Ioan-Aurel Pop: Cum se poate spune „unirea României cu Republica Moldova”? De ce formularea este incorectă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Academicianul Ioan-Aurel Pop, fostul președinte al Academiei Române și istoric de prestigiu, a atras atenția asupra unei erori grave de formulare care circulă în spațiul public când se discută despre o eventuală unire între România și Republica Moldova.

Într-o postare publică, istoricul a explicat de ce expresia „unirea României cu Republica Moldova" este fundamental incorectă atât din punct de vedere semantic, cât și istoric.

„Oare dacă s-ar face unirea, ar fi capitala la Chișinău? Nu ar fi corect «unirea Republicii Moldova cu România»? Sau și mai corect «unirea Basarabiei cu România», fiindcă nouă Basarabia ni s-a luat, nu «Republica Moldova»?", a întrebat retoric Ioan-Aurel Pop, subliniind problema formulării care inversează logic raportul istoric dintre cele două entități statale.

Precedentul Marii Uniri: Transilvania s-a unit cu România, nu România cu Transilvania

Academicianul Ioan-Aurel Pop a folosit un exemplu edificator din istoria românilor pentru a clarifica corectitudinea formulării. „Eu nu am vorbit de semnificația numelui de Basarabia, ci de faptul că mi se pare incorect (și nu doar semantic) să zici «unirea României cu R. Moldova». Atunci va trebui să zicem că, la 1918, s-a unit România cu Transilvania!", a explicat președintele Academiei Române.

Fabrica de Armament Cugir e în atenția spionajului de aproape opt decenii. Mașini de cusut cu foc automat

Dughin l-a vizitat acasă pe un fost candidat prezidențial din România. „Fiul meu dormea în pătuț”

Comparația cu evenimentele din 1918 este extrem de relevantă: la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul s-au unit cu Regatul României, nu invers. Același principiu istoric și logic ar trebui aplicat și în cazul unei eventuale reunificări cu teritoriile basarabene aflate astăzi în componența Republicii Moldova.

Basarabia, provincia românească răpită de Imperiul Rus în 1812

Ioan-Aurel Pop a subliniat contextul historic esențial: „Deci, rușii au luat la 1812 ceea ce nu era al turcilor, decât dacă adoptăm numai punctul de vedere al celui puternic. E drept că unii boieri români, în timpul Păcii de la București (1812), au contribuit la acest rapt, dar asta e altă poveste."

Istoricul face referire la Tratatul de la București din 1812, prin care Imperiul Rus a anexat teritoriul dintre Prut și Nistru, provincia istorică românească cunoscută sub numele de Basarabia.

Această anexare a fost rezultatul unui război ruso-turc, în care Principatul Moldovei, deși avea statut autonom, a fost tratat ca monedă de schimb între cele două imperii.

Statutul special al Principatelor Române față de Imperiul Otoman

Academicianul Ioan-Aurel Pop a dezvoltat o argumentație istorică complexă privind statutul special al Principatelor Române în relația cu Imperiul Otoman, diferit fundamental de cel al altor provincii sud-dunărene.

„Noi nu am fost niciodată ca Grecia, fără individualitate, Bulgaria, Serbia, Albania etc. cu pași în frunte, cu clasă superioară otomană, cu spahii și ieniceri la porți, cu propagandă islamică, cu moschei, geamii, meceturi, cu biserici transformate în locuri de închinat musulmane, cu boierimea expropriată și distrusă", a explicat președintele Academiei Române.

Din punctul de vedere al dreptului islamic hanefit aplicat de Imperiul Otoman, Principatele Române nu au fost nici în „Casa Războiului" și nici în „Casa Islamului", precum țările sud-dunărene, Ungaria centrală de la 1541, Banatul de câmpie de la 1552 și raialele dunărene, ci în Casa Păcii, adică în „cordonul sanitar" de la frontierele Imperiului Otoman.

Tratatele de capitulații garantau autonomia Moldovei și Țării Românești

Ioan-Aurel Pop a făcut referire la consensul istoriografic academic: „Marii istorici - de la Constantin Giurescu, Mihail Guboglu și Tasin Gemil la Mihai Maxim la Șerban Papacostea - au scris mult despre capitulații și despre tratatele (ahd-name), inegale, firește, dintre Imperiul Otoman și Principate, prin care statutul de autonomie a Principatelor era garantat de Poartă în Evul Mediu și Epoca Modernă."

Aceste tratate de capitulații (ahd-name) reprezentau garanții juridice internaționale ale autonomiei Moldovei și Țării Românești, păstrându-le instituțiile proprii, administrația autohtonă, armata, sistemul fiscal și Biserica Ortodoxă neafectate de dominația otomană directă.