcut să fie curtat de cele mai celebre dame din zona cu felinar roșu a vechiului București.
microfon scena / sursa foto: dreamstime.com
„Old times and happy days” în București
Gică Petrescu își trăise copilăria nu departe de Hala Matache, piață fondată de legendarul Matache Loloescu, un punct nodal pentru cei ce tranzitau Bucureștiul dintr-o parte în alta. Atât în Centru cât și în periferii, erau cârciumi și localuri de bon-ton: Cireșica, Alhambra, Savoy pe Centru, crâșmele Oborului, Cimitirului Șerban Vodă - Bellu-Giurgiului (Mandravela) și Gării de Nord în periferii.
Gică Petrescu începuse studiile juridice la începutul anilor 30, ani de criză mondială, când oamenii uneori când aveau un ban, îl dădeau pe băutură, iar lăutarii și „diseurii” făceau carieră: Zavaidoc, Cristian Vasile și alții. Evident, Gică Petrescu cocheta deja cu muzica, mai ales, genul de petrecere.
De aceea, Gică Petrescu a ales muzica. Cezarina Moldoveanu, medic, cucerită de mignonul dar atrăgătorul brunet cu voce de aur, Gică Petrescu i-a devenit textieră, soție, medic personal, confidentă. În interviurile sale, Gică Petrescu spunea că Ion Vasilescu, Gherase Dendrino, Ionel Fernic, Vasile Vasilache au fost compozitorii pe care el i-a respectat cel mai mult, deși, evident, dacă ar fi fost să realizeze un podium, Ion Vasilescu ar fi ocupat toate cele trei poziții. Gică Petrescu a cântat în Europa dar și peste Ocean, în Canada, apoi a ajuns și în Israel.
Gică Petrescu a plecat dintre noi într-o zi de vară
A apucat anul 2000, iar în ultimii ani de viață, era văzut mergând pe Elisabeta (multă vreme s-a numit Bulevardul 6 Martie, înainte de 1989), ajutat de un baston special. Era singura zonă în care era văzut deplasându-se tot mai „încărcat de ani” și de amintiri, evident.
Într-una din creațiile sale spunea că nu va dori să fie dus la mormânt cu lacrimi. Să fie un dricar însoțit de un lăutar, iar în loc de lacrimi în batistă, oamenii să lase să curgă la mormântul lui câte un strop de Cotnari...
