În România, tradițiile de nuntă variază semnificativ de la o regiune la alta. Ele reflectă bogăția și diversitatea culturală a țării. Fiecare zonă are propriile obiceiuri și ritualuri care fac din nunți evenimente speciale și memorabile. Tinerii au început să fie din nou interesați de nunțile tradiționale, însă este important și să cunoaștem care sunt cutumele reprezentative. Unele dintre ele par ciudate, însă fiecare în parte are farmecul ei.

Tradițiile de nuntă în Maramureș, Moldova și Transilvania

În Maramureș, cununia religioasă se desfășoară adesea în aer liber, în fața bisericuțelor de lemn, simbol al acestei zone. Tot acolo, un nuntaș din fața alaiului poartă un steag împodobit cu panglici colorate. După cununia religioasă, nuntașii formează în jurul bisericii hora miresei, simbol al uniunii și fericirii noii familii.

În regiunea Moldovei, tradițiile de nuntă sunt variate. Încă se mai practică pețițul, familia mirelui, nașii și rudele apropiate mergând la casa miresei pentru a o cere de la părinți. Aceasta este o ceremonie formală unde se discută detalii despre nuntă și se stabilește zestrea. În ziua nunții, mireasa este ajutată de domnișoarele de onoare și alte femei din familie să se pregătească. Ele o îmbracă în rochia de mireasă și îi pun voalul, un simbol al purității și al începutului unei noi etape în viață. Domnișoarele de onoare trebuie să se asigure că viitoarea soție va avea la ea ceva vechi, ceva nou, ceva împrumutat și ceva albastru. Miresele din zona Moldovei au grijă ca, înainte de marele eveniment, să împodobească poarta casei cu flori și panglici, simboluri pentru bucurie și ospitalitate.

Nunta în Transilvania are ceva special. În această zonă, mirii încă se mai îmbracă în costume tradiționale, bogat ornamentate cu broderii și mărgele. Când nuntașii sosesc la casa miresei, sunt serviți cu plăcinta miresei, coaptă chiar de soacra mica. Aceasta simbolizează bogăția și belșugul. Înainte de plecarea la biserică, se organizează o horă a miresei, în care aceasta dansează împreună cu domnișoarele de onoare și invitații. Hora este un dans tradițional care simbolizează unitatea și fericirea. În această zonă se respectă și tradiția spartului nucilor. Nașul lovește nucile pentru a vedea cât de ușor se sparg. Acesta este un semn al viitorului mariaj. Dacă nucile se sparg ușor, se spune că mariajul va fi unul fericit și lipsit de dificultăți.

Nunta în Oltenia, Dobrogea și Banat

Se spune că tradițiile de nuntă din Oltenia sunt cele mai bizare. În această zonă nașii de cununie trebuie să facă parte din rândul nașilor de botez ai mirelui. Cei care nu respectă acest obicei vor avea parte de o căsnicie nefericită. Miresele au o tradiție ciudată. În cadrul cununiei religioase ele poartă în sân un cuțit și un cub de zahăr. Se spune că zahărul aduce un trai armonios, iar cuțitul îndepărtează gândurile negative. Un alt obicei din această zonă este răvășitul nunții. După cununie, se organizează un alai care merge pe străzile satului, invitând oamenii la petrecere.

În zona Dobrogei, mireasa și domnișoarele de onoare merg în ziua dinaintea nunții în vizită la nașă. Aceasta din urmă își va aranja fina, drept probă pentru nuntă, așezându-i pe cap voalul și o bucată de beteală. În ziua nunții, nașa trebuie să îi ofere miresei cosmetice, un parfum și câteva bijuterii. La începutul petrecerii, se servește o băutură specială, preparată de familie, pentru a ura sănătate și prosperitate mirilor.

Tradițiile de nuntă din Banat încep cu trei săptămâni înaintea marelui eveniment. Preotul anunță în biserică următoarea nuntă, obicei despre care bătrânii spun că are rolul de a elimina orice piedică în desfășurarea evenimentului. În ziua nunții, un pom sau un copac mic este împodobit cu panglici și flori și plasat în curtea casei miresei. Apoi nuntașii formează un alai colorat și vesel, care se deplasează de la casa mirelui la casa miresei și apoi la biserică. După nuntă proaspeții însurăței merg la fântână, scot apă și o oferă martorilor pentru a se spăla pe mâini. În semn de mulțumire, invitații oferă mici recompense financiare.

Tradițiile de nuntă în Crișana, Muntenia și Bucovina

În regiunea Crișana, tradițiile de nuntă sunt adânc înrădăcinate în cultura locală. Ceremonia de pețit, cunoscută și sub numele de „mersul la pețit” este un pas important pentru tinerii însurăței. Mirele alături de părinții săi și nași merg la casa miresei pentru a-i cere mâna. Dacă părinții fetei sunt de acord, se stabilește data nunții și încep planurile de organizare. În ziua marelui eveniment, mireasa este pregătită de către domnișoarele de onoare și femeile din familie. Alaiul de nuntă este condus de nași și include muzicanți care cântă melodii tradiționale.

Tradițiile de nuntă din Muntenia au fost preluate și de către alte regiuni. În acestă zonă, bărbieritul mirelui și gătirea miresei sunt respectate cu sfințenie. Nașii, cavalerii și domnișoarele de onoare joacă un rol important la această tradiție. În ziua evenimentului se împodobește un brad cu panglici colorate, bomboane și fructe, care este apoi așezat în curtea casei miresei. La finalul cununiei religioase, nașii oferă un colac mare mirilor, simbolizând unirea și belșugul. Un obicei aparte este întrecerea cailor. În unele zone se organizează o întrecere de cai între tinerii satului, pentru a celebra nunta și a aduce noroc cuplului, potrivit maisondor.ro.

În Bucovina, înainte de a pleca la biserică, toți nuntașii dansează hora miresei, un obicei încărcat de emoție. Băiatul care conduce hora are în mână o icoană frumos îmbrăcată, pe care mirii o vor lua la casa lor. La masă, invitații ciocnesc ouă roșii, asemănător cu Paștele, simbolizând viața nouă și prosperitatea. În această regiune, zestrea miresei este expusă și prezentată invitaților înainte de începerea ceremoniei religioase.