Sub conducerea lui Claudiu Manda, Comisia comună a Camerei Deputaților și Senatului de control al SRI, pare să-și fi găsit, în fine, rolul crucial de cîine de pază al celui mai puternic serviciu secret din România. N-o spun eu primul. Înaintea mea, a făcut-o Cornel Nistorescu.

Îl cred în aprecierile sale despre schimbarea în bine a Comisiei de control al SRI. Ca și mine, Cornel Nistorescu e prea bă- trîn într-ale politichiei postdecembriste ca să-și permită să scrie ceea ce nu crede. Printre altele, Comisia de Control al SRI sub conducerea lui Claudiu Manda a declanșat o Operațiune de investigare a abuzurilor comise de SRI timp de peste un deceniu, sub fosta conducere. Punctul de plecare stă în dezvăluirile cruciale ale lui Daniel Dragomir, zdrobitoare și prin avantajul de a fi ale unuia din interior.

Inițiativa dă însă curs unei uriașe presiuni a opiniei publice de a afla dacă dezvăluirile din ultimul timp despre Statul Paralel, despre Deep State, despre Ocultă, cum i s-ar fi spus la noi la finele secolului al XIX -lea, sînt adevărate.

Presiunea a crescut și din cauza muțeniei sub care s-au pitit cei acuzați, dar și SRI sub noua conducere. Nimeni nu spune că dezvăluirile din spațiul public sînt automat adevărate pentru simplu fapt că sînt făcute. Peste tot în lumea democratică, mai ales cînd e vorba de suspiciuni privind abuzurile comise de instituțiile de forță, se purcede imediat la verificarea acelor suspiciuni și evident, la comunicarea rezultatelor. A nu reacționa în nici un fel la valurile de acuzații sub pretextul că sînt cancanuri, că nu te cobori pînă la ele, rămîne în timp o uriașă eroare. Asta și pentru că față de instituțiile de forță, față de Serviciile secrete a existat și există suspiciuni că se dedau la lucruri necurate chiar și dacă acestea ar fi alcătuite din maici.

Pentru aflarea adevărului despre abuzurile SRI sub fosta conducere, Plenul celor două Camere a aprobat, miercuri, 18 octombrie 2017, proiectul de hotărâre pentru modificarea şi completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activită- ţii Serviciului Român de Informaţii. Prin votul dat de majoritatea parlamentară, s-a impus:

– Obligaţia SRI să răspundă solicitărilor comisiei parlamentare, într-un termen rezonabil, de 7 zile. În cazul în care termenul se depăşeşte, SRI trebuie să răspundă motivat, în perioada de 7 zile, de ce doreşte prelungirea.

– Obligaţia persoanelor invitate la comisie să se prezinte și să prezinte membrilor acestui for aspecte pe care le consideră necesare sau care sunt solicitate.

Modificările, cerute de Comisia SRI pentru a putea duce pînă la capăt investigarea abuzurilor SRI sub fosta conducere, sînt salutare.

Necesitate practică a celei de-a doua modificări a fost justificată astfel de Claudiu Manta: „Am introdus în hotărâre şi prevederea că orice persoană, pentru că pînă acum erau doar ofiţerii SRI, orice persoană despre care comisia consideră că are date în ceea ce priveşte activitatea noastră, este obligată să vină la comisie”. 

E la mintea cocoșului că, activînd în societate și nu în spațiul interplanetar, SRI intră în relație și cu simplii cetățeni. Fiind vorba de o instituție publică și nu de o instituie ocultă, despre SRI pot depune mărturii și simplii cetățeni mai ales dacă aceștia sînt acum pensionari sau trecuți în rezervă.

Modificările la Regulament au menirea de a întări puterea Comisiei de control al SRI în necesara supraveghere a felului în care Serviciul se păstrează în limitele impuse de Constituție.

O întărire a Comisiei de control al SRI e benefică atît pentru democrație, cît și pentru SRI însuși.

Se poate scrie o carte despre parodia de instituție de control al SRI care a fost pînă acum, inclusiv sub regimul PSD de după decembrie 2016, Comisia comună a Camerei Deputaților și Senatului de control al SRI cunoscută în limbaj jurnalistic și drept Comisia SRI. Se vorbește în ultimul timp, și deseori în termeni encomiastici, incompatibili cu limbajul democratic, despre voința noii conduceri a SRI de a scoate Serviciul din prăpastia de imagine în care l-a lăsat fosta conducere. Sînt unul dintre jurnaliștii care au urmărit îndeaproape în postdecembrism destinul SRI, și totdeauna din perspectiva unui știutor al importanței semnificative care o are pentru o națiune ca a noastră un Serviciu Secret puternic prin profesionalismul fără cusur al activității.

De pe această poziție am semnalat mereu că în democrație un Serviciu secret își bazează puterea și pe imaginea sa publică pozitivă. Serviciile secrete britanice s-au bucurat și se bucură de un prestigiu ieșit din comun în ochii opiniei publice. Pentru activitatea Serviciilor secrete britanice asta înseamnă multe avantaje, printre care aș remarca îndeosebi colaborarea benevolă a populației, văzută ca un fapt de mîndrie, posibilitatea de a recruta cadre dintre cele mai competente, însuflețirea dată lucrătorilor de gîndul că trec în ochii britanicilor drept niște eroi.

