Fenomenul Kașpirovski, poreclit Rasputin al Uniunii Sovietice: jumătate de miliard de telespectatori în 6 transmisii!

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Anunțam ieri că a murit, la 87 de ani, Anatol Kașpirovski, personaj uitat destul de rapid în România de după decembrie 1989, dar cu o faimă greu de eglat în ultimele zile de viață ale Blocului Socialist.

Kașpirovski a fost protagonistul unui experiment televizat care părea incredibil în Rusia lui Stalin. Un vindecător/hipnotizator care, singur într-un studio, spunea că ajută milioane de oameni simultan să se vindece de aproape orice boală.

Șarlatanie? Minune? Încă se discută în contradictoriu pe această temă.

Pe site-ul său oficial a fost publicat următorul anunț:

Declarație oficială din partea familiei lui A. M. Kașpirovski

În dimineața zilei de 3 octombrie, inima lui Anatoli Mihailovici Kașpirovski s-a oprit.

Este dificil să exprimi în cuvinte amărăciunea și durerea pe care le trăim în prezent. Bârfele, zvonurile și speculațiile care au umplut paginile unor instituții media fără scrupule nu reflectă deloc realitatea.

Adevărul este că până în ultima sa zi, Anatoli Mihailovici a fost plin de energie, continuând să lucreze la o nouă carte, așteptând cu nerăbdare să-și întâlnească publicul și pregătindu-se să joace în mai multe proiecte de televiziune. Trecerea sa în neființă este o pierdere ireparabilă și vă rugăm să-i onorați cu respect familia și cei dragi, care sunt îndurerați de această pierdere. Nu mortalitatea omului este cea care este înfricoșătoare. Ci mortalitatea bruscă a omului este cea care este înfricoșătoare. Pe 3 octombrie 2026, lumea a pierdut o figură remarcabilă, iar noi am pierdut un soț, un prieten, un profesor, un om cu o forță și un curaj incredibile. Așa îl cunoșteam doar noi. Și așa ni-l vom aminti pentru totdeauna.

Slujba de înmormântare pentru Anatoli Mihailovici Kașpirovski va avea loc pe 8 octombrie 2026, în sala mare de rămas bun a Cimitirului Troekurovsky. Va începe la ora 12:00.

Războiul Rece și teoriile conspirației

Am ales pentru astăzi un material apărut imediat după căderea comunismului în țara noastră care descrie fenomenul la care românii asistaseră ”clandestin”.

Exponent al Perestrokăi, politica internă a URSS în anii lui Mihail Gorbaciov, Anatol Kașpirovski putea fi urmărit doar de cei care aveau montate antene – ilegale, dar trecute cu vederea, ca și cele pentru bulgari sau sârbi – ce permiteau urmărirea programelor moldovenești.

Altfel, în mod evident, vindecătorul intra în contradicție cu materialismul-dialectic al anilor de ceaușism.

Asta nu însemna, însă, că SUA și URSS nu se înfruntau și pe tărâmul Războiului Parapsihologic, iar personaje ca Anatol Kașpirovski erau cultivate de ambele blocuri militare.

A făcut oare parte din acest război și psihoza colectivă declanșată în jurul său?

Priviți materialul de mai jos cu îngăduință. El nu este opera unui credul, ci parte dintr-o națiune întreagă care descoperea, după o jumătate de secol, lucruri de mult obișnuite în Occident. Era perioada horoscopului, primelor informații despre medicina alternativă, a primelor informații despre societăți secrete sau discrete.

Am anexat la sfârșit o notiță din 1994. După numai 4 ani, vindecătorul cu televizorul era catalogat corect! Un Rasputin modern, în căutare de Putere.

Anatol Kaspirovski

Kașpirovski, mit și adevăr

(material semnat de Dorel Dorian și apărut pe 13 ianuarie 1990 în revista Magazin)

Aparițiile lui Kașpirovski — ale medicului psihoterapeut Anatolii Kașpirovski — la televiziunea sovietică, controversatele sale ședinței colective de psihoterapie, cu o frecvență aproape bilunară — cel puțin în ultima parte a anului 1989 — au fost urmărite în URSS și, grație sateliților de telecomunicații, în diverse alte țări ale lumii, de un public evaluat, global, la 200—300 milioane de telespectatori.

S-a vorbit, în anumite cazuri, chiar de o jumătate de miliard! Între două transmisii, în scurtul răstimp de două săptămini, televiziunea sovietică primea, de regulă, pe adresa lui Kașpirovski circa 250—300 de mii de scrisori și telegrame, în marea lor majoritate comunicări privind si confirmînd — prin investigații de laborator, dublate deseori de concluziile unor comisii de specialitate — rezultatele foarte concrete ale acestei psihoterapeutici colective.

„Psihoterapii, deci și vindecări prin televizor ? Să fim serioși !" — au ricanat scepticii, dar și scepticii, până la urmă — o bună parte din ei — au considerat de datoria lor să recunoască surprinzătoarele vindecări sau ameliorări de durată, chiar și în cazuri considerate pierdute.

