Armata României. Sursa foto: INQUAM
Din cuprinsul articolului
Revenirea stagiului militat obligatoriu. O veste care a fost speculată vârtos în ultimii ani de pionii dezinformării. La fel ca și iminentul război contra Rusiei, în care va fi implicată România. Fapt este că armata obligatorie a dispărut în țara noastră de la 1 ianuarie 2007. În decembrie 2005, a fost adoptată Legea privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat, care stipula, la articolul 2, alin. (1), că executarea serviciului obligatoriu, în calitate de militar în termen şi militar cu termen redus, se suspendă.
Armată făcută cu forța
Au rămas doar generațiile care au făcut armata și au rămas marcate pozitiv sau negativ de această experiență. „Armata” reprezenta o sperietoare despre care a scris și Ion Creangă în „Amintiri din Copilărie”. Scena în care flăcării erau luați cu arcanul la oaste. Un obicei practicat în secolul al XIX-lea în Moldova.
În perioada 1830, în conformitate cu prevederile Regulamentelor Organice adoptate în Ţara Românească şi Moldova, recrutarea se făcea prin ceea ce se numea „intrări de voie” şi, pentru completarea efectivelor militare, prin „chemările în slujbă”.
În articolul 2 al Regulamentului Organic, pentru „intrările de voie” cei eligibili trebuiau să aibă între 20 și 30 de ani. „Chemările în slujbă” presupuneau că orice român, în vârstă de 20 de ani, cu unele excepţii determinate de rangul familiilor din care unii dintre ei proveneau – era dator să intre în „miliţiile pământene”.
Recrutarea se baza pe procesul hazardului. Adică al tragerii la sorţi. Se extrăgeau bile albe sau negre (acestea din urmă însemnau scutirea, potrivit art.10) dintr-o urnă mobilă. Dar nu orice bărbat intra în calcule. Pentru că s-a interzis accesul celor puşi sub „învinovăţire”, a „nemernicilor” sau a „oamenilor fără căpătâi”, asupra cărora justiţia se pronunţase în acest sens, conform presamil.ro.
Cei care nu voiau să meargă la oaste aveau posibilitatea de-a găsi un înlocuitor. Însă, în cazul dezertării, persoana rămasă acasă era trimisă în judecată și condamnată.
Soldați în Primul Război Mondial. Sursa foto: medium.com
Trei ani interminabili la oaste
Coșmarul Armatei a luat proporții în 1953, atunci când prin Decretul 249 adoptat de Prezidiul Marii Adunări Naţionale, durata serviciului militar activ a fost stabilită la trei ani pentru militarii în termen din forţele armate.
În toamna anului 1955, liderul URSS, Nikita Hrușciov i-a transmis lui Gheorghe Ghreorghiu-Dej ca efectivele militare ale României să fie diminuate. Așa că pentru unele categorii, stagiul a fost reduc la doi ani.
La aviaţie, marină, trupele apărării antiaeriene a teritoriului şi cele de grăniceri se servea în continuare câte trei ani.
În istorie, un alt moment marcat este cel din 1972. Legea 14/1972 privind organizarea apărării naţionale a Republicii Socialiste România, care a rămas valabilă până la Revoluție, a impus serviciul militar obligatoriu pentru toți cetăţenii români, indiferent de sex.
Totodată, studenţii instituţiilor de învăţământ superior stabiliţi prin hotărâre a Consiliului de Miniştri puteau îndeplini serviciul militar şi prin executarea pregătirii militare pe timpul studiilor, urmată de convocări sau cursuri în unităţi sau instituţii militare de învăţământ, mai precizează sursa citată.
