Cazanele Dunării. Sursa foto: Pixabay
Din cuprinsul articolului
Pe malul stâng al Dunării, în inima Defileului Cazanelor, se află Mănăstirea Mraconia, un loc încărcat de istorie și mister. Înconjurată de ape și munți, această mănăstire pare desprinsă dintr-o poveste, ascunsă între stâncile care străjuiesc fluviul.
Numele său, „Mraconia,” provine din slavonă și înseamnă „loc ascuns” sau „apă întunecată”, o denumire care reflectă perfect peisajul dramatic în care se află.
Peisajul spectaculos al Defileului Dunării
Zona în care se află Mănăstirea Mraconia este una dintre cele mai impresionante din România.
Dunărea își croiește drum printre munți, formând un defileu spectaculos, unde apa pare să se îngusteze între pereții de stâncă.
Cazanele Dunării, atât cele Mici, cât și cele Mari, oferă priveliști de neuitat, iar în apropiere se află și celebra sculptură a lui Decebal, cea mai mare sculptură în piatră din Europa.
În acest peisaj de o frumusețe rară, mănăstirea pare să plutească pe apă, fiind construită chiar pe marginea fluviului.
Reflexia sa în Dunăre creează o imagine de poveste, iar liniștea locului este tulburată doar de sunetul apei și de vântul care se strecoară printre stânci.
Mănăstirea Mraconia. Sursa foto: wikipedia
O istorie zbuciumată
Mănăstirea Mraconia a fost ctitorită în anul 1453, într-o perioadă de mari frământări istorice.
După căderea Constantinopolului, călugării care se aflau aici au fost nevoiți să se refugieze la Orșova, fugind din calea invaziilor otomane.
De-a lungul secolelor, mănăstirea a fost distrusă și reconstruită de mai multe ori, fiind afectată de războaiele ruso-austro-turce și de schimbările politice din regiune.
În anul 1967, însă, a fost lovită de cea mai mare tragedie din existența sa. Regimul comunist a decis demolarea mănăstirii pentru a face loc hidrocentralei de la Porțile de Fier I.
Așezământul monahal a fost complet distrus, iar ruinele sale au fost înghițite de apele Dunării.
Mănăstirea de sub ape
După demolare, mănăstirea a devenit cunoscută sub numele de „Mănăstirea de sub ape”.
De la biserica inițială, care acum se află sub Dunăre, s-au mai păstrat doar ușile împărătești și o candelă, care sunt expuse în muzeul parohial de la Eșelnița.
Pentru credincioși, dispariția mănăstirii a fost o pierdere imensă. Se spune că ultimul călugăr care a locuit aici a luat crucea de pe turla bisericii și a urcat cu ea pe munte, unde a rostit un blestem împotriva celor care au distrus lăcașul de cult.
Legenda spune că vitele care erau aduse între ruinele mănăstirii începeau să mugească fără oprire, ca și cum ar fi simțit prezența unui spirit neliniștit.
Mănăstirea Mraconia. Sursa foto: wikipedia
Renașterea mănăstirii
După căderea regimului comunist, Mitropolia Olteniei a inițiat procesul de reconstruire a Mănăstirii Mraconia.
În anul 1993 s-a pus piatra de temelie a noii biserici, iar în 1995, cu binecuvântarea Sfântului Sinod, mănăstirea a fost reînființată.
Lucrările au fost finalizate în perioada 1999–2000, iar astăzi, lăcașul de cult poartă hramurile „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfânta Treime”.
Noua biserică este construită din zid de cărămidă, având forma de cruce și fiind compartimentată în altar, naos, pronaos și pridvor deschis.
Mănăstirea este acum o obște de călugărițe, iar pelerinii care ajung aici se bucură de liniștea și frumusețea locului.
