Liviu Dragnea a declanșat o bătălie pe viață și pe moarte cu șefa DNA. Evenimentul Zilei a intrat în posesia unui document intern al PSD intitulat: "Punctaj cu privire la comentariile procurorilor DNA vizând modificările aduse Codului de procedura penală" care dezvăluie argumentele și strategia pe care o va folosi Liviu Dragnea și ceilalți lideri ai PSD în zilele următoare.

Vă prezentăm conținutul integral al documentului cu mențiunea că din analiza sa rezultă că reprezintă un punctaj destinat liderilor PSD, în special lui Dragnea. Cel mai probabil va fi folosit în discursurile publice, ca justificare la decizia PSD de a-l susține pe Liviu Dragnea la șefia PSD și președinția Camerei Deputaților în ciuda condamnării sale în primă instanță. O parte din sintagme le-ați auzit deja de la Dragnea, ceea ce dă autenticitate documentului.

Iată documentul integral: 

"1. DNA este condusa în acest moment de un procuror șef lipsit de legitimitate constituțională. 

Faptul că președintele Iohannis alege să încalce ordinea constituțională, refuzând să aplice decizia Curții Constituționale de revocare a procurorului șef DNA Laura Codruța Kovesi, compromite atât funcția prezidențială, cât și activitatea DNA. 

Câtă vreme DNA va fi condusă de un procuror șef care ocupă funcția de conducere prin încălcarea Constituției, aceasta instituție se autoexclude de la orice dialog instituțional cu orice autoritate a statului roman, inclusiv Parlamentul României. 

2. Cu privire la fondul observațiilor, acestea reflecta reaua credință a celor de la DNA si justifica, încă odată, de ce aceste modificări la coduri sunt necesare. 

Cu titlu de exemplu doar, amintim următoarele:

a) Se da exemplul unei persoane care filmează un viol, subliniindu-se că aceasta filmare nu va putea fi folosita ca probă.

În primul rând, persoana care filmează este martor la săvârșirea infracțiunii, iar mărturia testimoniala este ea însăși o probă.

Apoi, afirmația este falsă, deoarece în modificări este menționat în mod clar că articolul 139, este completat cu un nou alin. cu următorul cuprins: „(31) Înregistrările de pe camerele de supraveghere precum și cele realizate în locuri publice pot constitui mijloace de probă.” că atare, probațiunea nu este cu nimic împiedicata de aceasta modificare, care reglementează mult mai precis decât textul în vigoare care înregistrări pot constitui probe, enumerând-le expres.

b)  Se arată că modificarea art. 83 Cod procedură penală în sensul de a da dreptul suspectului și inculpatului să asiste la audierile martorilor va îngreuna efectuarea urmăririi penale, având în vedere că, în numeroase situații, martorii vor fi intimidați de prezența autorului infracțiunii, mai ales în situațiile în care se află în relație de subordonare față de acesta, cum se întâmplă în situația înfracțiunilor de abuz în serviciu și corupție.

În prezent, legea dă dreptul avocatului să asiste la aceste audieri, garanție absolut suficientă pentru dreptul la apărare al persoanei cercetate.

Susținerea DNA este în primul rând falsă, întrucât ignora restul reglementarilor ce dau dreptul victimelor infracțiunii aflate în vulnerabilitate să beneficieze de diverse mijloace de protecție (ce include audierea de la distanta, distorsionarea vocii etc).

 În al doilea rând, afirmația că prezenta avocatului la audieri este o garanție suficienta a dreptului la apărare releva necunoașterea crasă a procurorilor DNA a jurisprudenței CEDO în materie și a standardelor fixate de aceasta. Curtea recunoaște dreptul inculpatului de a se apăra el însuși, direct si personal, în față unor acuzații penal, drept ce nu poate fi substituit de apărarea făcută prin avocat.

Persoana acuzată are dreptul de a fi prezenta la audierea martorilor acuzării, de a pune întrebări acestora, fiind persoana care cunoaște cel mai bine circumstanțele cauzei. Art. 6 alin.1 lit. d din CEDO prevede explicit dreptul acuzatului de a se apară el însuși sau să fie asistat de un avocat. ca atare, un avocat nu poate lua locul acuzatului, ci doar îl poate asista.

c) Se arată că organele de control și cele ale autorității publice (inspectorii A.N.A.F. sau controlorii financiari ai Curții de Conturi) sunt organe de constatare care vor administra probe înaintea începerii urmăririi penale, deci în afara procesului penal, deși acest atribut al administrării probelor aparține organelor judiciare. 

