„Evenimentul zilei” este primul ziar care a avut acces la dosarul lui Traian Perlog, arestat și condamnat, după 1990, pentru trădarea intereselor naționale. Pe lista agentului secret se afl au foști ofițeri de Securitate sau de Poliție. Cel care l-a dat pe mâna SRI a fost Nicolae Pojan, un fost criminalist din Sibiu

Deși pare o poveste, în filele unui dosar de spionaj, pe urma căruia „Evenimentul zilei” a mers încă de anul trecut, se regăsesc mărturii ce i-ar putea face să tremure pe unii dintre potentații actuali ai clasei politice și nu numai.

În primă fază, însă, ne rezumăm să prezentăm o parte a acestei „povești”, în care o relatăm și pe cea referitoare la fostul ofițer de Poliție Nicolae Pojan, omul care l-a deconspirat, în anul 1992, pe Traian Perlog, agentul serviciilor secrete germane, care avea misiunea de a crea o rețea de spionaj în România. Mort înainte de a-și vedea misiunea îndeplinită, Pojan a fost, în anul 1967, unul dintre criminaliștii-eroi ai lui Traian Tandin, celebrul scriitor de romane polițiste.

FOTO: Dosarul prin care a fost trimis în judecată și, apoi, condamnat Traian Perlog, primul spion prins după 1989

Dosarul secret

Plecând din Sibiu, unde am descoperit ultimele locuri în care a trăit fostul spion Traian Perlog, am ajuns în Alba Iulia. Acolo, am răsfoit dosarul cu numărul 27/P/1994.

În documentele puse la dispoziție de reprezentanții Curții de Apel Alba Iulia se regăsesc declarațiile martorilor, persoane pe care acesta a încercat să le recruteze pentru rețeaua de spionaj, în favoarea serviciilor secrete germane. Așa am aflat că pe lista lui Traian Perlog s-au aflat foști ofițeri din Securitate sau din Poliție. Unul dintre aceștia este fostul ofițer de Miliție și, apoi, de Poliție, Nicolae Pojan. Decedat înainte de 1995, anul condamnării spionului, Pojan a fost personajul central din povestirea lui Traian Tandin, celebrul ofițer ajuns scriitor de romane polițiste, „Crime pasionale – Cadavrul din boscheți”.

Dădea țepe informatorilor

Din datele aflate la dosarul întocmit de procurorul Dan Dragomirescu reiese că Traian Perlog era „o fire aventurieră, preocupat de obținerea, prin orice mijloace, de profituri”. Avea nevastă, dar și amantă. Nevestei, Magda-Lenke Paskuy, îi spunea că pleacă în străinătate „cu treburi” și lipsea câteva luni. Amantei, Doina Ursu, o femeie „cu nouă clase”, dar cu circa 20 de ani mai tânără ca el, îi spunea la fel: că pleacă cu treburi în Germania.

În realitate, se arată în documente, el „dispărea” de la nevastă la amantă și înapoi. Sursa sa de bani era din străinătate, iar sumele veneau în funcție de informațiile pe care le furniza. Într-un dialog surprins de SRI între fostul polițist, Nicolae Pojan, și Traian Perlog , „zis Titi”, reiese că acesta din urmă își lua și „comision” pentru informațiile plătite de către serviciul de spionaj străin.

Mai exact, dacă găsea un furnizor de informații secrete, Perlog îi dădea mai puțin decât suma alocată de spionajul german și cea mai mare pare din bani o păstra pentru el.

Pe urmele unui spion

„Evenimentul zilei” a dat de urma primului român condamnat, în anul 1995, pentru trădarea intereselor naționale, într-un raport al SRI. Fost angajat al Uzinei Mecanice Mârșa, celebra fabrică de armament din perioada comunistă, Traian Perlog s-a născut la Iași și a domiciliat în Sibiu. A trăit până în anul 2009, atunci când a murit, în condiții suspecte, la vârsta de 70 de ani, în Alba Iulia. În rechizitoriul procurorilor se arată că el a plecat, ilegal, din țară, în anul 1988, în Germania de Vest. Acolo, în lagăr, a fost racolat de un agent al serviciilor secrete germane - „Wolf”. După 1990, Traian Perlog s-a reîntors în țară, dar a fost recrutat de „un important serviciu de spionaj” pentru a crea o rețea de culegere de informații despre planuri de luptă, armament, contracte militare ale unor unități militare din Transilvania. Cazul „Bran”, cum a fost denumit de către ofițerii de la Contraspionaj, a fost „muncit” timp de doi ani, între 1992 și 1994.

FOTO: Casa din Sibiu în care a locuit Traian Perlog, după ieșirea din închisoare FOTO: CRISTINA MATHIAS

Finanțat de un securist român care și-a înscenat moartea și a dispărut „ca și Pacepa”

Din dialogul interceptat de SRI între Traian Perlog și Nicolae Pojan, în stenograma din 27 aprilie 1993, se arată că fostul spion avea conexiuni cu un fost ofițer de Securitate. „Omul din Berna” a fost un ofițer, fugit în Occident, care și-a înscenat moartea. El știa locația exactă și ce conține arhiva de microfilme de la Găiești, fosta arhivă a Securității, și era cel care plătea sume oneroase pentru informațiile furnizate de „Bran”, bani pe care agentul secret îi negocia cu informatorii.

Pojan Nicolae : Hai să intrăm în subiect.

Perlog Traian : Așa...am fost acolo în...am discutat despre...ăștia au zis: domnule, pentru informațiile care sunt acolo sunt 8.000 DM (mărci germane - n.r.) aprobate, cinci mii sunt ale mele...

PN: Pentru informațiile pe care le-ai adus?

PT: Cu pozele și...inclusiv și...am făcut numai copii, deci nu e o problemă.

„Titi, știi ce îmi place la tine? Că ești descurcăreț!”

PN: Deci, informațiile au fost bune, nu?

PT: Eu ți-am zis o singură treabă, domnule, zice ăștia că sunt pentru informările acestea puține. Tu m-ai chemat că ai o pagină să deschizi...eu nu duc cu mine toate ce le facem noi aici, ca să fie o treabă clară... trag la xerox ceva, dar eu trebuie să...asta e, originalul și copia.

PN: Titi, știi ce îmi place la tine? Că ești descurcăreț, mulți au plecat în străinătate și au ajuns șomeri și muritori de foame, pe când tu te-ai descurcat extraordinar.

PT: Eu să-ți spun o treabă... înainte de a-mi povesti de ce m-ai chemat tu la tine, că înseamnă că ai niște informații de vânzare. Auzi aici, eu am întâlnit unii în Germania, nu știu cum să-ți spun, dar asta rămâne secret, dar eu nu vroiam să povestesc. Na, acumsă facem... De ce m-ai chemat.........? Nu ți-am zis de ce am venit la tine?

PN: Bun, acum să-ți spun. Eu am încredere în tine că te-ai descurcat excepțional.

PT: Păi da, ce ți-am zis eu... o treabă, informațiile respective... eu ți-am zis că la un...! Dumneata, dacă-mi dai mie o hârtie, un decret, că ți-am mai povestit odată, în care scrie (că)... decretul 722 sau ...!

„Dacă-ți povestesc, îți cade părul acum!”

PN: Trecea... Titi... să ți-o spun și pe asta! Arhivele sunt arse!... Ai văzut și asta... Bun!

PT: Știi unde sunt microfilmele?! La Găiești!

PN: Unde, la Găiești?

PT: Nu știu nici eu! Știu că sunt la Găiești! Aia știu! Aia știu, informația...!

PN: La Găiești? Pe unde este Găieștiul ăsta?

PT: Pe unde? Pe la Pitești, spre București, unde este fabrica de frigidere!

PN: Da! Deci acolo sunt microfilmele?!

PT: Domnule, asta este informația mea! Unde este... În Găiești este fosta arhivă a Securității!

PN: Ești un băiat deștept! Și nici mie nu-mi arde de...

PT: Eu vreau să mai trăiesc.

PN: Eu am discutat cu cineva... Tu mi-ai spus de microfilme și omul este dispus.

PT: Sunt toate trase pe microfilme!

PN: Da.

PT: Acolo există o pivniță plină de microfilme la toată arhiva! Dacă este adevărat! Eu am primit informația asta de la omul care... dacă-ți povestesc, îți cade părul acum!

PN: Păi chiar dacă rămân chel, dar măcar...! Măi, dar ăia sunt oameni de încredere, nu?

PT: Ăla din Berna, despre care ți-am spus o treabă..., care mi-a zis că-mi dă 8.000 DM pentru informația asta!

PN: A fost ofițer de Securitate sau ce-a fost?

PT: Da, domnule, maior sau locotenent colonel! În arhivele Statului, în arhivele Securității! Și, deci tot ce a fost informație.... Securitatea!

PN: Păi de ce nu le-a adus cu el? De ce le-a dus în Găiești?

PT: Dar el a fugit, măi, înainte de toată treaba asta. Ca și cu Pacepa! Prin fum...! A tăiat- o, a dispărut pur și simpu...! El apare în România, din informațiile mele, că este mort! Într-un accident, într-o casă care a ars!

PN: Și este în Berna?

PT: Nu, măi! Informațiile le- am luat din Elveția!

PN: Dar el este în Berna?

PT: El este în Germania, dom’le.

PN: În Germania...!

PT: La granița cu Elveția! Are 11 km până la graniță. De aia am fost la el și m-am mutat la el!

