Povesti pentru copii. sursa: Irina Petra
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Pe 24 iunie am avut un mănunchi de sărbătoriri și de sărbătoare ortodoxă străbună. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cuprinsă de alte două străvechi aduceri aminte: Drăgaica sau Sânzienele și Ziua Universală a Iei, bluza–simbol și cod, incifrare pentru ADN-ul spiritual și energetic al „seminției” noastre.
Tradiția în mijlocul celor mici
Am ales acest moment aparte pentru a povesti despre o minunată activitate cultural-educațională care s-a desfășurat pe 3 iunie, dedicată atât cadrelor didactice, cât și celor mai fragile ramuri ale Neamului, pruncii, întocmai pentru a cuprinde în ramă: emoții, simboluri, taine și sacru legământ cu Mâine-le spre care copiii, tinerii pășesc.
Cu bucurie am onorat invitația doamnei director Gina Cojocaru, Grădinița nr. 69, în cadrul acestei activități de dezvoltare profesională a cadrelor didactice din Educația Timpurie (Sector 3), o filă din proiectul deja în etate ”Cufărul cu Tradiții”.
Un ”bulgăre” de ore contopite parcă în cadre de basm, mult mai mult decât un buchet de ateliere sau de discursuri ale invitaților, cu toții copleșiți fiind de ospitalitatea și atenția acordată fiecărui detaliu. O organizare impecabilă, fără-de-cusur, cum ar spune bătrânii.
Oaspeți de seamă în universul preșcolar
Simpozionul a avut oaspeți de seamă:
Prof. Chitcă Tanța Camelia – Inspector pentru Management instituțional
Carmen Liliana Popa – Inspector Școlar pentru Educație Timpurie
Andreea Nanciu – Muzeograf în cadrul Muzeului Național al Satului ”Dimitrie Gusti”
Universitatea din București (Facultatea de Psihologie și Științele Educației) a bucurat prin prezența doamnei Prof. Conf. Univ. Nicoleta Duță, a doamnei Prof. Conf. Univ. Cristina Ghiță și a domnului Prof. Conf. Univ. Valeriu Alexandru Marinescu. Cuvântul tămăduitor al domnului profesor ne-a transmutat pe toți cei prezenți în dublu spațiu: eram în grădiniță și, totuși, îndrumarea și simțămintele domnului profesor păreau să coboare și din fața Altarului unei sfinte biserici ortodoxe, mai ales că eram în ziua ce a urmat Sărbătorii de Rusalii, Pogorârea Sfântului Duh.
De asemenea, invitată a fost și actrița de teatru și de film Ecaterina Ladin, care ne-a înduioșat ca mamă și ca suflet popositor în București, dar cu multe aduceri aminte în desaga inimii, plină de recunoștință, despre Moldova cea de peste Prut, păstrătoare de tradiție și de neuitare.
Atelier de gătit pentru copii. sursa: Irina Petra
Tradiție versus tradiționalism: Flacăra vie a trecutului
Acolo, printre prichindeii din învățământul preșcolar, s-a plămădit și s-a pus la dospit un sfredelitor aluat al evocărilor, al dăinuirii peste Azi și peste Mâine. Euforia balsamică a evenimentului a fost resimțită cu atât mai puternic cu cât noi, ca popor, ar trebui să avem discernământul, asumarea, conștiința și demnitatea de a recunoaște că am început să ne amintim de tradiții mai mult în perioada sărbătorilor religioase sau ca instrument de marketing.
În afara acestor perioade, deseori le blamăm, le ignorăm, ne dezicem și jignim tradiția. Ne este rușine, împrumutăm cu șireată lejeritate sărbătorile altor popoare, crezând că astfel ne afișăm drept holiști, uitând ceea ce Lucian Blaga în chip minunat concludea: te poți înfrumuseța cu penele altuia, dar nu poți zbura cu ele.
“Tradiția este credința vie a morților, a celor adormiți. Tradiționalismul este credința moartă a celor vii.” — Jaroslav Pelikan
Celebrul său aforism face o distincție clară între valoarea credinței autentice și rigiditatea dogmatică. Acesta este călcâiul lui Ahile: se pune greșit semnul egal între Tradiție și învechit. Tradiția nu dăinuie prin lipsa simțirii, ci prin creație și armonizare cu străbunii. Doar prin tradiţie poate un popor să FIE, să nu fie dizolvat în uitare.
Participanții la activități de dezvoltare profesională a cadrelor didactice din Educația Timpurie, sector 3. sursa: Irina Petra
Cele șapte ateliere ale basmului
Revin, în ramă, la etapele minunatului Simpozion, ”pruncul” trudei de luni de zile a întregului colectiv al Grădiniței nr. 69. Toate cele şapte ateliere s-au înfățișat nouă aidoma unei căsuțe din povești:
Glasul lemnului (Pirogravură și Pictură pe Lemn)
Ne-a amintit că în fiecare fibră se ascunde amintirea pădurii. Scopul a fost reconectarea copiilor cu natura şi tradiţia prin meșteșug. Prichindeii au înțeles că lucrurile cu adevărat valoroase se nasc fără grabă, prin dedicare, atenţie şi răbdare.
Puterea plantelor (Plante de leac și rețete culinare)
Copiii au descoperit mirosul, textura și beneficiile plantelor (lavandă, mentă, busuioc), călătorind în medicina tradițională. Tot aici ne-am întâlnit cu pita caldă în formă de porumbel – simbol al Duhului Sfânt și al păcii – modelată și coaptă chiar de mâinile lor.
Rodul lutului (Modelaj și Pictură pe ceramică)
Un moment așezat sub semnul actului demiurgic de ”plămădire” a omului din pământ. Din plămada lutului s-a solidificat sentimentul de identitate, mândrie și apartenență la valorile culturale românești.
Zestrea Cuvântului (Povești, Proverbe, Zicători)
O călătorie tămăduitoare printre picuri de strămoșească cugetare: „Cine vorbește seamănă, cine ascultă culege”, „Omul sfințește locul” sau „Vorba dulce mult aduce”. Atelierul a promovat cooperarea, empatia și gândirea critică prin joc.
Povesti pentru copii. sursa: Irina Petra
Firul Vieții (Cusut și Țesut)
Oglindirea măiestriei acului și a poveștilor țesute la șezătorile de odinioară. De lângă fus și furcă au prins viață baladele, doinele și miturile care ne înnobilează spiritul.
Astăzi, de Ziua Iei, ne amintim că fiecare cusătură este o formă de scriere străveche, o „poezie cusută cu acul” (spirala, rombul, calea rătăcită).
Ritmul pașilor (Dansul și Jocul Tradițional)
Spațiul s-a transformat într-un colț de Maramureș. Pe lângă cultivarea respectului pentru folclor, dansul popular a adus beneficii fizice și emoționale, reducând timiditatea și crescând încrederea în sine a copiilor.
Sărbători și Ritualuri (Călușarii și Sânzienele)
Copiii au creat și decorat bețe pentru dansul ritualic al Călușarilor și au confecționat coronițe de Sânziene, onorând misticul și miracolul lumii vegetale.
Să învățăm cum să privim Cerul
În zi de Naștere a Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul și de Sânziene, aduc în amintire o constatare a lui Mircea Eliade:
„Unii spun că în noaptea asta, exact la miezul nopții, se deschid Cerurile. Nu prea înțeleg cum s-ar putea deschide, dar așa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid Cerurile. Probabil că se deschid numai pentru cei care știu cum să le privească...”
Să ne aducem aminte, așadar, CUM să privim Cerul de deasupra noastră și din noi înșine. Un popor rămâne de nezdruncinat dacă își protejează trecutul istoric, își asumă lecțiile primite și poartă prin Tradiție o ancoră hotărâtă.
Pornind de la salutul magistral al cosmicului Eminescu (“Trăiască Naţia! Sus cu dânsa!”), îndrăznesc să închid cuvântul meu prin acest îndemn: ”Trăiască Tradiţia! Sus cu Dânsa!”
Dacă ai date sau informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]
