În 1947 fost înaintat la gradul de căpitan în rezervă, cu vechimea pe anul 1946 recunoscută în timpul detenției, ceea ce a reprezentat una dintre marile curiozități ale regimului comunist.

A executat 16 ani de detenție în patru etape, totalizând 10 ani închisoare, cu condamnare și 6 ani fără justificare juridică, cu domiciliu forțat în câteva case conspirative.

A fost eliberat la 1 iunie 1964.

Ion Pantazi s-a născut pe 26 iulie 1920 la București, fiind fiul generalului Constantin Pantazi, judecat în lotul „Ion Antonescu” și mort în penitenciarul de la Râmnicu Sărat.

A fost un ofițer, decorat cu Ordinul Coroana României clasa a V-a, Steaua României clasa a V-a, Ordinul Mihai Viteazul, Crucea de Fier clasa a II-a și clasa I-a. și publicist român în exil.

După ieșirea din pușcărie a lucrat ca miner și maistru miner. Fiind pensionat de boală, după 11 cereri respinse, a primit în aprilie 1978 pașaport de turist și a rămas ca azilant politic la Munchen.

A debutat ca ziarist la Stindardul, periodic înființat și condus de Ion V. Emilian în perioada 1959-1985.

A scris în același timp și pentru Curierul din Los Angeles.

În octombrie 1985 a început publicarea ziarului său propriu, Stindardul Românilor, care a apărut din 1985 până în 1988.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric