Armatele lumii folosesc deseori gazele toxice pentru a-și elimina adversarii, iar efectele lor asupra mediului sunt de scurtă durată. Iată care sunt cele mai periculoase arme de acest tip, existente la ora actuală.

  1. VX

Acest gaz face parte din categoria agenţilor organosforici şi este clasificat drept un agent care afectează sistemul nervos, prin blocarea transmiterea impulsurilor nervoase. Este inodor, nu are gust şi-n formă pură este un lichid uleios de culoare maronie. Această armă chimică a fost dezvoltată în 1950 în Marea Britanie şi-n condiţii meteorologice bune persistă zile întregi în atmosferă. Simptomele apar la numai câteva secunde de la expunerea la acest gaz nociv şi includ: salivarea excesivă, constricţia muşchilor şi durerile în piep.

VX afectează în primul rând enzima, care are rolul de comutator între glande şi muşchi, cauzând spasme musculare. Moartea este provocată prin asfixiere sau insuficienţă cardiacă. În 2013, armata siriană a fost acest gaz letal în anumite cartiere controlate de rebeli în capitala Damasc.

  1. Gazul Sarin

Sarinul este un gaz sarin volatil şi toxic. O singură picătură este necesară, pentru a ucide instant un adult. Este un lichid incolor la temperatura camerei, dar se evaporă rapid când este încălzit. În contact cu aerul, gazul sarin se răspândeşte rapid în atmosferă şi produce: dureri de cap, secreţii de salivă, lacrimi şi paralizia treptată a muşchilor. Gazul sarin a fost produs în Germania Nazistă (1938) din cercetarea unor pesticide la IG Farben.

Cultul Aum Shinrikyo l-a folosit într-un atac  chimic din 1995 asupra metroului din Tokyo, când au decedat 13 persoane întrucât gazul sarin a fost dispersat în formă lichidă. Pentru a maximiza numărul victimelor, sarinul nu trebuie să fie doar în formă gazoasă, ca particulele sale să fie absorbite cu uşurinţă de plămâni şi implicit de sistemul respirator.

  1. Gazul Muştar

Acesta mai este cunoscut şi sub numele de gaz muştar din sulf. Are miros de putregăi sau de usturoi şi acţionează asupra ochilor, tractului respirator şi a pielii, ca element iritant, după care ca otravă pentru celule organismului uman. Atunci când pielea este expusă la acest gaz, se înroșește și se crapă în numai câteva ore. De asemenea şi ochii se vor umfla concomitent cu stări de tuse, greaţă, vărsături şi dureri abdominale severe. Gazul muştar este o armă chimică populară în războaiele din Yemen, Iran şi Irak. În condiţii meteo normale, acest gaz rămâne toxic maxim două zile, iar dacă este îngroşat cu solvenţi volatili persistenţa acestuia se dublează. În timpul războiului dintre Iran și Irak din anii 1980, gazele muștar au trecut prin măști cât şi prin haine, pantofi sau alte materiale combatanţilor.

Sursă: jurnaliștii.ro