Spune-mi cu cine te însoțești ca să îți spun cine ești: Gunther Krichbaum și Siegfried Mureșan - un cuplu de forțe antiromânesc în UE

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Dl Gunther Krichbaum este, în prezent, ministru de stat pentru afaceri europene în Guvernul Merz. Căsătorit cu o doamnă de origine română, împreună cu care este suspectat de implicații în afacerile cu adopția copiilor români, are o biografie sulfuroasă, pe care desemnarea lui Siegfried Mureșan pentru funcția de Prim Ministru al României, o readuce în atenția publicului. 

Deja o prezentare amplă a acestei biografii a apărut pe rețelele sociale prin grija doamnei Monica Bodnar. Mă voi referi aici doar la un singur episod din cariera ministrului german, care poate fi perfect documentată și care îmi pare de maxim interes în contextul românesc actual.

Ce legătură este, totuși, între cei doi? Gunther Krichbaum este / a fost mentorul și protectorul lui Siegfried Mureșan, iar aceasta este o legătură de formă și de fond, materială și procedurală, în mod normal foarte durabilă, care anunță o relație strânsă între un eventual guvern Mureșan și agenda guvernului Merz.

De îndată ce a absolvit un masterat în Germania, dl Mureșan, susținut de o bursă a statului german (Internationales Parlaments-Stipendium) oferită direct de către Bundestag, a fost repartizat ca stagiar la biroul parlamentar al dlui Krichbaum, unde apoi a fost angajat, timp de mai mulți ani, în calitate de consilier, și de unde s-a transferat direct în aparatul Parlamentului European. Cum s-ar zice, sub îndrumarea lui Krichbaum dl Mureșan a făcut botezul focului în politică.

Pe atunci, Gunther Krichbaum deținea funcția de președinte al Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag. De aceea legătura dintre ei, care avem toate motivele să credem că a continuat în alte forme după încheierea stagiaturii și a activității de consilier (ce consilii, adică sfaturi, a putut da unui parlamentar german de rang înalt, o persoană fără nici o experiență practică anterioară în marea politică?!) și care poate explica și ascensiunea fulgerătoare și fără alte argumente evidente a lui Mureșan în grupul politic PPE din Parlamentul European, ca și pozițiile lui antiromânești în legislativul UE, este foarte importantă. Analiza ei ne ajută să înțelegem cine este Siegfried Mureșan, pentru ce luptă și la ce să ne așteptăm de la el.

Spune-mi cu cine te însoțești ca să îți spun cine ești. Un celebru pedagog observa că „așa cum se leagă părintele la șiret, așa se leagă și copilul.” Observația este valabilă și pentru relația dintre mentor, părinte spiritual, și discipol. Deci și între influentul lider politic german și tânărul român lipsit de experiență, dar doritor să se afirme pe cerul politicii europene, propulsat de indiferent cine.

Nu putem decât presupune că drumul de la Berlin la Bruxelles, de la Bundestag la Parlamentul European (unde debutanții nu sunt angajați direct foarte ușor), s-a parcurs pe „biletul” președintelui Krichbaum, care, desigur, conta că va avea acolo un om de încredere. Un om care odată împins, cu aura bruxelleză, în politica românească, va avea prilejul să își plătească din plin datoria. Omul Berlinului de la Bruxelles rămâne omul Berlinului și la București.  

Deci cum „tel maître, tel valet” (cum e stăpânul e și valetul) sau poate, mai exact, „tel maître, tel chien” (cum e stăpânul e și cățelul lui), ori, mai ca pe la noi, „cum e sacul e și petecul”, este important să știm ce hram poartă dl Krichbaum ca să știm la cine a făcut ucenicia dl Mureșan, cine l-a adus și ghidat în arena politică și căror zei li se închină.

O stenogramă a Camerei Deputaților de la finele anului 2018, menționează că dl Krichbaum a cerut UE să sancționeze România pentru „atacurile împotriva justiției”. Informațiile puse în circulație pe rețelele sociale în aceste zile fac referire la ea.

Aceasta mi-a amintit faptul că, la începutul anului 2019, Președintele Senatului din acea vreme, dl Călin Popescu Tăriceanu, mi-a telefonat pentru a-mi vorbi cu indignare de demersul respectiv.

Atacul, cuprins într-o scrisoare a președintelui Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag adresată vicepreședintelui Comisiei Europene pentru o bună legiferare, relații interinstituționale, statul de drept și drepturile fundamentale, Frans Timmermans, privea la pachet, asigurarea impunității Laurei Kovesi pentru eventualele ilegalități comise în România, protejarea ascensiunii acesteia către poziția de șef al Parchetului European (EPPO), precum și desființarea SIIJ, parchet menit să asigure imparțialitatea urmăririi penale în cazul infracțiunilor săvârșite de magistrați, inclusiv în raport cu interesele „europene”. Aceasta a fost parte a unei imense campanii europene finalizate cu desființarea SIIJ și clasarea dosarului de urmărire penală a lui Kovesi. 

