Raul Zayandeh, Iran / sursa foto: dreamstime.com
Din cuprinsul articolului
Iranul se află în faţa uneia dintre cele mai grave secete din ultimele decenii, un fenomen care generează îngrijorări privind evacuarea capitalei, Teheran, şi pune în lumină riscuri majore asupra stabilităţii regimului şi asupra ambiţiilor nucleare ale ţării.
Conform opiniilor exprimate de expertul de mediu Kaveh Madani, director al United Nations University Institute for Water, Environment and Health, agravarea situaţiei de „faliment hidric” în Iran ar putea afecta capacitatea funcţională a ţării şi poziţia sa pe scena globală.
În paralel, autorităţile iraniene avertizează că, în lipsa precipitaţiilor înainte de iarnă, Teheranul ar putea fi nevoit să evacueze parţial populaţia.
Situaţia actuală în Iran
În ultimele luni, Iranul a înregistrat o reducere semnificativă a rezervelor de apă şi un deficit accentuat al precipitaţiilor, ceea ce agravează o stare deja sensibilă de mediul înconjurător.
Potrivit unui raport al agenţiei de presă Associated Press (AP), Teheran se confruntă cu o criză de apă şi energie, rezervoarele care alimentează capitala fiind la cel mai scăzut nivel în ultimii 60 de ani.
Printre aceste rezervoare, un baraj important menţionat este Latyan Dam, care ar fi la doar aproximativ 9 % din capacitate.
Pe de altă parte, o altă sursă semnalează că nivelul rezervelor de apă ale unor baraje-cheie în provincia Teheran se afla în jur de 12 % în vara anului 2025.
De asemenea, lipsa precipitaţiilor este estimată la un minus de circa 40 % faţă de media multianuală, ceea ce accentuează tensiunile asupra aprovizionării cu apă.
Cauze şi dinamici ale crizei din Iran
Conform specialistului Kaveh Madani, Iranul se află în situaţia unui „faliment hidric” – o stare în care cererea de apă depăşeşte în mod sistematic resursele naturale disponibile.
Madani menţionează că fenomenul nu este unul care s‑a declanşat brusc:
„Casa era deja în flăcări, iar oameni ca mine avertizaseră guvernul ani de zile că această situație va apărea.”
Principalele cauze identificate includ:
- creşterea rapidă a populaţiei şi urbanizarea, care au generat o cerere crescută de apă;
- gestionarea necorespunzătoare a resurselor de apă, inclusiv infrastructură învechită, supra‑extracţie a apei subterane, alocare ineficientă;
- climatul arid, variabilitate ridicată a precipitaţiilor şi efectele schimbărilor climatice, care au redus aprovizionarea naturală cu apă.
Iran, seceta / sursa foto: dreamstime.com
Un raport evidenţiază faptul că sectorul agricol consumă circa 90 % din apa disponibilă în Iran, deşi contribuie într‑o măsură mai mică la PIB, ceea ce accentuează presiunea asupra resurselor.
Impactul asupra Teheranului
Capitala Teheran, cu milioane de locuitori, se găseşte într‑o poziţie vulnerabilă deoarece depinde de câteva rezervoare majore de apă.
Conform declaraţiilor oficiale, dacă nu vor exista precipitaţii semnificative înainte de iarnă, s‑ar putea lua în calcul chiar evacuarea parţială a oraşului.
Ministrul Energiei, Abbas Alibadi, a anunţat că în unele seri alimentarea cu apă va fi întreruptă temporar pentru a permite umplerea rezervoarelor şi a recomandat o reducere a consumului de apă cu 20 % pentru a evita raţionalizarea.
Măsura unei sărbători publice declarate în Teheran pentru a economisi energia şi apa reflectă gravitatea situaţiei: birourile guvernamentale şi afacerile au fost închise într‑un efort de reducere a consumului.
Implicaţii pentru infrastructura, energia şi securitata din Iran
Criza hidrică are un impact semnificativ nu doar asupra aprovizionării cu apă potabilă, ci şi asupra generării de energie, infrastructurii şi securităţii naţionale.
Conform lui Madani:
„Lipsa ploii înseamnă mai puțină producție de energie hidroelectrică, ceea ce duce atât la pene de apă, cât și la întreruperi de curent.”
