În urmă cu trei săptămâni într-o postare pe Facebook, spuneam că “opoziția față de actualul guvern, se va face în afara Parlamentului. PNL foarte slab, PMP-ul n-are oameni, vocea lui Traian Băsescu este insuficientă (Steriu a fost mult timp legat de PSD). USR-ul îl văd pe partea stângă, progresist, ecologist. Rămâne opoziția oamenilor liberi, de dreapta, conservatori-creştini-democrați pentru cei 30% care au votat pe rând PNȚCD-CDR-Alianța DA-PDL”.
Dacă în urmă cu ceva timp strada a transmis niște mesaje pentru clasa politică, astăzi se conturează ca o formulă de opoziție democratică mult mai puternică decât actualele partide de opoziție. Vocea străzii pare a fi tot mai prezentă, mai precisă și cred că în curând va viza mai multe aspecte ale vieții sociale, nu numai justiția. În același format. Astăzi se vorbește de statul de drept, dar mâine se va vorbi despre cum se cheltuie banii, despre reforma în sănătate și despre alte lucruri care ne modelează viața de zi cu zi. Nu trebuie să fie milioane în stradă, trebuie doar ca cele spuse să exprime ce simt acele milioane de oameni.
Liviu Dragnea era obișnuit să dispună în permanență. Să conducă după bunul plac. În toată viața lui politică a fost la putere. Din 1996, ca tânăr membru PD, a condus în calitate de prefect județul Teleorman, iar ulterior ca președinte al consiliului județean, până când a devenit vicepremier. Să nu uităm că toți membrii PSD spun pe toate canalele că Ponta a fost cel mai bun premier, iar miniștrii săi cei mai performanți. Nici Ponta nu mai e premier și nici un ministru PSD din guvernul condus de el nu se află în noul cabinet. Astăzi, Dragnea, ca președinte al PSD consideră că orice este permis. A spus de câteva ori că unii nu înțeleg mesajul din 11 decembrie. Pentru el mesajul este unul foarte clar. Am câștigat, facem ce credem că e bine pentru noi.
Victoria PSD însă nu mai este una mare. Într-o lună partidul de guvernământ a făcut deja suficiente greșeli strategice pentru ca mesajele noii opoziții să aibă susținere publică. De fiecare dată partidul sau alianța care a câștigat alegerile au beneficiat de o susținere populară necondiționată o bună perioadă la început de mandat. Cu toate că PSD a câștigat categoric alegerile, susținerea publică este deja șubrezită. Câștigarea alegerilor nu-ți dă dreptul să faci ce vrei, democrația are nuanțele ei, iar acest lucru se va face resimți tot mai intens. Cu acest lucru atât PSD cât și Liviu Dragnea va trebui să se obișnuiască.
Chiar dacă s-a trecut la o anesteziere în masă printr-o popularizare a măsurilor de creștere a salariilor și a pensiilor într-un mod manipulator. Totul a fost prezentat ca o mare victorie a guvernanților împotriva celorlalți. Cu toate astea, PSD se află deja sub presiunea străzii în mai puțin de o lună de la instalare. Strategia prin care astăzi se acordă avantaje celor mai importante categorii de cetățeni, iar mâine se aprobă ordonanțe care vizează grațierea unor infractori se dovedește a fi foarte proastă. În primul rând că profilul protestatarului român de astăzi împotriva politicienilor nu este angajat la stat sau pensionar. În al doilea rând pentru că nu s-a vorbit deloc de subiectul propus pe toată durata campaniei electorale, iar introducerea măsurilor la câteva zile de la anunțarea rezultatelor când discuția a fost în jurul lui Dragnea, se întorc împotriva lui. Ce putea fi mai neinspirat decât la câteva zile de la preluarea puterii să propui albirea infractorilor. Nu mai contează textul legii și nu cred că mulți protestatari îl cunosc, nu contează că grațierea se produce în multe democrații, nu contează că penitenciarele sunt aglomerate și acest lucru este valabil pentru toți, momentul este absolut nepotrivit. Nu se poate duce astăzi o discuție decât în alb și negru despre grațierea unor persoane condamnate.
Conducătorii PSD pregătesc, fără să-și dea seama, revoluțiile care vor veni și care sunt îndreptate împotriva lor.
Sigur că într-o zi va trebui discutat despre faptul că o rată extrem de mare de cetățeni condamnați se întorc foarte repede în penitenciar și va trebui implementate metode mai bune de consiliere psihologică, de reîntoarcere pe piața muncii și altele. Va trebui să discutăm despre cuantumurile pedepselor, despre metri pătrați alocați unei persoane în camera unde stă închis și despre alte lucruri. Va trebui să vorbim dacă e în regulă telejustiția, punerea cătușelor unei persoane acuzată de fapte de corupție și plimbată prin fața camerelor TV, pentru a fi condamnată de opinia publică sau dacă e normal ca procurorul general să spună că nu trebuie schimbate codurile penal și civil. Toate trebuie discutate, analizate și luate decizii într-un consens cât mai larg. Dar nu astăzi.
Recomandările noastre