Dl Tăriceanu m-a rugat să îl ajut cu redactarea unui răspuns pe măsură, care ar fi urmat să fie trimis, inclusiv sub forma unei scrisori deschise, sub semnătura omologului dlui Krichbaum din Senatul României. Redau aici, fără alte comentarii textul acestor două scrisori: scrisoarea lui Gunther Krichbaum către Frans Timmermans și proiectul scrisorii de răspuns redactat la solicitarea lui Călin Popescu Tăriceanu. Alte comentarii sunt de prisos. Citiți și conchideți!

1. Scrisoarea lui Gunther Krichbaum (președintele comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag-ul german)

„Stimate domnule Prim Vicepreședinte,

Ieri a fost făcut public faptul că Laura Kövesi a fost citată de noua Secție pentru investigarea infracțiunilor din Justiție, înființată în octombrie 2018. Înființarea acestei Secții a fost una dintre extrem de controversatele modificări ale sistemului judiciar românesc. Aceasta a fost criticată și de Comisia de la Veneția, datorită faptului că există, printre altele, temerea concretă că, odată cu această Secție, s-ar putea ancheta țintit reprezentanți ai Justiției cu scopul de a fi intimidați. Motivul acestei citații este tocmai plângerea depusă de un fost parlamentar, care s-a sustras urmăririi penale prin fuga în Serbia.

Îngrijorător este faptul că citația împotriva doamnei Kövesi a fost susținută în fața publicului tocmai de către procurorul-şef adjunct al Secţiei pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Este vorba despre aceeași persoană pe care Ministrul Justiției Toader dorește să o impună, împotriva votului Consiliului Suprem al Magistraturii și împotriva îngrijorărilor exprimate de către Președintele Statului, ca succesor al doamnei Kövesi la conducerea Direcției Naționale Anticorupție.

Pentru mine, inițierea anchetei judiciare este foarte clar motivată politic, pentru a torpila candidatura foarte promițătoare a Laurei Kövesi pentru funcția de procuror șef al Parchetului European. Aceasta manevră îmi amintește de timpurile întunecate al dictaturii comuniste, pe care credeam că România le-a depășit de mult. De semnalat faptul că în presa românească apropiată puterii guvernamentale se speculează deja în legătură cu instituirea unei măsuri de interdicție de părăsire a României.

Cu acest nou atac asupra Justiției independente, pentru care Laura Kövesi în România reprezintă un simbol, a fost încălcată o linie roșie. În special acțiunile Ministrului Justiției din România, Tudorel Toader, sunt menite a submina în continuare independența Justiției, care a fost un criteriu decisiv la aderarea României la Uniunea Europeană. Solicit Comisiei, prin prezenta, ca neîntârziat să folosească măsurile ce-i stau la dispoziție pentru a influența în mod pozitiv România.

Având în vedere regretabilele evoluții, îmi pun întrebarea: ce alți pași viitori în direcția demontării statului de drept se mai așteaptă din partea Guvernului României până când Comisia va declanșa procedura pentru activarea Articolului 7 al Tratatului Uniunii Europene? România deține la ora actuală Președinția Consiliului Uniunii Europene. Din păcate, șansele oferite de deținerea acestei Președinții sunt complet compromise de actualele evoluții.

Gunther Krichbaum / Președintele comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag-ul german”

N.B. Articolul 7 al TUE reprezintă mecanismul politic de sancționare a statelor membre acuzate că încalcă în mod grav și sistematic valorile fundamentale ale UE (precum guvernarea legii sau drepturile omului). Din cauza severității sancțiunilor preconizate a fost supranumit „opțiunea nucleară”. Printre altele acesta prevede suspendarea dreptului de vot în Consiliu al statului în cauză, ceea ce înseamnă decuplarea lui de la sistemul decizional, el rămânând obligat să execute decizii la luarea cărora nu mai are nici un cuvânt de spus.

2. Proiectul Scrisorii Președintele Comisiei pentru afaceri europene a Senatului României

„Dle Krichbaum,

Am aflat din spațiul public, cu stupefacție și indignare, textul scrisorii adresate de dvs primului vicepreședinte al Comisiei Europene, Frans Timmermans, prin care, punând cap la cap jumătăți de adevăruri, prejudecăți vinovate și stereotipuri negative, solicitați activarea articolului 7 al TUE împotriva României.

