Din cuprinsul articolului
La începutul anului 2025 care stă să se încheie, în Rusia, s-a marcat destul de discret în situația în care există conflictul din Ucraina, început în 24 februarie 2022, momentul a trei secole de la moartea Țarului Petru I cel Mare. De ce a fost important acest țar? Evident, el este cel care a impus Rusia, definitiv pe traiectoria unei puteri regionale care va avea pretenții de putere europeană și chiar mondială la 220 ani de la moartea sa, câți s-au împlinit în 1945, anul când s-a încheiat Al Doilea Război Mondial.
Țarul Petru cel Mare - originea și ascensiunea
Țarul Petru cel Mare s-a născut la 30 mai/9 iunie 1672 la Moscova. A fost fiul Țarului Alexei Mihailovici și al celei de -a doua soții a acestuia, Natalia Kirilovna Narîșina. Nu a venit pe tron sub cele mai bune auspicii. Tatăl i-a murit cân Petru avea doar patru ani și tronul i-a revenit lui Fiodor, fiul cel mare al țarului defunct. Fiodor avea 15 ani și a murit în 1682, când Petru a împlinit 10 ani. Fiodor III moare iar tronul ar fi urmat să revină fratelui său Ivan, un tânăr de 16 ani care avea grave probleme mentale.
Cum Petru era prea mic, sora bună a lui Ivan, Sofia devine regentă iar Rusia are 2 țari, Ivan și Petru, frați vitregi începând din 7 mai 1682. Va rămâne singur pe tron din anul 1689. Educat de mama sa, la Preobrajenskoe, lângă Moscova, Petru deprinsese cunoștințe multiple în multe domenii.
Țarul Petru - Marea Ambasadă
Țarul a decis să vadă ce e dincolo de hotarele Rusiei. Înaintea sa, din 1075, doar Iziaslav, mare duce de Kiev mai trecuse dincolo de hotarele țării. Împreună cu 250 persoane, Petru pleaacă din Rusia, la 10 martie 1697, învățând, culegând informații și deprinzând viața occidentală. Călătoria va dura un an și jumătate. Petru va aduce meșteri, ingineri, specialiști în diverse domenii. Se spune că a cumpărat bunuri (arme, instrumente, cărți, aparate) pe care le-a transportat acasă în nu mai puțin de 260 cufere. Petru învață multe, dar nu a reușit să convingă Imperiul Romano-German să lupte cu otomanii. Se spune că de atunci, Petru ar fi spus că „învățăm ce trebuie de la Europa și îi întoarcem spatele”. A beneficiat din 1703, de sprijinul arhitectului și inginerului elvețian de limbă italiană Domenico Andrea Trezzini .
Rusia, putere europeană cu două deschideri: Baltica și Marea Neagră
Petru cel Mare a avut doi mari rivali, Suedia și Imperiul Otoman. A venit din Apus impunând boierilor modelul vestimentar apusean, tăindu-le bărbile. Patriarhul Nikon i-a afurisit pe cei care nu doreau să accepte reforma. Unii dintre cei care au fugit din calea reformei lui Nikon au ajuns până în Delta Dunării -rușii lipoveni de astăzi.
Luptele cu Regele Suediei Carol XII și Sultanul Imperiului Otoman Ahmed al III-lea s-au soldat cu victoria de la Poltava din 1709 și înfrângerea de la Stănilești. Aliat cu Domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir, Petru a fost înfrânt la Stănilești de sultan, dar ajutat de Carol XII care a antrenat și a pregătit armata otomană la Bender-Tighina. Petru cel Mare a avut tratative secrete și cu domnitorul muntean Constantin Brâncoveanu, dar acesta a fost prudent și nu s-a lansat într-o alianță la vedere.
A decis să clădească orașul Sankt Petersburg, pe Neva, oraș care în linie dreaptă, pe hartă este la fix 250 km depărtare de Helsinki, orașul capitală al Finlandei de astăzi. Practic, el a mutat capitala de la Moscova la Petersburg, în 1713. Petru cel Mare va împărți teritoriul Rusiei în 8 gubernii, acestea, la rândul lor fiind împărțite în 45, ulterior 50 de provincii. A avut reforme în domeniul educației, șantierelor navale, industriei, construcțiilor, legislației.
Relația cu principalul său moștenitor, Aleksei (fiul dăruit de Evdokia, prima sa soție) este una dificilă și totul va culmina cu arestarea lui Aleksei și torturarea acestuia, moștenitorul decedând. Petru a fost căsătorit și cu o suedeză, Marta, devenită prin botez, Ekaterina Alekseevna. Aceasta i-a dăruit 12 copii, printre care și pe viitoarea țarină Elisabeta Petrovna.
Sfârșitul
Suferind de dureri atroce de coloană și ale căilor urinare, Petru va deceda la 28 ianuarie/8 februarie 1725, la Sankt Petersburg, ca urmare a unei operații nereușite de scoatere a unor calculi de pe căile urinare. Va fi urmat pentru 2 ani, pe tron de soția sa Ekaterina Alekseevna. Fiica sa Elisabeta Petrovna va fi ulterior Țarina Rusiei în perioada 1741-1761.
