Sus cortina! Amadeus, spectacol al Ateneului Național din Iași. Piesa lui Peter Shaffer, în regia lui Toma Enache, cu Claudiu Bleonț și Codrin Dănilă în rolurile principale.

În speranța că nu ați ratat cele 11 reprezentații din turneul Ateneului Național din Iași organizat în București în perioada 9 – 15 noiembrie 2023, la Sala Liviu Ciulei a Teatrului Bulandra, Teatrul Excelsior, Sala Luceafărul și Sala Rapsodia, voi așterne câteva cuvinte despre spectacolul Amadeus, în regia lui Toma Enache.

Amadeus, spectacolul Ateneului Național din Iași

Inspirat de creația lui Alexander Pușkin din anul 1830 – Mozart și Salieri, dramaturgul și scenaristul Peter Shaffer și-a imaginat o rivalitate între cei doi compozitori Wolfgang Amadeus Mozart și Antonio Salieri, care culminează cu o moarte învăluită în mister.

Regizorul Toma Enache nu se îndepărtează de viziunea lui Peter Shaffer, însă ne propune o abordare mai actuală a poveștii, împărțindu-ne atenția între personaje și decorul minimalist, dar plin de semnificații, gândit de Cătălin Târziu,  accentuat de proiecțiile sugestive, menite să ridice ziduri imaginare, lumini și umbre  în  mintea spectatorilor (Silviu Apostol fiind responsabil de percepțiile create prin jocul de culori).

Claudiu Bleonț, în rolul lui Salieri

Compozitorul Antonio Salieri (actorul Claudiu Bleonț) se adresează direct publicului, încercând să explice, în primul rând sieși,  de ce a ajuns să-l disprețuiască într-o asemenea măsură pe Mozart încât să-i dorească moartea.

E bătrân acum, când ne introduce în poveste, spunându-ne cu glas șoptit despre dezamăgirile sale profunde în fața lipsei de grație și de bună cuviință ale lui Mozart, copilul minune care compunea cu lejeritatea unei clipiri.

Relația puternică pe care Salieri o construiește cu divinitatea reprezintă  însăși pivotul existenței sale, în numele credinței compozitorul jură să respecte pactul castității, așteptând la schimb pogorârea harului divin asupra creațiilor sale.

Este remarcabilă patima cu care actorul Claudiu Bleonț plimbă spectatorii prin nesiguranța sa, prin îndoiala care îl obligă să-și disprețuiască propria operă sau prin certitudinea mediocrității personale pe care se vede nevoit să o recunoască.

Codrin Dănilă, în rolul lui Wolfgang Amadeus Mozart

Pare că nu există pedeapsă mai mare pentru acest personaj, decât chinurile la care se supune singur comparându-se cu genialitatea lui Mozart, condamnarea supremă căpătând valențe capitale ce culminează cu sfidarea lui Dumnezeu și instigarea la necredință.

Actorul Codrin Dănilă, pe care l-am descoperit cu încântare dând viață compozitorului Mozart (dar îl puteți vedea și în piesa Take, Ianke și Cadâr a Ateneului Național din Iași), conferă o notă amuzantă și plină de farmec spectacolului, personajul său pendulând între profan și sacru cu indiferența unui tânăr ce se încăpățânează să nu se maturizeze, dar dureros de conștient de faptul că genialitatea sa nu este apreciată din pricina uneltitorului de Salieri.

Cu toate acestea, Mozart este  un  personaj  viu pe scenă, se târăște pe mâini și în genunchi, cucerește, seduce, încântă, compune în minte și scrie partituri fără nicio opintire sau corectură.

Mozart și Iosif al II-lea

Salieri e convins că Dumnezeu a făcut o mare nedreptate înzestrând un bărbat decadent și fără urme de credință cu astfel de talent, răzbunarea fiind unica sa unealtă pe care se străduiește să o lustruiască țesând intrigi și turnând vorbe otrăvite în urechile Împăratului Iosif al II lea.

Împăratul, interpretat de actorul Dumitru Florescu este plin de culoare, un veritabil dandy, interacțiunile sale cu publicul fiind foarte bine primite, personajul, în sine, e lipsit de rigiditatea specifică regalității, impregnând aparițiile sale cu o notă umoristică ce contrabalansează furia și zbaterile lui Salieri.