Teoretic ar trebui să mă bucure inițiativa dvs întrucât ea ar conduce la implicarea Curții de Justiție a UE în discuția alimentată cu rea credință de dvs și cei asemenea dvs referitoare la statul de drept român. În mod normal, o procedură judiciară, cu specificul său și cu garanțiile privind „egalitatea armelor”, ar fi de natură, în fine, să descopere adevărul de mult prea mult timp ocultat pe tema respectivă și care este cu certitudine favorabil țării mele. Am putea spune atunci, asemenea morarului lui Friederich cel Mare, că „mai sunt judecători la Luxemburg!”.

Din păcate, avem experiența presiunilor exercitate de politicienii germani atât asupra instituțiilor europene, cât și a celor din afara Uniunii, precum Comisia de la Veneția sau CEDO, care au adus într-un tragic derizoriu principiul aflării adevărului, statuat și în Carta europeană a drepturilor fundamentale. Probabil pe aceasta vă bazați când vă aventurați într-o procedură judiciară în cadrul căreia știți foarte bine că nu există probe care să vă susțină alegațiile.

Știm de acuma că este inutil a vă prezenta fapte. Nu faptele vă interesează, ci doar agenda dvs politică. Tot astfel cum nu vă mai interesează nici normele de drept internațional care guvernează relațiile dintre statele suverane, astfel cum sunt România și Germania, ci numai acumularea puterii apte a susține ambițiile hegemonice cu care dvs simpatizați. Nu puterea dreptului vă preocupă, ci dreptul puterii. Cu toate acestea, fac câteva precizări esențiale, utile măcar terților de bună credință care vor citi prezenta scrisoare.

Secția pentru investigarea infracțiunilor comise de magistrați nu este nouă, după cum afirmați. Ea a exista și anterior, dar în interiorul Direcției Naționale Anticorupție (DNA), condusă de procuroarea Laura-Codruța Kovesi. Din acest motiv procurorii Direcției respective și-au putut permite enorme abuzuri cu sentimentul că nimic nu îi poate atinge. Mai mult, în trecut, sub această umbrelă și cu această armă procurorii DNA, așa cum s-a descoperit recent, spre indignarea opiniei publice, au intimidat, șantajat și eliminat pe magistrații cu adevărat independenți care au refuzat să judece strâmb.

Atunci când această secție practica justiția selectivă nu ați spus un cuvânt de dezaprobare. Acum, când ea a devenit independentă și poate să se ocupe inclusiv de cercetarea infracțiunilor de care sunt suspectați, pe baza unor probe extrem de solide, procurori precum protejata dvs Kovesi, interveniți în procedura judiciară pentru a o opri. Cu ce drept o faceți? Cine și ce vă legitimează ca judecător suprem al statelor europene?

Nu este exclus ca în cursul acestei proceduri să se descopere legături nepotrivite între perpetuatorii justiției selective în România și oameni de afaceri sau oameni politici germani care, în consecință, să fie chemați a răspunde în fața instanțelor judiciare române. Probabil că o asemenea perspectivă vă neliniștește profund și vă îndeamnă la gesturi excesive precum propunerea de activare a art. 7 TUE.

În același timp, membrii secției pentru investigarea infracțiunilor comise de magistrați nu au fost aduși de pe planeta Marte. Ei nu au fost numiți prin proceduri administrative forțate, precum cele cu ajutorul cărora, cu ani în urmă, instanțele judiciare independente au fost inundate cu procurori controlați politic, transformați peste noapte în judecători. Unii dintre aceștia au ajuns să judece dosare pe care le instrumentaseră în calitate de procurori. Aceasta nu v-a emoționat cu nimic.

În schimb, vă trezește protestul acțiunea unor procurori selecționați prin proceduri transparente, similare celor din toate statele UE, și care în anii trecuți îndeplineau aceeași profesie și exercitau aceeași activitate, spre laudele nemărginite ale oficialilor europeni și germani. Când, profitând de o autonomie reală, procurorii respectivi își fac cu adevărat datoria, în afara oricărei presiuni exterioare, ei nu mai sunt buni.

Cu puțin timp în urmă, Procurorul General al Germaniei a fost demis fără nici o discuție, ca urmare a unei declarații publice care a fost interpretată a fi nepotrivită din punctul de vedere al corectitudinii politice. România nu a spus un cuvânt în legătură cu aceasta. Nici nu a comentat numirea politică a succesorului celui demis. Era o problemă internă a țării dvs, unde, pentru că tot veni vorba, democrația umblă cu capul spart. Vă rog să respectați și dvs aceeași conduită și să vă limitați la a contribui la ameliorarea gestiunii solidare a intereselor noastre naționale comune în UE, iar nu să stabiliți reguli și sancțiuni pentru politica internă a României. Mai ales vă rog să vă rețineți comentariile legate de cazuri concrete aflate în atenția justiției sau de magistrații care le instrumentează.

