Britanicii au promis că îi vor returna pe sclavii negri eliberați, care în timpul războiului fuseseră încurajați să fugă în teritoriile britanice.

În practică, după câțiva ani, Regatul Unit a plătit Statelor Unite în schimbul libertății acestora suma de 350.000 de dolari.

Propunerea britanică de înființare a unei zone-tampon indiene în Ohio și Michigan a eșuat după ce coaliția indienilor s-a dezintegrat.

La 24 decembrie 1814, membrii echipelor de negociatori britanică și americană au semnat și parafat documentul care, odată ratificat de legislativele celor două țări, avea să pună capăt Războiului din 1812.

Prin tratat, au fost eliberați toți prizonierii și s-au retrocedat toate teritoriile și vasele capturate.

Statele Unite au primit înapoi circa 40.000 km² de teritoriu, în zona lacurilor Superior și Michigan, în Maine, și pe coasta Pacificului.

Zonele ocupate de americani în Canada Superioară (actuala provincie canadiană Ontario) au revenit sub control britanic.

Vestea semnării tratatului a ajuns în Statele Unite după victoria americană în bătălia de la New Orleans și după victoria britanică în a doua bătălie de la Fort Bowyer, dar înainte a asaltul britanic asupra orașului Mobile, Alabama.

Au avut loc ciocniri între trupele americane pe de o parte și cele britanice aliate cu indienii de pe frontieră, pe de altă parte, timp de mai multe luni după semnarea tratatului, inclusiv bătălia de la Sink Hole din mai 1815.

Senatul Statelor Unite ale Americii a aprobat tratatul în unanimitate la 16 februarie 1815, iar președintele James Madison a făcut schimb de documente de ratificare cu un diplomat britanic la Washington la 17 februarie; tratatul a fost proclamat la 18 februarie.

După unsprezece zile, la 1 martie, Napoleon a evadat de pe Elba, declanșând un nou război în Europa, și a obligat Regatul Unit să se concentreze pe amenințarea reprezentată de el.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric