Povestea portului popular românesc. Epoca bronzului, primele vestigii despre costumul național

Sursă Youtube

Portul popular românesc este vechi de mai bine de 2000 de ani. Primele informații despre ele apar încă din epoca bronzului, la figurile găsite la Carna-Craiova.

Portul popular are o istorie de mii de ani. Desigur că în timp s-a modificat. Însă cămașa, ițarii și brâul la bărbați șu cămașa lungă la femei și fustele largi la femei au rămas aceleași. Încă de pe vremea dacilor și dovadă stau gravurile de pe Columna lui Traian de la Adamclisi.

Suntem unele dintre puține popoare unde portul popular încă este de actualitate la sat. Acum mai mult în zi de sărbătoare, dar bunicii îl purtau zilnic. Mai ales că materialele din care era confecționat erau exclusiv naturale. Se foloseau pentru cămăși cânepa, inul, bumbacul și borangicul.

Fotele, vâlnicele sau pestemanele în Vlașca, zăvelcile în Oltenia, Catrințele, se făceau din pânză de lână țesută în două sau patru ițe. Pânza care era țesută în două ițe avea firul mai gros în Transilvania, Moldova și Vlașca. Mai ales că în aceste zone motivele florale sau etnice erau bogate, cu firul buclat.

22 noiembrie, ziua care a zguduit omenirea. Misterul persistă, multe întrebări au rămas fără răspuns

Ultima romanță din Bucureştiul boem. Românii încă plâng în hohote când o ascultă. Video

Răscroiala la costumul popular nu există, oamenii nu făceau risipă

Pânza din Oltenia, Muntenia și Dobrogea era mai rară cu firul răsucit. Croiul, că vorbim despre cămăși, ițari sau fote era unul simplu. Nu exista răscroială, pentru că s-ar fi pierdut material și oamenii nu credeau în risipă. Broderiile însă era povestea pe care fiecare țărancă o spunea despre ia ei.

Erau făcute din imaginația celei care le cosea și aveau legătură cu mediul înconjurător și ce găsea ea mai frumos în natură. Totul era pus simetric pe pânză albă, astfel încât să existe un echilibru și bun gust estetic. Cât despre culori, acestea erau alese tot de cea care cosea portul. Trebuiau să inspire armonie, prospețime și mereu erau combinate în mod estetic.

Majoritatea acestor culori erau obișnute prin vopsitul vegetal al țesăturilor naturale. Probabil acesta este și motivul pentru care multe dintre aceste costume, deși au peste 100 de ani se mențin foarte frumoase. Inclusiv ornamentele costumelor erau făcute din fibre naturale: lână, mătase vegetală sau borangic.