100.000 de mărci pentru un microfilm

PN: Auzi, aici, Titi! Ăștia sunt oameni de încredere, serviciile astea speciale? Ăștia trebuie să te plătească, să te facă, să te dreagă...!

PT: 100.000 de DM dacă aduci unul din aceste microfilme! 100.000 pentru unul din ele! Eu dacă fac cu tine o afacere de 100.000, pe jumătate nu trebuie să lucrez!

PN: Aia este! Ești asigurat pe viață. (Oftează)

PT: Cum ți-am zis eu, măi puiule. Mie îmi trebuie să-i duc la ăla o hârtie numai o dată, nu originală, nu trebuie să...să-i duc la ăla! Tu o iei, îi facem o copie...! Ăla mi-a spus o singură treabă:„Noi suntem informați că în Găiești este arhiva statului!...Nu știu...., la cine, unde, când, cum că dacă aș ști, m-aș duce la el, acolo”.

PN: Dar, ăla nu știe? Ăla care...!

PT: El are informația care a ajuns la ei...! Și a zis că dacă mă întorc în România, și am zis că mă întorc...!Acum, de ce nu vreau să acționez, adică să mă duc eu: poate să fie unul, nu știu care, dar poate să fie și o rețea! Deci atenție, noi trebuie să organizăm așa ca și cum..., ca să intrăm...aia trebuie în 10 minute făcută! 10 minute durează!

PN: De asta mă ocup eu, măi!

PT: Măi, puiule, eu nu am timp...!

PN: Auzi, aici! Eu am la sute și sute de spargeri. Le-am cercetat, nu le-am făcut eu!

PT: Măi, puiule, numai un pic! Eu mă ocup de partea externă! Tu te ocupi de cealaltă!

PN: Titi, dar ăla de la Berna?

PT: Ăla a zis:„D-le, dacă matale ne aduci...”

PN: Sunt oameni serioși? S-au arătat cu ceva la tine, pentru că le-ai dat? Pentru informațiile pe care le-ai dus?

PT: Domnule, eu am 8.000 DM! Cinci sunt ale mele, trei sunt ale tale.

Făcea naveta între nevastă și amantă

Nicolae Pojan a fost ofițer de Poliție. A murit în anul 1994, la doi ani după ce l-a deconspirat pe Traian Perlog. De altfel, din 1992, SRI a început monitorizarea spionului, la sesizarea lui Pojan. Una dintre martorele audiate în dosarul lui Perlog - 27/P/1994 - a fost Doina Ursu, amanta acestuia, care avea 25 de ani atunci când l-a cunoscut. Agentul serviciilor secrete germane avea șarm, era bine îmbrăcat și avea bani, lucruri cu care a cucerit-o pe Doina. Femeia nu știa, la început, că „Titi” era căsătorit cu Magda – Lenke Paskuy, o femeie de o seamă cu Perlog.

Omul de legătură al serviciului secret din RFG (BND) își trimitea amanta la cumpărături, atunci când discuta cu informatorii

Bărbatul avea, pe atunci, un apartament la bloc, dar locuia, de obicei, în casa Magdei. De acolo pleca, periodic, „în străinătate”. De fapt, prin alte localități și prin județele de prin jur, pentru a racola informatori. Pe unii, precum O.O., fost ofițer de Securitate, i-a chemat acasă. Despre această întâlnire, dar și despre altele, amanta Doina declara, în calitate de martor, că Traian Perlog o trimitea, de fiecare dată când veneau aceste persoane, la cumpărături.

FOTO: Gara din Alba Iulia, locul în care s-a prăbușit agentul secret FOTO: CRISTINA MATHIAS

Prins în anul 1994, Traian Perlog a negat, inițial, că este spion și a spus că a fost supus unor presiuni din parte procurorului de caz. Apoi, în fața probelor aduse de către ofițerii SRI, și-a recunoscut faptele.

Personajul lui Tandin

Într-una din scrierile sale, „Crime pasionale - Cadavrul din boscheți”, -Traian Tandin relatează că, în septembrie 1967, în niște boscheți de la marginea poligonului militar „Poplaca”, din județul Sibiu, a fost găsit în stare avansată de putrefacție cadavrul sibianului Dumitru Trandaf, în varsta de 53 ani, un cunoscut homosexual. Cazul a fost încredințat spre soluționare căpitanului Nicolae Pojan, din cadrul Serviciului Judiciar al Direcției Militiei Regiunii (DMR) Sibiu. „Acest tânăr ofițer era un fin psiholog și rezolvase, până atunci, multe cazuri spinoase”, a scris Tandin. Căpitanul de atunci a reușit să dea de urma criminalului Gheorghe Căldăraru, care se ascunsese… chiar în arest, după ce a spart un magazin.

Citiți în ediția de săptămâna viitoare cum „sponsoriza” agentul diverși afaceriști cu milioane de lei și de ce a ajuns „Evenimentul zilei” probă în dosar