Când bojdeuca scrie istorie. Deși până la Ion Creangă, au fost mulți scriitori, au fost multe valori naționale, el avea să fie primul cu memoria onorată altfel.

Ion Creangă s-a stins din viață pe 31 decembrie 1889 și a ajuns la Cimitirul Eternitatea în 3 ianuarie 1890. Fiul său Constantin și concubina scriitorului, Tinca Vartic au reușit să facă un lucru mare.

Bojdeuca din Țicău a fost un centru al universului literar românesc

Bojdecua din cartierul ieșean Țicău a fost cumpărată cu 7 galbeni împărătești de către Ion Creangă.  Era o casă mică având tindă deschisă și două camere, separate de un mic antreu. Era amenajată o mică bucătărie în camera din stânga intrării. Acesta fusese la un moment dat diacon, adică treapta premergătoare celei de preot. Având formație pedagogică, a devenit și învățător. A fost scos din rândul clerului ortodox prin caterisire, după ce fusese părăsit de soție. Ulterior, la un moment dat va fi scos și din învățământ de către Ministrul conservator Christian Tell.

În 1872, alături de concubina sal Tinca Vartic și de fiul său legitim Constantin Creangă, scriitorul se mută în bojdeuca pe care o trece de la început pe numele Tincăi. Până să plece în 1877, la București, să lucreze la „Timpul”, Mihai Eminescu, rămas fără slujbă, a locuit în bojdeuca din cartierul Țicău.

Bojdeuca începe să devină loc cultural încă din vremea vieții lui Creangă

Bojdeuca era vizitată cât timp trăia Creangă. Acesta a revenit în învățământ grație lui Titu Maiorescu. A început să scrie povești, povestiri și Amintiri din Copilărie pe care le-a citit la Junimea. A primit numeroase vizite acasă de la diverși oameni de cultură ai vremii. Marea lui durere a fost că Eminescu nu i-a mai trecut pragul după ce s-a îmbolnăvit în 1883 și la un moment dat a mai revenit la Iași, pentru a pleca apoi definitiv la București unde  a și murit.

Creangă mergea de la bojdeuca sa, până la Păcurari, unde preda la Școala primară din acel cartier, dar sănătatea i s-a degradat și a cerut pensionarea. În 1889, a plecat de la bojdeucă la o întrunire politică. A mers la fratele său Zahei, care a preluat debitul de tutun pe care Creangă îl administrase cât nu lucrase la școală. Creangă a decedat acolo, în casa fratelui săi din cauza unui atac de apoplexie.

Muzeul memorial - Creangă, primul beneficiar

Suntem în aprilie 1918. Este încă război, iar Bucureștiul e ocupat de Puterile Centrale. Se unise Basarabia cu România, redusă la Moldova. La Iași, era Guvernul legitim, la București, unul colaboraționist. Se știe că Tinca Vartic s-a recăsătorit și a murit în 1912. Cât a mai trăit, ea a organizat la bojdeucă un mic muzeu informal. Ea și fiul lui Creangă găsiseră în casă banii pe care Creangă îi economisise. Au publicat opera marelui scriitor și au îngrijit casa.

La 15 aprilie 1918, bojdeuca din Țicău a devenit Muzeu-Casa Memorială „Ion Creangă”. A fost o premieră națională. Primul muzeograf a putut locui acolo în mica bucătărioară a casei.