Se lasă ademenit de încercările repetate ale lui Mozart de a-l cuceri, pretinde de la acesta compoziții strălucitoare pe care le apreciază prin filtrul lui Salieri, dar descurajează ferm tentativa directorului Operei Orsini-Rosenberg (actrița Alexandra Paftală) de a-l discredita pe ticălosul compozitor bețiv și afemeiat, înzestrat cu un talent divin.

Constanze Weber, interpretată de Erica Moldovan

Foarte inspirată alegerea actriței Alexandra Paftală pentru rolul Contelui Orsini-Rosenberg, regizorul mizând, probabil și pe greutatea timbrului ei vocal care transformă armonios personajul, dând o notă dinamică sobrietății și asprimii ce caracterizează un director de Operă (pentru cei care nu știu, Alexandra este și cântăreață).

Constanze Weber, inocenta și sfioasa soție a lui Mozart, interpretată de actrița Erica Moldovan cu o sinceritate pătrunzătoare, este un personaj lipsit de grandoare, dar dispus să accepte orice sacrificiu (chiar și propunerile rușinoase ale lui Salieri) alături și pentru bărbatul pe care îl iubește. Îndură frigul, umilința, sărăcia, disprețul, pentru că e conștientă de geniul lui Mozart și e dispusă să îi accepte infidelitățile și nebunia.

Regizorul a reușit să concentreze atenția publicului asupra tuturor personajelor, acordând o distincție sporită detaliilor.

„De ce Mozart și nu eu?”

Actorul Răzvan Grosu interpretează rolurile Contelui Von Strack (reprezentantul masoneriei care îl sprijină pe Mozart) dar și pe cel al Fantomei, aparițiile sale rămânând în memoria spectatorului datorită felului în care reușeste să capteze prin prezența scenică (accentuată de machiaj și costume).

Indispensabili devin și  Venticelli, interpretați de actorii  Florin Gorgos, Gelu Ciobotaru, Alin Zară, Răzvan Grosu, Mara Lucaci, Mălina Balcan, Mariana Dumitrache, Ioana Aciobăniței, Patricia Iacob, Ioana Sună, veritabile voci ale străzii care colportează vești îngrijorătoare despre Mozart, sporind îngrijorarea și furia lui Salieri.

Soprana Catarina Cavalieri, interpretată cu dinamism de actrița Mălina Balcan, accentuează rivalitatea dintre Salieri și Mozart; deși s-a afirmat că nu există dovezi că ar fi fost cu adevărat amanta lui Mozart, numele acesteia se regăsește menționat în multe dintre scrisorile compozitorului, astfel că Peter Shaffer a așezat-o pe un piedestal conferindu-i statutul de femeie râvnită de cei doi compozitori. Finalul vine ca un răspuns la întrebarea de debut a lui Salieri: „De ce Mozart și nu eu?”, dar e musai să vedeți spectacolul ca să găsiți singuri răspunsul.

Amadeus. Distribuția:

Antonio Salieri : Claudiu Bleonț

Wolfgang Amadeus Mozart:  Codrin Dănilă

Constanze Weber:  Erica Moldovan

Venticelli:  Florin Gorgos, Gelu Ciobotaru, Alin Zară, Răzvan Grosu, Mara Lucaci, Mălina Balcan, Mariana Dumitrache, Ioana Aciobăniței, Patricia Iacob, Ioana Sună

Iosif II, Împăratul Austriei/ Tatăl:  Dumitru Florescu

Contele Von Strack/ Fantoma: Răzvan Grosu

Orsini-Rosenberg – Director Operă:  Alexandra Paftală

Baronul von Swieten: Alin Zară

Caterina Cavalieri: Mălina Balcan

Tereza Salieri: Ioana Sună

Regie: Toma Enache ; Asistent regie: Erica Moldovan; Costume: Alina Dincă-Pușcașu; Decor: Cătălin Târziu; Proiecții: Silviu Apostol; Mișcare Scenică: Cristina Todi; Vioară: Patricia Iacob; Regia tehnică: Alexandru Amargheoalei