Aceasta relevă legătura directă între nivelul apei şi capacitatea hidroelectrică, ceea ce afectează ansamblul sistemului energetic.
râul Cupanan, Iran / sursa foto: dreamstime.com
Mai mult, expertul avertizează că, în condiţii de lipsă persistentă de apă şi curent, infrastructura nucleară şi planurile regimului iranian ar putea fi afectate:
„Dacă penuria de apă și electricitate persistă, orice program nuclear ar fi, de asemenea, afectat.”
Faptul că alimentarea cu energie electrică şi resursele de apă sunt interdependente creează un vulnerabilităţi multiple ce pot avea consecinţe asupra funcţionării statului şi a capacităţii sale de reacţie.
Consecinţele sociale şi politice
Pe plan social, penuria de apă începe să genereze nemulţumiri şi anxietate. În zonele cu deficit sever de apă, este semnalat riscul sporirii tensiunilor locale, migraţiei interne şi deteriorării calităţii vieţii.
Din perspectivă politică, criza riscă să afecteze stabilitatea regimului de la Teheran: în cazul disfuncţionalităţii infrastructurii de bază — apă, energie, alimentaţie — pot apărea probleme serioase de securitate internă, după cum atrage atenţia Madani:
„Când oamenii rămân fără apă și electricitate, se confruntă cu probleme de securitate internă și națională…”
În plus, pentru un stat precum Iranul — implicat în relaţii internaţionale tensionate, supus sancţiunilor şi axat pe menţinerea capacităţii de rezistenţă — o criză de mediu‑hidrică masivă îşi poate produce reverberaţii asupra poziţiei sale globale.
Legătura cu ambiţiile nucleare din Iran
Criza hidrică are implicaţii şi asupra capacităţii tehnologice şi de dezvoltare a Iranului, inclusiv asupra programului său nuclear.
Expertul Madani susţine că lipsa apei şi a energiei va afecta direct orice plan nuclear:
„Dacă penuria de apă și electricitate persistă, orice program nuclear ar fi, de asemenea, afectat.”
În plus, pe plan extern, Iranul se află sub presiunea sancţiunilor şi a limitărilor economice — ceea ce contracarează capacitatea de a investi în infrastructura de mediu sau de a importa tehnologie.
Teheran / sursa foto: dreamstime.com
Conform unui articol al Atlantic Council, „Iranul a devenit o națiune cu probleme legate de apă din cauza politicilor greșite, a unei guvernări slabe și a deceniilor de management defectuos.”
Astfel, în contextul competiţiei regionale, tensiunilor cu vestul şi orientării strategice a regimului, o slăbire pe planul intern al resurselor naturale poate influenţa calculele politice şi militare.
Măsuri anunţate de guvernul din Iran
Autorităţile iraniene au anunţat o serie de măsuri de răspuns la criza hidrică: reducerea consumului, programarea întreruperilor de alimentare, declararea de zile libere pentru economisirea resurselor şi planuri de reformă în agricultură şi industrie.
Preşedintele Masoud Pezeshkian a avertizat că, dacă consumul nu va fi gestionat, „în Teheran, dacă nu putem gestiona şi oamenii nu cooperează la controlul consumului, nu va mai exista apă în baraje până în septembrie sau octombrie.”
Însă Madani menţionează că evacuarea masivă a Teheranului rămâne improbabilă în imediat:
„Oamenii au locuri de muncă, copiii merg la școală, așa că nu se poate întâmpla peste noapte. Guvernul speră la ploaie, dar oamenii deja se tem.”
Scenariile alternative includ:
- continuarea raţionalizării alimentării cu apă şi energie;
- relocarea unor industrii consumatoare de apă în zone cu acces mai bun la resurse;
- sporirea importului de apă sau utilizarea tehnologiilor de desalinizare — însă acestea din urmă implică investiţii majore şi timp.
Criza hidrică cu care se confruntă Iranul are multiple faţete: de mediu, socio‑economice, tehnologice şi geopolitice.
În condiţiile actuale — secetă prelungită, rezerve ameninţate, infrastructură vulnerabilă — ţara se află în pragul unor provocări majore care pot influenţa funcţionarea statului, bunăstarea populaţiei şi capacitatea regimului.
În acelaşi timp, criza acţionează ca un semnal asupra vulnerabilităţii statelor supuse presiunilor climatice, infrastructurii slabe şi managementului deficitar al resurselor naturale.
