A întreba „Cine e Q?” era un lucru rezervat cândva unei grup select [„Q” e pseudonimul persoanei necunoscute care
a lansat teoria – n.trad.]. Dar întrebarea ar trebui să preocupe din ce în ce mai mult și publicul larg. Cum carantina i-a ținut pe oameni în casă, la fel de rapid ca virusul s-a răspândit și interesul pentru QAnon, o teorie a conspirației apărută în 2017 care pretinde că președintele Donald Trump se luptă în secret cu un cerc de pedofili din elita americană.

Între timp, alte surse de dezinformare online au alimentat campanii anti-vaccin, propagând minciuni cum că programele de imunizare în masă îi conferă cofondatorului Microsoft Bill Gates puterea de a insera cipuri în corpul oamenilor pentru a-i urmări.

Deși ambele teorii îi pot părea absurde vastei majorități, adepții lor joacă un rol tot mai mare în cadrul protestelor publice anti-carantină care au avut loc pe tot cuprinsul Europei săptămâna aceasta. Aceste proteste au adunat recent la Berlin zeci de mii de oameni și au dus la luarea cu asalt a Reichstag-ului, clădirea parlamentului german.

Deși dezinformarea a constituit dintotdeauna o problemă pentru viața politică, atracția teoriilor conspirației e cu atât mai acută cu cât mulți oameni petrec mult mai mult timp stând singuri și pe internet. Un asemenea mediu face ca teorii precum QAnon să devină mai seducătoare și mai periculoase.

Ele își recompensează adepții făcându-i „susținători” pentru efortul lor de a descoperi „probe” care chipurile susțin convingerile grupului și le conferă un sentiment al comunității prin lozinci precum „Unde merge unul mergem toți”.

De-a lungul istoriei subminarea adevărului a creat condițiile propice pentru înflorirea minciunilor. Chiar dinainte de pandemie, polarizarea peisajului prin etichete ca „știri false” aplicate de ambele părți ale spectrului politic dusese la o erodare a încrederii în instituții.

Companiile care dețin rețele sociale au luat măsuri pentru limitarea diseminării dezinformării. În special în cazul QAnon, rețele precum Facebook, TikTok și Twitter au închis sute de grupuri și au încercat să elimine orice referire la conspirație. Pe de altă parte Facebook a anunțat săptămâna trecută că va interzice difuzarea de noi reclame politice cu o săptămână înainte de alegerile prezidențiale din SUA.

Însă un astfel de răspuns nu ține cont de rolul jucat de algoritmii acestor companii – esențiali pentru modelul lor de afaceri – în afundarea și mai adânc în fantezii a celor vulnerabili, cât și în provocarea nemulțumirii.

Soluții facile nu există. A încerca să detașezi armate de verificatori ai adevărului pentru a elimina minciunile își are limitările sale; acest lucru nu va face decât să împingă respectivele grupuri pe alte platforme, unde conținuturile ar putea fi și mai dificil de verificat.

Săptămâna trecută s-a scris, de exemplu, că aplicația criptată Telegram a devenit un cuib al adepților teoriilor conspirației din Germania. A interzice Telegram sau a-i diminua măsurile de protecție a intimității n-ar avea sens: aplicația a fost utilizată și într-un scop bun, pentru coordonarea protestelor opoziției din Belarus. Serviciile secrete ar trebui să dedice mai multe resurse descoperirii surselor și amplificatorilor dezinformării.

Și totuși, după cum o demonstrează și eforturile de eliminare a conținuturilor tot mai sofisticate de tip „deepfake” [falsuri create prin intermediul inteligenței artificiale – n.trad.], cu cât devine mai bună apărarea, cu atât mai inventivă devine delincvența.

Explozia credințelor iraționale diseminate de teorii ale conspirației online și de conținuturi deepfake este un fenomen foarte modern prin aceea că este înlesnit de tehnologie.

Însă disponibilitatea de a crede în teorii care aduc o falsă senzație de ordine într-o lume haotică este tot atât de veche ca și umanitatea. De aceea este atât de dificil de combătut acest fenomen. Dar istoria este plină și de momente în care rațiunea a prevalat.

Educația și dezbaterea au fost – și rămân – mijloace esențiale de luptă pentru adevăr. Alfabetizarea digitală în masă și forumurile care încurajează dezbaterea, iar nu confruntarea, reprezintă cea mai bună șansă pe care o avem pentru a-l zdrobi pe Q.

Sursa

Traducere: Andrei Suba, RADOR