De fapt, textul înlocuiește sintagma “suspiciune rezonabilă” cu cea de “există probe sau indicii temeinice”- aceasta nu înseamnă în nici un caz că ANAF va începe să facă munca de urmărire penală, asa cum tendențios arată DNA, ci că atunci când CONSTATĂ că EXISTĂ astfel de probe sau indicii, încheie procesul verbal.

d)   în ceea ce privește imposibilitatea folosirii interceptărilor în alte cauze sau a probelor găsite în timpul percheziției, ce ar putea demonstra săvârșirea altor infracțiuni decât cele cercetate, modificările prevăd expres posibilitatea solicitatii unui nou mandat de la un judecător, caz în care acestea vor putea fi folosite că probe. 

Rațiunea modificării este una foarte simpla: nici o proba folosita printr-o încălcare a unui drept fundamental ( cum e cazul percheziției, interceptărilor etc, masuri ce sunt foarte intrusive) nu pot fi folosite fără aprobarea unui magistrat independent, adică a unui judecător. 

e)  “Introducerea unei limite maxime de un an, în care organele de urmărire penală sunt obligate fie să dispună începerea urmăririi penale cu privire la persoană, fie să claseze cauza, aduce o atingere gravă posibilității de a investiga infracțiunile grave, a căror complexitate nu permite strângerea tuturor probelor necesare pentru dovedirea vinovăției în acest interval.”

Argumentul adus de DNA este cel mai bun argument în susținerea modificării aduse. Vinovăția persoanei acuzate NU trebuie dovedită INAINTE de începerea urmăririi penală în personam.

Potrivit art. 305 alin (3) din C.pr.penală, când din datele și probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul dispune că urmărirea penală să se efectueze în continuare față de aceasta, care dobândește calitatea de suspect.

Ca atare, începerea urmăririi penală față de persoana nu se face nici într-un caz în momentul în care este dovedită vinovăția sa, asa cum admite DNA că procedează, pentru că procedând altfel urmărirea penală devine abuzivă, încălcând-se grosolan dispozițiile legale în vigoare si dreptul la apărare al persoanei acuzate.

f)  Articolul 290 limitează în mod nejustificat termenul în care o persoană poate să denunțe o infracțiune pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă.

DNA arată că se încalcă principiul legalității procesului penal, în sensul că organele judiciare nu vor mai putea să respecte obligația de a cerceta toate infracțiunile și toți infractorii. 

Argumentul este complet fals. Dimpotrivă, urmărirea penală este cu atât mai eficienta cu cât începe la o dată cât mai apropiata de cea a faptei. Textul în vigoare încuraja comportamentul infracțional, permițând denunțătorului să scape de pedeapsa chiar daca a făcut un denot spre finalul termenul de prescripție sau la o perioada de timp ce îngreunează mult aflarea adevărului. Recomandările europene sunt exact în sensul stabilirii unui termen limita pentru aplicarea clauzei de nepedepsire, tocmai pentru a nu se încuraja o cultura infracțională.

Am argumentat doar cu titlu de exemplu caracterul nefondat al criticilor aduse de procurorii DNA, unele fiind de-a dreptul neprofesionalist formulate si contrare standardelor europene. 

Reamintim că suntem deschiși dialogului cu corpul magistraților, în special prin reprezentanții lor legali, si anume Consiliul Superior al Magistraturii, ale căror propuneri si observații au fost si vor fi luate în considerare în procesul legislativ. 

De asemenea, coaliția de guvernare este deschisă oricărei critici, câtă vreme ea este făcută cu buna credință si argumentata, fiind conștienți că dialogul inter-instituțional si dialogul stat – cetățeni este condiția esențiala a unui stat de drept si a unei democrații funcționale. 

Atacurile, însă, la adresa Parlamentului si solicitarea inclusiv din partea unor magistrați de a nu legifera, încalcă principiul fundamental al statului de drept si al domniei legii.

Exista încă în acest moment decizii ale CCR care trebuie puse în aplicare si care vor fi puse în aplicare. 

Referitor la DNA, cât timp Președintele României menține în funcția de conducere a acestei instituții un procuror șef prin încălcarea Constituției, Președintele își compromite poziția, iar DNA-ul este o instituție în afara ordinii constituționale. 

Exista români care au fost condamnați de judecători ori zac în pușcării pe articole declarate neconstituționale. "

Analiza acestor argumente folosite de Liviu Dragnea și liderii PSD va fi realizată într-un număr viitor al EvZ.