Niciodată în istoria postdecembristă SRI nu avut imaginea sinistră din ultimii doisprezece ani, anii fostei conduceri. (Zic doisprezece ani, deși George Maior a plecat în 2015, deoarece putem vorbi de o schimbare a fostei conduceri abia după plecarea lui Florian Coldea, adevăratul șef al SRI).

Inutil să reiau aici adevărurile despre care am scris și am zis de nenumărate ori. Reamintesc doar adevărul că amestecul anticonstituțional al SRI în afacerile penale, implicarea Serviciului în jocurile politice interne, abuzurile de mandate de siguranță națională, care au dus la spionarea populației pentru a fi ținută sub control în chip securistic, au coborît imaginea publică a SRI chiar sub cea a fostei Securități. Tînărul care se angajase la SRI ca să prindă spioni, ca să desfășoare operațiuni secrete, ca să se confrunte cu forțe străine, constata că trebuia să facă poliție politică mizeră, să vadă prin intermediul supravegherilor tehnice ordonate de fosta conducere cum ședea pe Wc un politician, și ce făcea în dormitor un dușman de al președintelui. Venise să activeze ca ofițer de Intelligence și ajunsese iscoadă de budoar.

Una dintre cauzele inimaginabilei degradări a imaginii publice a SRI trebuie căutată în prestația Comisiei de control al SRI.

Fosta conducere n-a priceput un lucru elementar din lumea de azi: Un Serviciu secret e cu atît mai puternic cu cît cei care lucrează în cadrul lui au conștiința unei supravegheri competente, a unui control sever pentru a nu o lua razna. Un control asigurat de o presă independentă mereu suspicioasă cu Serviciile Secrete și de o Comisie de control al SRI care-și ia în serios menirea. Nu de puține ori tentația de a face abuzuri, de a încălca legea, în numele interesului național, e uriașă la cei care lucrează în Serviciile secrete ale unei țări democratice. Îi pune pe gînduri înainte de a comite un abuz justificat printr-o cauză nobilă – lupta împotriva terorismului, de exemplu – nu atît morala individuală, cît mai ales conștiința că sînt sub control. Cîtă vreme opinia publică nu vede o presă severă cu SRI, o Comisie de control care-și ia în serios menirea, Serviciul e suspectat de a fi Noua Securitate chiar și atunci cînd nu e. Acest adevăr n-a fost înțeles de fosta conducere.

Prin crearea unei veritabile agenturi în Presă, fosta conducere a eliminat presa ca instituție de control al unui Serviciu Secret. Prin manevre ilegale, fosta conducere și-a plasat în Comisiile de control al SRI nu parlamentari, ci lachei. Președinții acestor Comisii, puși de SRI, nu se sfiau să facă temenele în fața conducerii SRI chiar și în public.

A înțeles noua conducere că e în interesul SRI să existe o Comisie de control al SRI puternică? Nu mă grăbesc să dau un răspuns. Modificările de Regulament prin care Comisia de control al SRI capătă puterea ținerii sub control a Serviciului ar fi trebuit sprijinite nu numai de PSD și ALDE, dar și de PNL.

Ei bine, PNL nu numai că n-a sprijinit modificările, dar mai mult a depus la CCR o contestație împotriva acestor modificări.

Cum justifică PNL această manevră incredibilă pentru un partid democratic? Ne spune Raluca Turcan într-o declarație publică, făcută la anunțarea depunerii: „Practic, PSD, încălcând Constituţia şi Regulamentul de funcţionare al celor două Camere, încearcă să transforme o comisie permanentă a Parlamentului României într-un instrument de presiune politică, probabil pentru a satisface iarăşi jocurile pe care le au şi le fac de decredibilizare a unor instituţii ale statului român”.

Față de Ludovic Orban, cu o mare experiență în șmecherii politicianiste, Raluca Turcan e o ființă derutant de sinceră în manifestările publice, un fel de Zița din Noaptea furtunoasă. Comisia pentru a cărei întărire s-au votat modificările vizează în exclusivitate controlul SRI. Așadar, instituția de care Ziței noastre îi tremură cămășuța că va fi decredibilizată e SRI!

Am trăit s-o văd și pe asta! SRI apărat de controlul democratic al Comisiei parlamentare de un partid parlamentar! Raluca Turcan vorbește în numele conducerii PNL.

Cine a cerut conducerii PNL să sară în ajutorul bietului SRI pe cale de a fi decredibilizat prin control democratic? Klaus Iohannis? Eduard Hellvig? E o inițiativă proprie a politrucilor care conduc PNL, una dintre acele inițiative prin care politrucii vor să arate SRI că ei sînt în orice moment dispuși să spele izmenele sergenților majori mesianici?

Nu știm. Știm doar că PNL nu e la prima gudurare publică față de SRI. Un alt lider PNL, Cezar Preda, a atacat recent Comisia, pentru că-și permite să investigheze activitatea SRI, după domnia sa o blasfemie.

Se întrevede un adevăr la orizont: SRI are deja o Divizie Politică. Se numește Partidul Național Liberal.