Pentru trierea scrisorilor primite pe adresa lui Kașpirovskis-au creat colective de psihoterapeuți voluntari

S-au creat veritabile cercuri de susținători, de „fani“, de diferite vîrste, i s-au închinat versuri, s-au declanșat pasiuni și adversități furibunde (care continuă încă), s-au încercat, toate discreditările cu putință, n-au lipsit ridiculizările publice, iar ca efect imediat previzibil, numărul susținătorilor și „adepților“ săi, formulare întîlnită frecvent, a crescut neîntrerupt.

S-a vorbit chiar, de îndată că succesul și entuziasmul public au depășit frontierele republicilor unionale, de o notorietate (globală) care ar fi depășit-o pe cea a celebrului Rasputin în perioada premergătoare primului război mondial.

A existat, desigur și un curent invers, de apreciere lucidă: Kașpirovski și psihoterapia nu pot orice — nu totul — vindecă 1—3 cazuri la 1000 de telespectatori-pacienți, dar asta înseamnă totuși... milioane și milioane de oameni.

Dar ce face, de fapt, Kașpirovski?

Are fundament științific, prezintă psihoterapia sa colectivă prin atîtea relee și statii de receptare TV?

Nu puțini dintre cei care l-au urmărit emisiunile — mai ales dintre cei cu cunoștințe aproximative de rusă — i-au diagnosticat terapiile ca fiind un fel de hipnoză „în masă“, de „telesugestionări“ colective, de... obișnuite (!) emisiuni extranei 7oriale sau parasenzoriale. Ca și cum odată denumit, în vreun fel, fenomenul — complex — Kașpirovski s-ar fi explicitat de la sine.

Cei care au urmărit consecvent întreaga serie de transmisiuni, cunoscînd bine rusa, pot confirma însă că Anatolii Kașpirovski a contestat toate aceste cantonări ale psihoterapeuticii sale într-un „deja cunoscut", intr-un sistem de explicații arbitrar și funciar eronate.

După Kașpirovski, deci, el nu vindecă nemijlocit pe nimeni ; pacientul se vindecă prin propriile sale forțe de resurecție vitală, iar măsura în care — eliberat de inhibiții, de spaime, de descurajări — funcțiile sale biologice și interacțiunea unor disponibilități naturale, specifice, izbutesc să concure la ameliorarea stărilor patologice.

Kașpirovski nu contestă nici una din terapiile practicate de colectivitatea medicală. El afirmă doar că psihoterapia le poate spori deseori eficiența, disponibilizind psihic resurecția organismului.

Eliberată din gulagurile unor dogme inchizitoriale și ale unor prejudecăți aberante, psihoterapia încearcă și învață din nou să vorbească. Аtît!

În prima parte a emisiunilor sale, Kașpirovski comentează scrisorile și telegramele transmise între două ședințe — este si el surprins, deseori, de efectele imprevizibile ale psihoterapiei — și prin această confirmare a rezultatelor pozitive, la scarа sutelor de mii de cazuri, invită telespectatorii să mediteze, îi incită să creadă în revanșa lucidității, a voinței lor de mai bine. Nu în el, în psihoterapie, ci în ei înșiși, ca oameni cu o înzestrare normală și, totuși, excepțională, dar despre care nu au știut pînă în acel moment îndeajuns.

Desigur, psihoterapia pentru a cîștiga auditoriul (și pe cel sceptic) nu se poate abstrage unui anume ritual, vizînd o reincredintare a omului în puterile sale, un ritual cu iz de telesugestionare, fără să fie însă, pentru că Anatolii Kașpirovski nu uită să-și avertizeze publicul: eu nu știu de ce boli suferiți, uneori nici dv. nu știu despre bolile dv. incipiente, nu-i neapărat necesar, spune el, să vă concentrați în mod deosebit, nu-i necesară nici o așa-zisă stare de transă; puteți să fiți sceptici și să respingeți chiar argumentele mele; există însă în noi, în fiecare din noi, o convingere sinceră că, într-o anume măsură, poate chiar într-o foarte mare măsură, starea de bine, ca și starea morală sînt condiționate în forul nostru intim.

Am simplificat mult, se înțelege, „pachetul“ de argumente, dar nu l-am denaturat spiritul și nu am părăsit sistemul său specific de coordonate.

Nu-i vorba nici un moment de „particule“ stranii, de biounde, la mii de kilometri, de un „flux vizual“ care ar trece prin zid etc., etc

Totul se reduce, simplificînd din nou, la acceptarea totală sau respingerea (relativă) a existenței în sine, în fiece om, a unui potențial necunoscut, neînțeles încă, necercetat suficient, de resurecție bio-psihică interactivă.

Ne putem întreba dacă existența în sine a unui mit Kașpirovski amplifică rezultatele pozitive ale psihoterapiilor pe care le practică. Ne putem întreba, în ce măsură Kașpirovski este sau nu un deschizător de drum nou în psihoterapie.

