Alte informații despre generalul Pahonțu decât cele din CV-ul de la SPP și articolul Recorder

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Multă strădanie ca șeful SPP, generalul Lucian Pahonțu, să fie dislocat din preajma președintelui Nicușor Dan, care a ales să-l păstreze și după ce acesta s-a pensionat la 60 de ani. Acuzația menită să zguduie Cotroceniul și țara este: Pahonțu a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989.

Recorder publică un text menit să-l transforme pe Pahonțu într-un torționar al revoluției din 89. Probabil, tânăra autoare nu a știut unde să caute informații despre subiect. Sau, cum zicem noi, ziariștii, când întâlnim materiale de presă neconvigătoare: Nu a lăsat adevărul să strice o știre de senzație!

Nu mi-am propus să scriu textul acesta în apărarea generalului Pahonțu, ci cu prioritate pentru păstrarea evenimentelor ca istorie. Suntem încă ziariștii care, în primii ani de după revoluție, am scris mii de articole despre momente ale revoluției din decembrie 89, despre personajele implicate – comuniști, foști comuniști deveniți feseniști, informatori, torționari sau revoluționarii deveniți politicieni.

Eram efectiv reporteri de teren, alergam toată ziua după informații, scotoceam arhive, vorbeam cu ofițeri din fosta Miliție, Securitate, procurori, strângeam documente și publicam. Ceea ce am trăit noi atunci, dezvăluirile din articolele noastre, păstrate acum doar în edițiile tipărite din biblioteci, nu le pot șterge niște mărturii „pe surse” sau legături forțate dintre niște note apărute pe rețelele sociale.

Jurnaliștii pe care azi îi vedeți la televizor sau le citiți articolele sunt dintre cei puțini la care mă refer și care au mai rămas activi în presă: Dan Andronic, Mirel Curea, Sorin Ovidiu Bălan, Alecu Racoviceanu, Adina Anghelescu, Sorin Roșca Stănescu, Victor Roncea, Petrișor Cană, Cristian Botez. Noi toți ridicăm cel puțin o sprânceană când citim că informațiile de la Recorder sunt luate din Dosarul Revoluției.

Care dosar? La Parchetul General sunt mii de pagini care alcătuiesc Marele Dosar al Revoluției, strânse în bibliorafte care ocupă o cameră. Mai știe cineva ce se scria în primul rechizitoriu, întocmit de procurorul militar generalul Ioan Dan? Informații importante erau consemnate pentru că mărturiile erau proaspete în 1990-1992, nealterate de uitare. Sau câte rechizitorii s-au mai scris după, sub conducerea altor șefi ai Parchetului? S-a scris atât de mult în aceste dosare, de-a lungul anilor, încât nici până azi nu se știe adevărul juridic.

Dosarul Revoluției invocat în articol am aflat, de la B1, că este dosarul existent la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. Acolo s-ar afla o declarație a lui Lucian Pahonțu care spune că a fost trimis la baricada de la Intercontinental, în 21 decembrie 1989. Doar ni se spune, că de arătat nu ne-o arată.

De ce nu cred în scenariul Recorder

Nu cred pentru că nu prezintă nicio probă concretă, vreun document care să susțină afirmația că Lucian Pahonțu, absolvent de Școală Militară de ofițeri activi, profil transmisiuni (1987), aparținând de MApN, a activat la UM 0305 Băneasa, aparținând de Securitate.

Se spune că Pahonțu era nepotul generalului Vasile Milea, ministrul Apărării în vremea lui Ceaușescu, sinucis sau executat în biroul din CC. Zvonul a circulat și în urmă cu 20 de ani, fiindcă ambii sunt din același sat argeșan. Jurnalista de la Recorder îl amintește doar pentru a accentua că Pahonțu a intrat la Școala Militară pentru că i-a pus pilă unchiul ministru.

Cei mai tineri trebuie să știe că pe vremea lui Ceaușescu (mai ales după 1984) nu se înghesuiau băieții la școlile militare, nu erau la admitere 10-12 candidați pe un loc ca la Drept. În general, alegeau cariera militară băieții din mediul rural. Așa că presupunerea că Lucian Pahonțu a avut nevoie de pila unchiului, rămâne doar o presupunere.

Nu cred că niciunul dintre jurnaliștii vechi  de investigații nu ar fi aflat, timp de 36 de ani, că, în 1989, tânărul de 25 de ani, Lucian Pahonțu, a acționat ca șef de pluton la Inter, unde au murit tineri, fie împușcați, fie călcați de mașină militară. Voi reveni cu două mărturii uluitoare.

Pahonțu a organizat întâi Brigada Specială a Jandarmeriei, apoi SPP

Actualul șef al SPP a absolvit facultatea după revoluție. A terminat în 1994 cursurile Facultății de Arme Întrunite din cadrul Universității Naționale de Apărare din București, când era angajat al Jandarmeriei, armă din structura Ministerului de Interne.

Pahonțu s-a făcut remarcat de media începând cu 1999 când a fost numit la comanda Brigazii Speciale de Interventie a Jandarmeriei. Intervențiile trupelor la proteste, pe stadioane, unde galeriile se dezlănțuiau furibund la acea vreme, l-au evidențiat pe tânărul comandant de atunci prin tacticile de calmare a situațiilor. De aceea, în 2003, președintele Ion Iliescu l-a făcut general. Avea 38 de ani.

Președintele Traian Băsescu l-a numit pe generalul Pahonțu, în 2005, director al SPP în locul lui Gabriel Naghi. A spus-o și atunci, a reafirmat și acum motivul: i-a plăcut cum a acționat cu jandarmii atunci când el era primar general și a trebuit să dărâme puzderia de chioșcuri din București.

