Ținta reală a atacului asupra lui Lucian Pahonțu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

În politică, zgomotul de fond este adesea creat tocmai pentru a acoperi adevărata miză a unei operațiuni. De 72 de ore, spațiul public românesc este asaltat de un scandal mediatic și politic intens, declanșat de investigațiile Recorder și Snoop privind trecutul directorului SPP, Lucian Pahonțu, în cadrul Trupelor de Securitate. Pe rețelele sociale curg acuzații grave, verdicte definitive și cereri de demitere. O acțiune coordonată.

Să fim bine înțeleși: demersul jurnalistic de a scotoci în trecutul unui șef de serviciu de protecție, aflat în funcție de peste 20 de ani, este legitim. Deși, așa cum am mai spus, dezvăluirea este veche de 20 de ani, Recorder/Snoop fiind în situația în care descoperă apa caldă. 

Dar dacă ne ridicăm privirea din documentele anilor ’89-’90 și analizăm „tribunalul” politic instalat ad-hoc pe Facebook, vedem o altă piesă de teatru.

Atacul furibund declanșat de aripa progresistă din media, USR, REPER, SENS, nu este doar despre Lucian Pahonțu. Este, în esență, o operațiune de uzură și o lovitură cu manta care vizează o țintă mult mai mare: președintele Nicușor Dan.

Cum s-a transformat o investigație într-o execuție politică

Dacă urmărim cronologia ultimelor zile, observăm cum mesajul jurnaliștilor cu viziuni progresiste a fost folosit de o tabără politică aflată în criză de nervi, pentru că este la un pas de a pierde puterea.

În timp ce investigațiile Recorder susțin că Pahonțu a fost ofițer în UM 0305 Băneasa și că s-a aflat în dispozitiv la Intercontinental în decembrie '89, ele nu probează că acesta a ordonat deschiderea focului, că a tras sau că a torturat pe cineva. CNSAS nu a dat un verdict de poliție politică, iar justiția militară nu l-a pus sub acuzare.

Stând de vorbă cu unul din foștii comandanți ai trupelor de Securitate am primit confirmarea că Lucian Pahonțu nu tras, că nu a fost nici măcar vizat de anchetă.

Cu toate acestea, verdictul neo-marxiștilor nu are avut nevoie de instanțe. Cătălin Drulă (USR) a aruncat direct etichetele de „torționar” și „posibil asasin”. Dominic Fritz a cerut răspunsuri acuzând un „cartel al tăcerii”, în timp ce REPER și SENS au supralicitat, cerând demiteri imediate, retrageri de distincții și epurări. Fostul ministru USR al Justiției, Stelian Ion a împins chiar teoria spre o presupusă rețea de influență la Curtea Constituțională.

Ce face de fapt USR și sateliții săi? Aplică tactica clasică a #rezist: transformă o minciună istorică într-o campanie de diabolizare, erijându-se în singurii deținători ai purității morale.

De ce Nicușor Dan este adevărata țintă

Momentul cheie al acestei crize artificiale nu a fost publicarea anchetei, ci seara zilei de 27 august, la ora 23:37, când Nicușor Dan a ieșit public să-l apere pe șeful SPP.

Președintele a tăiat elanul progresist cu o declarație seacă, bazată pe logica juridică: persoanele implicate în represiuni nu au ce căuta în funcții publice, dar a dat asigurări că „domnul Pahonțu nu se află în această situație”, respingând ideea că un titlu de presă este justificat automat de conținut.

Adevărata miză a asaltului USR-REPER

Aripa progresistă știe că președintele Nicușor Dan nu este genul care aruncă peste bord un șef de serviciu de protecție doar pe baza unui linșaj de pe Facebook, fără o decizie a CNSAS sau a parchetelor militare. Forțând nota și cerând „sânge”, foștii aliați ai lui Nicușor Dan îl pun pe acesta într-o poziție de încasator.

Victor Ponta și Simona Ionescu au remarcat corect, în Evenimentul Zilei și alte intervenții publice: acesta este un atac din zona USR/#rezist îndreptat indirect, dar intenționat, împotriva președintelui. Lovind în șeful SPP, progresiștii lovesc, de fapt, în autoritatea lui Nicușor Dan, încercând să-i lipească eticheta de „protector al securiștilor” și să-i fractureze relația cu propriul electorat.

Este o manevră de manual. Când nu îl poți ataca direct pe Președinte, îi ataci oamenii din jur și îl obligi să plătească nota de  imagine.

Simion și AUR, „idioții utili” ai narațiunii

În mod bizar, dar deloc surprinzător pentru cine înțelege politica de la București, la acest atac s-a raliat și George Simion. Liderul AUR a dus teoria conspirației la paroxism, sugerând că Pahonțu ar fi stat „la butoane” pentru a-l face pe Nicușor Dan președinte. Fără nicio probă, desigur.

Prin intervenția sa nocturnă de pe rețelele sociale, Simion s-a transformat în “idiotul util” al taberei progresiste. A confirmat exact ceea ce doreau Drulă, Fritz și Stelian Ion: mutarea țintei de pe umerii șefului SPP direct pe umerii președintelui Nicușor Dan, cu scopul delegitimării acestuia.

Un război proxy pentru putere

Dacă tragem linie după 72 de ore de zgomot asurzitor, realitatea politică este evidentă. Trecutul instituțional al lui Lucian Pahonțu din 1989 trebuie clarificat definitiv de CNSAS și procurorii militari. Nimeni nu contestă asta, deși am date care atestă că nu există motive de suspiciune privind acțiunile sale din decembrie 1989.

Dar campania politică agresivă care s-a grefat pe aceste dezvăluiri nu are nicio legătură cu aflarea adevărului istoric. Este un război proxy declanșat de o aripă neomarxistă disperată că pierde accesul la butoanele puterii.

Pentru ei, Pahonțu este doar un instrument contondent. Adevărata țintă a acestui asalt este șubrezirea președintelui Nicușor Dan și forțarea acestuia într-o capcană de imagine din care, orice ar alege să facă, adversarii săi politici speră să iasă în pierdere.