Un "tun de 2 miliarde de euro" în baterii la Hidroelectrica, forțat de Ilie Bolojan

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Un nou scandal izbucnește în sectorul energetic românesc, având în centru o investiție masivă propusă pentru compania de stat Hidroelectrica.

Într-o analiză publicată recent în mediul online, analistul Ciprian Purice lansează acuzații dure la adresa Ministerului Energiei, condus interimar de Ilie Bolojan, acuzând forțarea unei achiziții de baterii de stocare estimată la aproximativ 2 miliarde de euro.

Proiectul este catalogat drept ineficient și păgubos, în contextul în care România dispune de alternative mult mai durabile.

Schimbări controversate la conducerea Hidroelectrica

Conform sursei citate, presiunile politice pentru implementarea acestui proiect ar fi dus la schimbări la nivelul conducerii companiei. Fostul șef al Hidroelectrica, Bogdan Badea, ar fi renunțat la candidatura pentru un nou mandat, declarând că refuză să conducă instituția „în spiritul anilor '50” și să fie „hărțuit de un decident politic”.

În locul său, managementul a fost preluat de Dan Plaveti, descris drept un executiv cu un istoric lung la conducerea multor companii de stat. De la TAROM, CFR Călători, Aeroporturi București, ANRE, Transelectrica, Romgaz la CE Oltenia.

Sub noua conducere, în ședința Adunării Generale a Acționarilor (AGA) din 30 iulie 2026, Ministerul Energiei a propus includerea în Strategia de Investiții a Hidroelectrica (2027-2030) a achiziției unor sisteme de stocare în baterii. Care ar avea o putere instalată de până la 1.500 MW şi o capacitate de aproximativ 6.000 MWh.

Costurile reale ale „bateriilor de lângă baraje”

Acuzațiile aduse strategiei lui Ilie Bolojan subliniază vulnerabilitățile financiare și tehnice ale proiectului. Costuri uriașe, mai ales că o investiție de 1 MWh de stocare în baterii este evaluată între 200.000 și 300.000 de euro. Astfel, proiectul propus în AGA s-ar apropia de o valoare totală de 2 miliarde de euro.

Bani mulți dați pentru o durată limitată de viață. În cel mai optimist scenariu, bateriile au o durată de viață cuprinsă între 4.000 și 6.000 de cicluri de încărcare-descărcare. Asta înseamnă o funcționare optimă de doar 10-15 ani, după care investiția trebuie reluată de la zero.

Amplasarea acestor baterii lângă barajele hidroelectrice este considerată o anomalie, standardul internațional fiind amplasarea lor lângă parcurile fotovoltaice sau eoliene, pentru a prelua fluctuațiile de producție ale acestora.

Alternativele energetice ignorate ale României

Criticii acestei achiziții uriașe susțin că România, spre deosebire de alte state din regiune (precum Bulgaria), are opțiuni naturale și tehnologice mult mai viabile, eficiente și ieftine pe termen lung

În următoarele 6-12 luni vor fi finalizate centralele de la Mintia (1.700 MW) și Iernut (430 MW). În plus, retehnologizarea centralelor Ișalnița (850 MW) și Turceni (475 MW) se va finaliza în 2-3 ani. Doar din Mintia și Iernut s-ar putea acoperi deficitul energetic pe care România îl importă seara, aceste facilități urmând să beneficieze direct de gazele din Marea Neagră, Neptun Deep.

Proiectul Tarnița-Lăpuștești (1.000 MW) funcționează pe principiul centralei hidroelectrice cu acumulare prin pompaj (CHEAP), practic o baterie gravitațională cu apă. Ziua, când energia este ieftină, apa este pompată în lacul superior, iar seara este folosită pentru a produce curent.

Această tehnologie poate fi reprodusă, la scară mai mică, și la alte baraje existente, oferind un randament excelent cu o durată de viață de decenii.

ONG de mediu, tăcere suspectă

Există numeroase locații în România unde pot fi construite hidrocentrale noi, folosind tehnologii moderne, eco-friendly.

Analiza se încheie cu un semnal de alarmă privind paradoxul ecologic: în timp ce se ignoră soluțiile hidroenergetice curate și durabile, se face lobby masiv pentru achiziția a zeci de mii de baterii chimice. Care au o durată scurtă de viață.

Fără a se înregistra o reacție fermă din partea organizațiilor de mediu cu privire la poluarea generată de producția și reciclarea acestora. Cam ciudat, nu?