Primul mare scandal în care a fost acuzat Pahonțu

Ce scriam noi în 2007, când ni se spune că Mircea Găinușă, colonel SPP, l-a acuzat pe șeful său că angajează în instituție militari care au activat în „instituțiile represive comuniste”?

A fost primul mare scandal de la SPP, după celebra contrabandă cu țigări și arme – „Țigareta II”, așa că jurnaliștii s-au mobilizat să facă anchete. În fapt, niște ofițeri superiori de la unitatea „Acvila” a Jandarmeriei, desființată din cauza unor grave nereguli, au pornit un război mediatic împotriva lui Pahonțu, considerându-l responsabil.

„Represivii comuniști” erau, de fapt, jandarmi din Brigada Specială unde Pahonțu fusese șef și au dorit să se transfere la SPP. Oponenții au considerat că generalul își aduce oamenii la SPP și atunci colonelul Găinușă (citat de Recorder) a spus „că însuși Lucian Pahonțu ar fi fost ofițer activ în Departamentul Securității Statului, dar fără să dea alte detalii”. Niciunul dintre cei supărați de la „Acvila” nu au invocat atunci faptul că Pahonțu și militarii lui ar fi fost la Inter, la baricada revoluționarilor.

Mărturia unui ziarist, soldat la Intercontinental în 21 decembrie

Unul dintre jurnaliștii cu care am lucrat mulți ani și care are reportaje memorabile în arhiva Evenimentului zilei este Mihnea Petru Pârvu. La revoluție își efectua stagiul militar în București. Știam prin ce a trecut atunci. În decembrie 2014, l-am pus să scrie un reportaj despre ce s-a întâmplat atunci. Voi pune link către articol la final, ca să citiți mărturia unui tânăr cu arma-n mână față în față cu tinerii de la Inter.

Mihnea Petru Pârvu spune clar de la ce unitate militară au fost aduși în Piața Universității, la baricadă. Fac eu o precizare: unitățile militare ale MApN aveau indicative din 5 cifre, iar cele ale Ministerului de Interne și Securității aveau întotdeauna cifra „0” în fața celorlalte trei.  Exemple UM 0305 Băneasa sau UM 0616 Drumul Taberei erau unități ale Securității.

Mihnea ne spunea despre ziua de 21 decembrie 1989; „Dis-de-dimineață, m-am întors în cazarma de pe Antiaeriană, în Ghencea. „Batalionul 98 infanterie – Pază Obiective Speciale”, sau U.M. 01908. Practic un batalion de instrucție unde răcanii erau instruiți pentru serviciul de gardă pe obiective strategice ca: aeroporturi, poduri și tunele”.

Deci, o unitate a MApN a fost dislocată la Universitate! În zona Ghencea se aflau unități de elită ale Armatei, inclusiv Regimentul 1 Mecanizat și mari unități de Artilerie Antiaeriană, dar și una a Securității, iar toate funcționau sub planuri de cooperare strictă cu Ministerul de Interne.

Nu am aflat niciodată din documente de la Procuratură că la Inter a fost vreo trupă din UM 0305 sau de la o alta a Securității. Apoi, în interviurile date, generalul Iulian Vlad spunea că nu a scos militari din cazărmi. Același lucru l-au afirmat și alți ofițeri de securitate sau l-au scris în cărți de memorii. Pe ei pot să nu-i cred, dar pe colegul meu Mihnea îl cred. Și am mai găsit o mărturie care o confirmă pe a lui!

Redau doar cum semnalează Mihnea Petru Pârvu prezența generalului Milea la Inter.

„ Atunci l-am văzut pe un general bruscând un soldat care trăgea în aer: „De ce tragi, mă? Ai primit ordin?”. Apoi i-a ars o scatoalcă de să-i sară casca din cap. Mi-am dat seama a doua zi că era generalul Milea”.

Al doilea soldat-martor a relatat în 2017

În 22 decembrie 2017, atunci când se fac comemorările evenimentelor din 89, ziarul Adevărul publica articolul Amintirile unui soldat în Revoluţie care a participat la baricada de la Inter. „Dacă cineva îndreaptă o armă spre un civil, îl împuşc cu mâna mea”.

Ca și Mihnea, și acesta a făcut armata la aceeași unitate: „ În septembrie 1989, tânărul Elisei Comnoiu, pe atunci în vârstă de doar 19 ani, era încorporat în Armată. A fost repartizat în Bucureşti, la Unitatea Militară 01908 cu sediul în Şoseaua Antiaeriană”.

Așadar, ori comandantul de pluton Lucian Pahonțu aparținea UM 01908, ori nu a fost acolo. USLA nu apare cu indicativul 0305, ca să o plasăm acolo. De asemenea, este cel puțin ciudat ca generalul să fi fost păstrat în funcție de trei președinți de dreapta și în toți acești 20 de ani să nu apară o informare de la CNSAS, de la Parchete și, culmea, să-l mai și aprecieze la cote înalte serviciile străine, după cum ne-a informat Traian Băsescu.

Generalul Pahonțu va pleca la un moment dat din funcție, dar hai să nu deformăm adevărul despre revoluție doar că cineva vrea să plătească niște polițe pe vorbe! Vizat e președintele Nicușor Dan, mult prea apărat, cred adversarii, de șeful SPP.

Articolele menționate în text, de citit

REPORTAJ CU ARMA ÎN MÂNĂ, LA PERSOANA I! Revoluția mea. De cealaltă parte a baricadei de la Inter

Amintirile unui soldat în Revoluţie care a participat la baricada de la Inter. „Dacă cineva îndreaptă o armă spre un civil, îl împuşc cu mâna mea”