Justitie
Strigătul de disperare al unei avocate achitate după ani de închisoare: Umilințe extreme în penitenciar și un apel tulburător către colegi
Justitie: Sursa foto: Freepik
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Congresul Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR) din 2026 a fost marcat de un moment de-a dreptul zguduitor. Avocata Mihaela Lupu (fostă Bodîrlău) a urcat pe scenă pentru a le prezenta colegilor de breaslă realitatea cruntă a unui uriaș abuz judiciar al cărui protagonistă a fost.
După ce a executat aproape trei ani de închisoare în baza unor probe falsificate, aceasta a fost în cele din urmă achitată în urma unei revizuiri, instanța stabilind clar că „fapta nu există”, conform luju.ro.
Dincolo de traumele suferite în spatele gratiilor, discursul avocatei a reprezentat un semnal de alarmă și un apel la solidaritate adresat conducerii UNBR și tuturor barourilor din țară, cărora le-a cerut să nu își mai abandoneze colegii în fața abuzurilor sistemului. La finalul intervenției, întreaga sală s-a ridicat în picioare pentru a o aplaudat.
Refuzul de a semna denunțuri inventate a declanșat calvarul pentru o avocată
Mihaela Lupu a explicat că problemele sale au început în anul 2014, când a refuzat să devină instrumentul procurorilor DNA Constanța pentru a incrimina alți oameni din sistemul judiciar. Ea a arătat că totul a fost o înscenare rapidă, menită să servească avansării în carieră a magistratului de caz.
„O să vă povestesc pe scurt nu povestea vieții mele; este povestea carierei mele. Este ca și cum aș trage un semnal de alarmă: vă rog să aveți grijă de colegii care pot trece prin ceea ce am trecut eu. Am avut parte în 2014 de o urmărire penală de 18 zile, întrucât nu am dorit să formulez și să semnez niște denunțuri împotriva a trei magistrați de la Curtea de Apel Constanța, doi magistrați de la de la Înalta Curte, precum și câțiva colegi avocați din Constanța și București.
Posibil ca acei colegi avocați să fie chiar în sală la ora actuală. Nu am făcut-o pentru că nu cunosc, nu am cunoscut și nu am cunoștință ca magistrații indicați, precum și colegii avocați să fi săvârșit fapte pe care le voia procurorul de la Constanța. Din păcate, la momentul respectiv, exact cum a spus procurorul, pe dosarul meu și al colegului meu el urma să avanseze – lucru care s-a și întâmplat.”
Probe măluite și interceptări trucate de DNA Constanța
Deși a sperat că judecătorii din Capitală vor analiza cu obiectivitate acuzațiile de trafic de influență și șantaj, avocata a fost condamnată. Ulterior, s-a dovedit că probele folosite împotriva ei fuseseră pur și simplu fabricate. Totuși, tragerea la răspundere a celor vinovați a fost blocată de intervenția prescripției.
„Am crezut, ajungând la Curtea de Apel București, că voi avea parte de un magistrat care se va apleca asupra acestui dosar și va constata că nu am săvârșit niciun fel de infracțiune – respectiv o infracțiune de trafic de influență și o infracțiune de santaj reținute de către DNA Constanța.
De la data reținerii mele până astăzi au trecut 12 ani. Am formulat plângeri penale împotriva procurorului, comisarului și a denunțătorului. Din păcate, faptele penale săvârșite de aceștia s-au prescris. Am o decizie definitivă dată de Înalta Curte, în care a constatat așa: s-a distrus clasare pentru procurorul Bodean Andrei, clasare pentru comisar, clasare pentru doamna judecător Găină Veronica de la Curtea de Apel București pentru că s-au prescris faptele penale, dar s-a constatat că interceptările, filmările făcute la adresa mea au fost trucate, falsificate în cadrul structurii teritoriale DNA Constanța. Lucruri pe care le-am evidențiat de la bun început.”
sursa: luju.ro
Presiuni din partea conducerii DNA din acea perioadă
Nici după condamnarea inițială presiunile nu au încetat. Mihaela Lupu a amintit implicarea conducerii DNA de la acea vreme, condusă de Laura Codruța Kovesi, care a solicitat o pedeapsă mai mare în cadrul unui recurs în casație, demers respins în final de instanță.
„Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut o sentință prin care am primit 5 ani și, pentru a-mi închide gura, au redus-o la 4 ani. Am considerat la Înalta Curte că voi fi judecată de o doamnă judecător care apare și este edilul justiției, să spunem (Aida Popa), și că știe procedura. Am avut doar o opinie separată a unui domn judecător Ilie (n.r. Aurel-Gheorghe Ilie), care a fost de achitare totală. Nu s-a terminat coșmarul meu după condamnare. Am fost introdusă în arest și mi s-a făcut un recurs în casație, făcut și semnat de doamna Kovesi, în care era spus așa: ca să-mi bag mințile în cap, solicită pentru mine pedeapsa de 5 ani, că n-am înțeles nimic din actul de justiție. Matei Ionuț a respins acest recurs în casație.”
Teroarea din penitenciar: diagnostic fals de cancer și umilințe în zăpadă
Experiența din spatele gratiilor a fost una de-a dreptul inumană. Avocata a detaliat cum s-a încercat reducerea ei la tăcere prin metode extreme, inclusiv prin înscenarea unei boli grave pentru a fi supusă unor proceduri medicale invazive, dar și prin pedepse fizice degradante menite să o descurajeze.