Dacă cei din urmă trezesc dubii părților litigante, ca și în Germania, ele au la dispoziție procedura recuzării. O procedură la care, de altfel, a apelat și Laura-Codruța Koveși, cererea sa, judecată de terți magistrați, deocamdată aflați în afara dubiilor dvs, fiind respinsă ca neîntemeiată.

Ceea ce faceți dvs, și nu este pentru prima dată, este să forțați interpretarea competențelor UE pentru a intimida Guvernul și Parlamentul României, determinându-le să intervină ilegal în actul de justiție, în ciuda independenței de care ziceți că justiția trebuie să se bucure, ca să asigure punerea sub urmărire sau excluderea de la urmărire, condamnările sau achitările așa cum vă convine.

Pentru dvs, o spuneți în scrisoarea către vicepreședintele Timmermans, „inițierea anchetei judiciare este foarte clar motivată politic, pentru a torpila candidatura foarte promițătoare a Laurei Kövesi pentru funcția de procuror șef al Parchetului European”. Pentru mine, ceea ce este foarte clar motivat politic este chiar intervenția dvs menită a opri o anchetă penală în curs. Iar scopul dvs final este acela de a aduce în funcția de șef al Parchetului European, unde știți că un procuror german are puține șanse de acces, un procuror care v-a fost marionetă în România și care sperați să vă fie marionetă la nivelul întregii UE. În locul unei pisici germane cu clopoțel, care nu are cum prinde șoareci, doriți un tigru de hârtie român care să coafeze promovarea intereselor germane în Europa. Este bine ca toată lumea să fie conștientă de asta.

Laura-Codruța Kovesi nu este „un simbol al Justiției independente” în România, ci numai în imaginația dvs; ori poate numai în discursul dvs. Opinia publică, vă asigur în calitate de parlamentar român, în zdrobitoarea ei majoritate, se află pe poziția opusă. Aceasta cu precădere după ce ilegalitățile săvârșite de procurorii DNA împreună cu șefa lor, au fost în bună măsură devoalate și au șocat simțul moral al întregii națiuni.

În calitate de președinte al Comisiei pentru afaceri europene a Senatului României vă aduc la cunoștință că demersurile dvs nu ne intimidează și nu vor opri nici reforma justiției române concepută de Parlamentul nostru național, nici acțiunile justiției române la consolidarea independenței căreia lucrăm și veghem necontenit. Inclusiv independența față de presiunile externe.

Ele nu vor intimida nici Guvernul român, care în prezent deține Președinția rotativă a Consiliului UE, în adoptarea unei atitudini de fidelitate față de interesele comune ale membrilor UE și de tratatele europene, chiar dacă asta înseamnă limitarea șovinismului de mare putere al Germaniei, așa cum s-a întâmplat recent în chestiunea Directivei referitoare la reglementarea pieței interne europene a gazului. După tonul amenințător folosit de cancelarul Angela Merkel în convorbirea cu primul ministru român Viorica Dăncilă, referitor la proiectul North Stream II, cererea dvs de activare a art. 7 nu ne surprinde. O așteptam.

În schimb, asemenea atitudini și demersuri, vor fi de natură să deterioreze grav raporturile bilaterale româno-germane, afectând și cooperarea în cadrul UE. Acolo unde suntem sau ar trebui să fim toți egali și toți liberi. Dacă marele proiect european va fi să eșueze, aceasta nu va fi din cauza României.

Nu pot încheia fără să evoc reflecția fostului Premier britanic Margaret Thatcher: „Prin însăși natura sa, Germania este o forță destabilizatoare, mai degrabă decât stabilizatoare, în Europa.” Nutresc speranța că nu veți insista să confirmați această opinie.

Am rugat pe președinții camerelor Parlamentului României, să aducă această scrisoare (care este o scrisoare deschisă) la cunoștința Președintelui Bundestagului, precum și a Prim-Vicepreședintelui Timmermans.

Al dvs,

Dr. C. D. (MP)

Președintele Comisiei pentru afaceri europene a Senatului României”

Cum nivelul revoltei și curajul celor care ar fi trebuit să își asume publicarea scrisorii s-au stins pe parcurs, probabil tot sub presiuni externe, deși conținutul a fost acceptat fără rezerve, ea nu a mai fost trimisă.

Lectura ei azi permite românilor să măsoare exact dimensiunea mișeliei și antiromânismului celui care în prezent este în conducerea ministerului afacerilor externe german, fiind totodată și mentorul lui Siegfried Mureșan; același Mureșan care a cerut cu doar câteva săptămâni în urmă ca României să nu i se transfere fondurile europene la care avea dreptul dacă deciziile justiției române care duceau la îndepărtarea lui Dominic Fritz din poziția de primar al Timișoarei vor fi respectate, adică puse în aplicare, și pe care unii, din afara și dinăuntrul țării, vor să îl facă prim ministru. Vorba lui P.P. Carp: „Maiestate, aiasta nu se poate!”