Să începem cu a doua întrebare — în tot mai multe țări ale lumii, terapeutica medicală neconvențională, înzestrată cu tehnici și aparatură de absolut ultimă oră — cum sunt cele, de pildă, de la Centrul de readaptare al Spitalului Casa Colina, din Pomona — California, utilizate de dr. Herbert Johnson — încearcă să pună în consonanță cu specificul fiecărui caz „conștientizarea“ acelor energii interioare, umane, care îngăduie fiecărui pacient, printr-o complexă retroacțiune biologică (un veritabil „biofeedback“) să-și controleze (sau să-și regleze) cele mai complexe funcțiuni ale organismului său.

Pacienții pot fi „antrenați“ (impulsionați) corespunzător prin intermediul unei aparaturi sofisticate de informare și incitare specifică, cit și prin tehnici psihoterapeutice asociate.

Inclusiv telepatie. Să nu anticipăm... Medici celebri confirmă, ca și Kașpirovski, rezultate terapeutice imediate și, nu o dată, spectaculoase în tratarea unor dureri locale, a unor migrene rebele, a unor vome repetate, a unor colite spastice, până la afecțiuni grave (hipertensiune, dereglări ale sistemului cardiac, unele forme de paralizii, disfuncții hormonale și multe altele).

Încă în urmă cu 20 de ani, după cum aflăm de la Florin Gheorghiță („Întrebările științei“, 1988) un grup de peste 300 de medici canadieni s-au constituit într-o „academie a biofeedback-ului“, după modelul oferit în S.U.A. de „Biofeedback Research Society“.

Prin metode întru totul similare, dr. Robert Kinsman (de la National Jewish Hospital din Denver, Colorado) a demonstrat cum se poate trata astmul respirator; dr. Himer Green de la fundația Menninger din Kansas a izbutit psiho-ameliorări în circulația sangvină și în ridicarea temperaturii extremităților corpului uman; dr. George Whitmore din Seattle s-a specializat în tratarea autoexersată a discontinuităților funcționale ale sistemului nervos. Anestezii de durată în vederea unor intervenții chirurgicale a practicat cu ani în urmă, la noi, și Mirabozian, chiar dacă nu s-a putut scrie despre ele la timpul respectiv. Endorfinele au explicat, între timp, se va spune, autoanularea senzațiilor de durere, dar aspectul nou al problemei constă în „conștientizarea” declanșării acestui aport sporit de endorfine.

Kașpirovski a introdus psihoterapia ca mod (și agent) declanșator al acestei retroreacțiuni psihobiologice, însumînd în tratamentul său o argumentare logică, mai întîi, exemplificarea convingătoare prin sute de cazuri tratate, farmecul său personal și un anume „ritual“.

Telepatic ? Poate...

În măsura în care telepatia, în cazul său, nu revendică transmiterea unui anumit mesaj, ci un impuls la distanță, în stare să declanșeze procese volitive complexe, mobilizări de energii interioare necercetate încă, să relanseze procese reglatorii neurovegetative.

Henrik Borwik, un cunoscut scriitor și publicist sovietic vedea în succesul lui Kașpirovski — la un public care nu vrea atât să se vindece, cît să se elibereze de disperări maladive — o superbă nevoie de miracol.

Fără să înțeleagă cum... Să creadă! Să fie convins că se poate.

Ei, bine... într-un moment în care, aproape miraculos, putem vorbi din nou despre psihoterapii în paginile acestei reviste, într-un moment în care percepția extrasenzorială a încetat să mai fie... contrarevoluționară, iar psihocodul manipulărilor criminale interzis definitiv, într-un moment în care trăind miracolul revenirii la adevăr, o dată cu afirmarea ipotezelor de lucru și speranță, oricît de temerare, Kașpirovski nu mai poate surprinde.

„Miraculoasa forță a gindului“ (capitol interzis publicării și exclus dintr-o carte frumoasă a lui Dan D. Farcaș, acum vreo 6—7 ani) declanșează superbe interacțiuni. Ce este, deci, adevăr în aceste controversate, poate, psihoterapii? Încerc bucuria — și libertatea — de a crede în ele. Rămînînd — față de fanatisme, și aici — într-o permanentă stare de veghe...

Ca și Rasputin, Kașpirovski se apropie de Putere

(știre din ziarul Timișoara, din 11 ianuarie 1994, semnată de Silviu Genescu)

Anatoli Kașpirovski este unul dintre acei vindecători vizionari, dotați cu puteri extrasenzoriale, care fascinează lumea din jurul lor. Și bineînțeles, vârfurile puterii. Ca odinioară călugărul siberian Rasputin, Kașpirovski este astăzi în grațiile puterii, mai precis a aripii comuniste a parlamentului. Apropiat al lui Jirinovski, Kașpirovski nu-și ascunde nici opțiunile naționaliste. A primit un loc în parlament. Este o mișcare periculoasă, spun unii. Subscriem.