„Vreau să vă spun așa: din păcate, avocații în penitenciar (în care sunt trimiși nevinovați) nu au un regim aparte. De exemplu, eu, pentru că îndrăzneam să vin ca parte vătămată în dosar, a trebuit să tac. Și, ca să tac, mi s-a pus un diagnostic de cancer în fază terminală, iar în ianuarie 2018 am fost introdusă cu forța la Penitenciarul Rahova, pentru a mi se face două puncte de chimioterapie. Atunci am zis: ori ei, ori eu, că oricum mă vor omorî.
Am luat un cuțit de la ginecologie și am spus: 'Ori voi mă omorâți, ori eu mă omor; oricum mor'. Am fost lăsată în pace și sunt trecută ca refuz de hrană și refuz de tratament. După trei zile, am fost dusă la Târgșor. Am fost în dubă cu defunctul și regretatul judecător Mustață. Vă pot spune că eu am fost dusă cu mascații alături de el, cu cătușe și exact același lucru: 'dacă te întorci tu sau domnul Mustață, zboară cheia'. Cam ăsta a fost traseul în penitenciar.”
Faptele de o cruzime rară au continuat pe tot parcursul detenției, însă sprijinul unor colegi devotați a ajutat-o să supraviețuiască perioadei de 2 ani și 9 luni de executare efectivă.
„N-am să vă povestesc că opt luni de zile n-am avut voie să-mi văd copilul, că am avut 18 rapoarte, că am fost ținută în sutien și în chiloți în zăpadă nouă ore, să-mi bag mințile în cap. Toate aceste lucruri le-am scris.”
Un magistrat curajos, târât în același malaxor al acuzațiilor
Orice încercare a unui alt magistrat de a face lumină în acest caz a fost imediat blocată de sistem. Mihaela Lupu a relatat cum procuroarea Adina Petrescu de la Parchetul General, care a încercat să investigheze abuzurile, s-a trezit la rândul ei vizată de dosare penale absurde, fiind acuzată în mod ridicol că îi furniza droguri și tehnică de înregistrare avocatei în penitenciar.
„Nu s-au potolit aici. Pentru că a fost un procuror de la Parchetul General care a îndrăznit să facă lumină în acest dosar și să descopere adevărații vinovați pentru ceea ce mi s-a întâmplat mie și colegului meu, acest procuror a fost târât în același malaxor cu mine. Este vorba de doamna Petrescu (n.r. fosta procuroare Adina Petrescu).
Eu alături de ea am avut șapte dosare de trafic de droguri, în sensul că în momentul în care eram dusă cu duba de la penitenciar la Parchetul General, domnul comandant de penitenciar a spus că doamna Petrescu îmi dă mie doguri să le introduc în penitenciar, precum și sistem audio-video să-i înregistrez pentru abuzurile făcute. Și am avut aceste dosare în care am obținut clasare, dar toate acestea s-au făcut pentru a închide gura acestui magistrat care avea curajul să facă lumină în acest dosar.”
Apelul către UNBR și Barouri: „Nu mai aruncați cu pietre în ei! Ajutați-i!”
Deși pentru propria persoană consideră că nicio reparație nu mai poate șterge cei 12 ani de coșmar și distanțarea forțată de copilul ei, care avea doar doi ani și jumătate la momentul arestării, Mihaela Lupu speră ca această dramă să schimbe mentalitatea din interiorul profesiei. Ea a cerut instituțiilor care îi reprezintă pe avocați să reacționeze la fel de prompt precum CSM atunci când magistrații sunt atacați.
„Bănuiesc că aici sau în toate barourile mai sunt colegi care trec prin situația mea. Vă rog frumos și vă implor: nu mai aruncați cu pietre în ei! Nu contează. Înainte de a fi avocat, înainte de a ne uita în buzunar și a ne uita la colegul câți bani a făcut, este un om. Are o familie, are un copil care suferă.
Eu am fost una dintre ei. N-am deranjat pe nimeni, n-am deranjat Baroul, am fost o plătitoare de taxe, n-am cerut funcții și nu mă interesează nici în prezent. Mă interesează doar un singur lucru: să nu mai pățească nimeni. Pentru mine nu se mai poate întâmpla nimic. Am o decizie în care s-a constatat că fapta nu există (într-adevăr: nu este definitivă), am o decizie definitivă în care s-a constatat că aceștia au fabricat aceste probe, dar puteți de acum încolo să faceți ceva.”
În finalul discursului, avocata a subliniat importanța solidarității de breaslă, arătând că simpla prezență și interesul manifestat de colegi pot descuraja abuzurile din penitenciare, încheind cu un mesaj puternic despre forța pe care comunitatea avocaților o deține dacă decide să acționeze unitar.
„Nu am venit să trag pe nimeni de urechi”
„Deci puteți face ceva: puteți susține niște colegi, puteți schimba ceva, pentru că nu suntem 500, nu suntem 100; suntem 10.000! În momentul în care un magistrat este terfelit de un avocat prin instanță, imediat CSM-ul apare și îl apără. Faceți același lucru și dumneavoastră! Puteți, se poate face.
Vă mulțumesc. Nu am venit să trag pe nimeni de urechi, nu doresc nimic. Am venit doar să rog ca de acum să puteți face ceva pentru actualii colegi și pentru cei care pot avea probleme. Este singurul lucru pe care l-am rugat și îl doresc. Deci în rest nu doresc absolut nimic. V-am spus: pentru mine nu există nicio reparație – nici morală, nici materială. 12 ani nu mi-i dă nimeni, iar material niciun ban nu poate unei mame să-i dea lipsa de lângă copilul ei lăsat la doi ani și jumătate și care a fost încercată să facă niște doze de chimioterapie. Sunt lucruri care nu se șterg.”
Recomandările noastre
